echilibru

Timp pentru tot ce îți dorești cu Irina Voica

A trecut ceva timp de la ultimul invitat, asa ca hai sa descoperi cum obții  Timp pentru tot ce îți dorești cu Irina Voica.

Cine este Irina Voica?

Le ajut pe femeile antreprenor să se reorganizeze, astfel încât să își recapete viața personală.

Am identificat de-a lungul vremii că noi, ca femei, avem foarte multe roluri de îndeplinit în această societate. Vrem să fim și antreprenoare, sau poate avem un job foarte solicitant. Suntem partenere, unele sunt mămici, altele vor să își creeze o familie. Toate aceste lucruri vin la pachet cu multe responsabilități care, de fapt, ne ocupă tot timpul. Și atunci, întrebarea este: când mai avem timp de noi?

Practic asta le învăț pe femei: să se organizeze astfel încât să se pună pe ele pe primul loc, să își recapete viața personală.


Cum ai ajuns la această idee sau pasiune?

Am stat de vorbă cu foarte multe femei, cu foarte multe antreprenoare și le-am întrebat exact care este provocarea cea mai mare pe care ele o au. Mi-au zis foarte multe că nu au mai avut concediu de 3 ani, că lucrează de dimineața până seara, și în weekend, tot timpul prioritizează business-ul și ajung obosite la finalul zilei.

Ascultându-le pe ele, am observat că erau tot timpul bucuroase să vadă cum mă organizez eu și cum reușesc să le fac pe toate, cel puțin în viziunea lor.

Din discuția cu ele și din experiența mea, am ajuns să creez un program prin care, după cum ziceam, le învăț să se reorganizeze în viață și să se pună pe ele pe primul loc.


Chiar așa, cum reușești să le faci pe toate?

Pentru mine este simplu și asta recomand și femeilor: să prioritizeze cât mai mult din lucruri și din activități. De cele mai multe ori, societatea pune presiune pe noi, că totul trebuie făcut ieri, totul trebuie făcut azi, toate trebuie să se întâmple acum. Momentul în care îți dai seama care este viziunea ta asupra vieții și știi care sunt lucrurile care contează pentru tine, atunci programul devine unul foarte simplu.

Să îți dau un exemplu: pentru mine este prioritate să mă ocup de nutriție și de sport, și atunci asta pun în programul meu începând de dimineață. Îmi mai aloc două zile pe săptămână ca să gătesc, după care mă ocup de business și, bineînțeles, seara acord atenție relației cu soțul meu. Atunci pare că le fac pe toate, doar că îmi știu foarte bine prioritățile.

Asta este ceea ce le învăț sau, de fapt, identific cu femeile în programul meu: să-și identifice prioritățile lor, nu ale altora, nu ale mamei, nu ale tatălui, nu ale colegilor care vin și zic „Hai să facem nu știu ce”. Nu. Faci ce vrei tu și după aceea vei fi împlinită, iar ceilalți din jurul tău se aliniază frumos la ceea ce vrei tu să faci.


Înainte de acest business, înțeleg că ai mai avut încă unul. Poți să ne dai mai multe detalii despre el?

Am avut un business în care făceam bijuterii handmade. În cadrul acestui business am fost înconjurată de, evident, foarte multe femei, și așa am reușit să le cunosc. Iar ele, urmărindu-mă pe mine, căci business-ul a durat cam 5 ani și m-au urmărit încă de la început până anul trecut când l-am închis, au văzut toată evoluția mea, atât profesională, cât și personală.

Cel mai mare câștig a fost în momentul în care am reușit să elimin 30 de kilograme, și atunci ele au fost foarte curioase să vadă cum m-am organizat de am reușit să fac și business, aveam și job atunci, mi-am și gătit, am și făcut sport. Părea că le fac pe toate, dar de fapt eu făceam puține lucruri și atunci, haha, și atunci am făcut puține și bine, și așa am reușit să fac asta.


A fost o trecere ușoară de la un business la altul, având în vedere că sunt domenii destul de diferite?

Sunt domenii diferite, dar pentru mine lucrurile au fost foarte naturale. Există un ciclu în viață și simți că o etapă se încheie. Am simțit că se încheie această etapă de handmade.

De asemenea, în momentul în care m-am gândit cum vreau să arate viața mea, mi-am dat seama că fostul business nu mai servea stilului meu de viață, fiindcă vreau să călătoresc mai mult, vreau să pot lucra de oriunde, iar business-ul în sine, cu producția, mă ținea pe loc, mă ținea în atelier aici în Brașov.

Atunci am pus cap la cap toate informațiile: experiența mea și din multinațională, pentru că și în multinațională eu asta făceam, cream sisteme și proceduri ca să organizez echipe. Deci, luând experiența mea de acolo, discuțiile cu comunitatea pe care am creat-o și discuțiile cu antreprenoarele, am creat acest concept prin care le pot ajuta. Trecerea a fost foarte naturală și foarte normală, pentru că era ceva ce femeile simțeam că au mai degrabă nevoie de la mine.


Îți lipsește partea de bijuterie acum?

Un pic, da. Dar să știi că îmi comand de la fetele din nișă, de la celelalte. Pentru că le urmăresc cu drag și în continuare vreau să susțin antreprenoriatul românesc. Ori de câte ori plasez câte o comandă de la fetele pe care le cunosc. Adică nu trebuie să le mai fac eu pe toate ca să mă bucur de ele. Așa este.


Mergând din prezent către trecut, ne spui cum de ai ajuns la subiectul acesta de bijuterii, pentru că înțeleg că aveai în paralel și un loc de muncă, și care și acesta pare să fie diferit?

Am început activitatea handmade în momentul în care m-am mutat împreună cu actualul meu soț. El avea foarte multe hobby-uri și eu m-am gândit: „Trebuie să fac și eu ceva, trebuie să fac ceva ca să nu stau pe capul bărbatului” Atunci am început să mă uit la diverse tutoriale pe YouTube despre tehnici de lucru, diverse pictură, tot felul. Și prima și prima dată în business-ul creativ am făcut decupaj și cream decorațiuni pentru nuntă cu diverse tematici.

Dar lucrurile, lucrurile au evoluat în timp. Am învățat foarte multe, foarte multe pe partea de marketing, pe partea de produs. Chiar și în business-ul creativ a fost o trecere de la produsele cu decupaj la bijuterii, tot așa. Adică trecerea a fost din punct de vedere business, pentru că era creativitate în ambele domenii. Dar până la urmă în business-ul e business și din punctul meu de vedere, trebuie să vinzi ca să trăiești. Adică, altfel doar creativitatea, așa de dragul creativității, pentru mine nu era o opțiune, căci chiar îmi doream să ajung la profit. Și cum am văzut că e mai mare cerere pe piață de bijuterii, am făcut switch-ul.

Am observat adesea oameni care au hobby-uri foarte frumoase și chiar putem achiziționa, apelând la ei, cadouri cu adevărat originale. Și într-adevăr, cum spuneai, e o diferență mare între ce făceai și care era specificul locului tău de muncă.


Aș vrea să intrăm mai mult în detalii: ce poți să ne spui despre parcursul tău profesional în calitate de angajat?

Am renunțat la job acum 2 ani și sunt antreprenor. Parcursul meu profesional n-are legătură nici cu ce am studiat, nici cu ce am făcut. Așa a fost să fie și viața m-a dus pe un drum care nu mi-a plăcut.

Eu am făcut Politehnica la București, după care am lucrat 2 ani în resurse umane, și apoi am făcut switch-ul către partea asta de asigurare a calității și către crearea de sisteme și de proceduri pentru echipe și pentru procese tehnologice în primă fază.

După care am făcut același lucru pentru domeniul automotive, unde colegii mei scriau soft, și atunci eu cream proceduri de lucru pentru partea asta: etape, acuma etapa 1, 2, acuma verificăm, acuma etapa nu știu care.

Am simțit mai degrabă dorința asta de a fi rebelă, de a fi liberă și antreprenoare, și să pot să fac eu programul cum vreau. Și atunci, după 12 ani în multinaționale, din care 8 ani am lucrat strict pe partea asta de a crea sisteme, am zis gata, este cazul să mă retrag, să preiau informația de aici ce am învățat-o și s-o duc în viața femeilor care n-au avut acces la cunoștințele pe care le-am avut eu pe partea asta de organizare în multinaționale.. Și am zis: „OK, hai să preiau de aici și să le dau și lor ca să știe, să aibă și o viață mai bună și un business mai organizat.”


A fost mai degrabă un „aha!”? Ai conștientizat la un moment dat? A fost ceva care ți-a declanșat această idee sau a fost o idee care a evoluat în timp?

A fost o idee care a evoluat în timp și care a venit de la femeile care, ți-am zis, mă urmăreau și erau curioase să vadă cum am reușit eu să mă organizez în viața privată de am avut acest rezultate. Atunci, de la ele a pornit totul, știi? Adică, fetele îmi cereau asta și am spus: „OK, haideți că vă dau, că uite eu fac asta.” Și când vorbeam cu clientele pe care le aveam, că am organizat și evenimente fizice, când m-am întâlnit cu ele, pentru mine era ceva de acum: „Dar voi nu știți să faceți lucrurile astea? Adică, da, voi nu vă organizați așa? Da, voi nu aveți un sistem în care să gătești o dată de 2 ori pe săptămână?” Eram, știi, foarte surprinsă, pentru că asta era normalitatea mea, fiindcă uneori făceam la muncă organizată, eram și în viața reală, știi? „A, nu, Irina, că noi facem așa ce ne vine și copilul și ne întrerupe și nu știu ce.” Am zis: „OK, bun, am înțeles. Aveți nevoie de cineva care să vă dea ghidajul pe structura pe care am implementat-o și eu.”


Ce a fost greu, pentru că presupun că nu toate lucrurile au mers chiar strună?

Eu am renunțat să mai folosesc cuvântul „greu” de foarte mult timp și mereu mă întreb cum poate să fie ușor. Și atunci, având lucrul ăsta în minte, aș spune că lucrurile au venit cumva natural. Deci, din punctul meu de vedere, n-aș spune că a fost ceva greu. Unde a fost provocarea mai degrabă a fost la a rămâne consistentă și eu, astfel încât ceea ce transmit clientelor să fie din ceea ce sunt eu de fapt. Pe partea de organizare personală, acolo știu clar care-mi sunt obiectivele.


Acest job de HR, cum a ajuns în acest profil al tău de care am descris? Este cumva școala sau au fost alte lucruri care au influențat acest parcurs al tău și cum te-a ajutat efectiv școala în ceea ce ești tu astăzi?

Jobul de HR s-a nimerit; era pur și simplu jobul disponibil din compania unde îmi doream tare mult să mă angajez. Mi-au spus: „Irina, aveam un job aici.” Ei m-au luat pe mine în resurse umane pentru că eu terminasem Politehnica și aveam contacte la universitate, și puteam să recrutez alți ingineri juniori. Asta a fost, să zicem, provocarea. Mi-au promis că mă țin o perioadă limitată în departamentul de HR, după care mă dau la un departament mai tehnic. Eu, dorind să lucrez la firma respectivă, am zis: „Măi, mă duc, orice ar fi, aia e! Eu mă duc acolo și după aia văd eu din interior cum mă duc pe o poziție tehnică.”

Politehnica, să știi, m-a ajutat tocmai ca să am sertărașele astea create, știi, ca să am structura asta creată, fiindcă noi în facultate am învățat foarte multe procese tehnologice care sunt niște etape de fapt. Da, acum tehnic nu mai folosesc informațiile, că nu le zic la femei cum să sableze sau să lamineze ceva. Dar partea de a crea proces pas cu pas, asta le învăț. Și da, facultatea pe mine m-a ajutat ca să fiu structurată în felul ăsta și să-mi organizez mintea și toate gândurile într-un mod mai eficient.


Am cunoscut oameni care spun că le-a fost mai ușor și mai multe au învățat făcând singuri sau studiind singuri, citind din manuale, mergând la cursuri și așa mai departe. Ce le spui acestor oameni care consideră că școala nu îi poate ajuta să se dezvolte suficient sau cel puțin pe măsura a ceea ce își doresc?

Le zic lor ceea ce le spun și celor tineri: Apucați-vă de o facultate și vă schimbați meseria după 30 de ani, ca toată lumea. Din punctul meu de vedere, tinerii sunt foarte tineri la vârsta la care trebuie să își aleagă o meserie care să le definească viața. Eu m-am dus la Politehnică pentru că așa am văzut la părinții mei, că și ei sunt ingineri. Dar eu în sinea mea simțeam că vreau să fac altceva, știi, că sunt pasionată de partea asta de psihologie, de antreprenoriat și de marketing. Mereu am avut pasiunile astea și atuncea m-am gândit că sunt 2 variante: Fie pot să merg pe ceea ce am învățat, doar de dragul faptului că am învățat ce să am în viață nefericită, fie pot să îmi asum cine sunt eu și ce îmi place, și atunci să învăț alte lucruri, cum ai zis și tu, știi, că din cărți, de la mentori, din experimente, din lucru cu oamenii, din cursuri și traininguri la care am fost, care să mă ducă pe mine în punctul în care chiar vreau să fiu cu adevărat.

Iar ce le zic oamenilor este că, din punctul meu de vedere, facultatea te ajută ca experiență și ca structură, și ca ordine și disciplină. Și în special dacă pleci de acasă, în cămin, să vezi cum e, adică totuși e o experiență pe care nu o trăiești oricum, și la orice vârstă.

Dacă facultatea și este pasiunea lor, și știu de mici că asta vor să facă, e OK să meargă mai departe. Dacă nu, normal că există sentimentul că am învățat lucruri mai bune din alte părți decât din facultate, că e altceva față de ceea ce te-a învățat facultatea. Eu mai am o vorbă: „Nu ești copac, poți să te muți!” Adică, oricând dacă vrei să faci un switch în viață, ai acest drept, se poate.

Eu prefer să iau lucrurile bune din toate, din tot ceea ce s-a întâmplat în trecut, fiindcă oricum trecutul nu mai poate fi schimbat. Să spun, nu le dau la femei procese de sablare și de laminare, dar le dau organizare.


Timp pentru tot ce îți dorești cu Irina Voica

Ce provocare neașteptată ți-au dat?

Cea mai mare provocare pe care o am de la ele este că nu știu să zică NU. Fiindcă în programul lor intervin tot felul de factori din exterior: vin prietenii în vizită, vine mama în vizită, vine soacra și nu te anunță. Vin foarte mulți oameni și atunci ele, neștiind să zică nu într-un mod diplomat, într-un mod OK, într-un mod în care să stabilească o limită – „Uite, eu astăzi am de gătit pentru copii, dacă vii la mine ori mă ajuți ori ne vedem altădată” – neștiind să zică nu, atunci își încarcă programul cu activitățile altora, nu cu ceea ce vor ele să facă sau cu ceea ce au nevoie să facă ca să fie funcționale ca femei, ca mame, ca antreprenoare.

Atunci aș spune că asta e cea mai mare provocare, că înainte de a te organiza și de a fi eficientă și productivă și toate astea, trebuie să vezi care sunt prioritățile și cum spui NU la celelalte într-un mod în care să fii OK, adică să nu jignești. Nu o dai pe mama afară, dar până la urmă și dacă vine prea des la tine acasă e o problemă.

Ceea ce îmi povestești îmi aduce aminte de niște momente din trecut în care cineva îmi făcea programul în fiecare sâmbătă, până când la un moment dat mi-am spus că nu se mai poate. Pentru că de fiecare dată duminica o petreceam făcând activități administrative, casnice, și nu aveam timp pentru lucruri care pentru mine contează foarte mult, și anume pasiunea mea pentru training. Așa că la un moment dat am zis că este momentul să fac pasul mai departe și să spun „nu” acelor lucruri care sunt mai puțin importante pentru mine.

Chiar și în seara asta, acum când înregistrăm acest interviu, cineva voia să îmi pună altceva în program și am spus nu: „Am planificat cu Irina și pentru mine este foarte important. Mai ales că îmi doream de mult timp să organizez un podcast, mai ales cu Irina. Având în vedere că deja este iunie, iată că ne-am întâlnit.”


Hai să vedem ce recomandare ai avea tu pentru tinerii la început de drum.

Ce cred că lipsește din ceea ce te învață și școala și societatea este viziunea. Recomandarea mea este ca tinerii, și la început de drum sau oricând, să-și ia un pic de timp, să se gândească ce vor din viața asta, ce vor ei cu adevărat, și să-și creeze viziunea asta pe nu știu, 1 an, 5 ani, 10 ani, să știe: „vreau să lucrez în domeniul ăsta” sau „poate aș face altceva”. Dacă nu știu, este iarăși OK să fie curioși și să experimenteze, adică să-și dea voie, știi, ca să experimenteze diverse joburi, diverse situații, diverse, nu știu, călătorii, orice.

Și după o anumită perioadă de experimentare, după aia să se așeze să se gândească și ei din nou: „OK, și acum ce vreau să fac? Vreau să călătoresc? Vreau să rămân în țară? Vreau să plec? Vreau să…” Uite, eu așa mi-am dat seama că vreau să rămân în România, pentru că până la 30 de ani am călătorit foarte mult. Nu prea aveam bani, dar nu contează. M-am dus cu rucsacul în spate și am zis: „Vreau să văd alte țări din Europa.” Niciuna nu m-a atras într-un mod deosebit să zic: „Mamă, ce aș lucra acolo!” Tot timpul am simțit aici acasă. Experimentând mi-am dat seama că vreau să rămân în țară. Asta le spun lor: să experimenteze și apoi să-și creeze viziunea, să se gândească la ce-și doresc, cum își doresc să fie viața lor peste 5 ani, 10 ani de acum înainte, și vor ști ce au de făcut astăzi.


Am întâlnit și persoane care experimentează o perioadă foarte lungă de timp. Ce le-ai spune acestora? Cam care ar fi momentul în care ar fi bine să se oprească și poate să aleagă un drum, oricare ar fi acesta?

Experimentatul, e tot o direcție pe care tu o alegi. Câtă vreme ai viața împlinită și tu te simți bine cu adevărat, dar fiind sincer cu tine, atunci poți să faci orice. De ce s-ar opri experimentarea dacă ție asta îți aduce bucurie și fericire? Scopul e să avem o viață împlinită, nu o viață după cum ne spune societatea: „Acum nu mai ai voie să mai călătorești încă un an de zile, trebuie să te duci la job.” Nu. Dacă-ți permiți și ai găsit variante prin care să călătorești și să câștigi și bani, du-te, experimentează și altceva.


Mă bucur foarte mult că ești pasionată de procese și proceduri, pentru că nu de altceva, dar reprezintă și pentru mine una dintre pasiunile majore. Nu ne întindem la vorbă zile întregi, pentru că am discutat nenumărate subiecte colaterale acestui. Aș vrea să-mi spui ce este un proces și modalitatea în care acesta poate ajuta femeile cu care tu lucrezi.

Eu am o vorbă pe care o zic femeilor cu care lucrez: „Orice e posibil, ai nevoie de un sistem„. Sistemul, din punctul meu de vedere, înseamnă să faci o acțiune mică, repetată, în fiecare zi. De exemplu, să te trezești dimineață la aceeași oră. De la 7:30 până la 10:00, tu să te pregătești, să-ți bei cafeaua, să-ți faci o rutină, să citești un pic. Acesta este un sistem. Noi trăim pe baza de sisteme, fără să ne dăm seama, știi? Unele le facem într-un mod inconștient, cum ar fi când intri în casă te descalți – toată lumea se descalță. Când ieși de la baie să stingi lumina – este un sistem, este un automatism pe care tu îl faci fără să-ți dai seama. Și atunci scopul ar fi să-ți creezi rutinele astea într-un mod conștient, prin care tu să fii mai organizat.

Asta o dată. Un alt lucru pe care îl mai recomand eu clientelor este așa-numitul audit de timp. Adică, în fiecare zi să noteze activitățile pe care le fac de dimineață până seara, exact așa cum s-au întâmplat, fără nicio judecată, fără o comparație cu planificarea, nimic, doar cum s-a întâmplat. Scopul este ca să observi unde se duc hoții de timp și unde vin alții din exterior care îți iau ție atenția. Care poate fi un telefon – pe mine mă sună foarte des să-mi recomande diverse dintr-astea de la telefonie, să-mi dea abonamente. I-am blocat pe toți că nu vreau abonament. Dar când mă suna, mă întrerupeau o jumătate de oră din activitatea mea. Curierii care vin, iarăși, este o întrerupere.

Și atunci, odată ce îți creezi acest audit de timp și vezi la finalul unei săptămâni, într-un mod obiectiv și fără judecată, unde s-a dus timpul tău, după aceea poți să-ți creezi sisteme în mod conștient, poți să ai o săptămână organizată care să servească scopului tău în viață. Și tu vei ști: „Măi, nu răspund la telefon la prietena asta a mea că mă ține la telefon o oră, dar îi dau un mesaj și mă întâlnesc cu ea sâmbătă când pot să stau de vorbă,” știi, ca să nu-mi ia din timpul meu de atenție și de focus în care eu trebuie să fac bani, de exemplu.


Tehnica celor 5 minute

Este o tehnică care îmi place foarte mult și pe care eu o aplic frecvent, și mie în special mi se potrivește. Pentru că adesea aceste telefoane pe care le primim, da, pot să fie o întrerupere. Și dacă da, cunosc dinainte că persoana vorbește mult, probabil că pot să am în această întâlnire, deși nu este cazul în general, la mine.

Una dintre întreruperile frecvente pe care le am, aș putea spune că este, da, o întrerupere, dar pentru mine într-o anumită măsură reprezintă și o bucurie: este să citesc, spre exemplu, acest mic preview al unui email care deja apare cu un titlu și o mică detaliere a ceea ce conține. Prin urmare, deja conștientizez în momentul în care văd acel preview că este un subiect la care pot să răspund foarte repede, uneori chiar mai puțin de 5 minute, pentru că asta spune și tehnica în sine, tehnica celor 5 minute. Prin urmare mă opresc să răspund la acel mail și apoi îmi continui treaba.

Ele, în esență, ai senzația că durează 5 minute, dar tu te-ai întrerupt din activitatea pe care o făceai și până când revii în fluxul exact mai durează cam o jumătate de oră. Și întreruperile astea mici te duc la a avea o zi ocupată și neproductivă. Ce fac eu și ce recomand este: toate activitățile astea de genul email-uri, toate astea care sunt de citit, le pui într-o singură zi, un calup mare de câteva ore. De exemplu, vinerea dimineață eu asta fac, știi: citesc email-urile, răspund la contabilă, plătesc facturile la furnizori – toate astea se întâmplă într-un singur calup, dedicat lor, acestor taskuri mici.

Dacă le fac în timpul zilei, iarăși vin toate astea și oricum, orice email care devine urgență va fi un telefon în care te sun de 2 ori. Știi, că te sun o dată, nu răspunzi, te sun a doua oară, atuncea OK, îți dai seama că este o urgență, atunci chiar trebuie să răspunzi. Dar altfel, uite, fă exercițiul ăsta: gândește-te de câte ori chiar a fost urgent, sau notează și de câte ori răspunzi la mail-uri, gândește-te: „era urgent să răspund, da sau nu?”. Răspunde, da, apoi scrie pe hârtie, știi, și tragi concluzia la o săptămână: câte chiar erau urgente și ardeau și acuma și nu se mai putea, sau câte puteau fi amânate pe vineri, când mergi mai relaxată și răspunzi la toate.

Această tehnică ajută foarte mult la a arăta că sunt acolo pentru cei care așteaptă de la mine un răspuns. Mie îmi place foarte mult ca răspunsul de la mine să vină în maxim 24 de ore. Deși de cele mai multe ori se întâmplă mult mai repede, iar dacă nu am răspuns în acele 24 de ore, este foarte probabil ca din diferite circumstanțe, deși am văzut email-ul, să mă fi pierdut în cu totul alte detalii. Și atunci, probabil că am nevoie de o amintire. Și cum spuneam, asta îmi place să o aplic pentru că în momentul în care eu însămi răspund suficient de repede, la fel mi se și răspunde, adică primesc feedback destul de repede, și în felul acesta câștig și încrederea celor cu care eu lucrez.


Planificarea activităților casnice

Eu lucrez prin programe unu la unu cu fiecare antreprenoare, pentru că tehnici de time management și organizare sunt multiple pe piață. Întrebarea este cum le faci să funcționeze pentru tine și pentru stilul tău de viață. Uite, asta cu rufele, chiar am recomandat unei cliente care avea exact aceeași problemă. Eu fac la fel: dimineața verific coșul și bag la spălat. Pentru noi funcționează. Alte femei dacă preferă să facă sâmbăta, asta e OK, e o preferință. Bun, fă-le atunci! Deci fiecare cum consideră. Important e să aducă calitate în viață tot ceea ce facem.


Daca cineva doreste sa lucreze cu tine, unde te găsesc?

Eu am o comunitate privată, exclusivistă, pe Facebook, care se numește „Organizare, Timp și Echilibru pentru Femeia Antreprenor”. Dacă sunt dintre fete care vor să intre acolo, dintre cele care te urmăresc pe tine, rugămintea e să completeze cele 3 întrebări, fiindcă sunt selectivă, știi, cu persoanele care intră și îmi doresc să obțin calitate și nu cantitate. Și atunci, da, fetele care vor să intre pot să mă găsească acolo, sau mă găsesc pe toate platformele de socializare cu Irina Voica; peste tot am același nume, ăsta e numele brand-ului, asta sunt și eu.

Pentru aderarea la grup, trimit și un masterclass în care le învăț pe femei, un masterclass în care le dau câteva detalii despre partea asta de organizare și cum lucrez eu, și le întreb dacă sunt de acord să primească acest masterclass și o adresă de email unde să pot să trimit masterclass-ul respectiv, și atât. Dacă ele vor să primească mai multe informații de la mine în privat despre cum lucrez eu personal. Sunt femei care zic „da, uite, vreau să îmi trimiți informația”, cum sunt altele care zic „nu”, și eu țin cont de decizia lor, știi? Dar un bonus din partea mea, pentru faptul că intră în grup, da, asta le ofer, și ca să pot să le trimit am nevoie de o adresă de mail, știi? Și atuncea, da, e foarte scurt, dar e foarte simplu. Îmi doresc să fie chiar și astea 3 secunde îți iau din atenție și din suflet gen, sunt multă treabă, eu nu fac asta, știi? Din păcate.


După cat timp apar rezultatele?

Clientele sunt foarte încântate că încep să lucreze la viziunea lor și își dau seama care sunt… Aș zice că minim o lună, da. După 3 luni deja, deja femeile sunt foarte bine, adică sunt… știu ce vor să facă. E un termen care mi se pare rezonabil, 1-3 luni să obții niște rezultate care te ajută, este minunat. Desigur, nu se poate întâmpla după o singură zi în care ai practicat sau ai citit ceva, ai vizionat anumite materiale. Cu siguranță e nevoie de ceva timp, însă nici nu înseamnă că petreci un an sau poate chiar mai mult pentru a obține ceva care să fie relevant pentru activitatea de zi cu zi.

Cu toate astea, dacă sunt femei care aleg să lucreze cu mine mai mult de 3 luni de zile, că încă mai sunt lucruri de organizat, și asta se poate, bineînțeles, cu un tarif mult mai mic, pentru că nu e de la lună la lună, ca un fel de abonament. Din perspectiva mea, cam 3 luni sunt suficiente ca să ai direcția și să știi ce vrei să faci. După aceea mai încolo, mai sedimentăm, sau OK, cine are direcția și apoi se descurcă singur este OK.

Ce vreau să zic este că nu se întâmplă nimic peste noapte, nu este magie, este nevoie de responsabilitate și din partea clientelor mele, să-și dorească să schimbe ceva în viața lor. Nu vin cu soluții magice în care gata, te-am organizat și toată viața ta este perfectă. Nu se întâmplă asta, fiindcă depinde de soț, de copii, de prietenii pe care îi ai, de mediul tău, de provocările de la job. Atunci toate astea se fac pas cu pas, câte un pas mic în fiecare săptămână ca să fie vizibil. Da, primele rezultate apar după o lună. N-ai viața perfectă după o lună și nici nu există perfecțiune. Lucrăm astfel încât să ajungi să ai acea viață echilibrată pe care ți-o dorești.


Sunt cumva persoane care au abandonat acest program pe care-l susțin?

Nu, chiar nu am avut. Ele sunt foarte încântate că, în momentul în care își dau seama de ceea ce vor să facă în viață și încep să lucreze la viziune, li se deschide imaginația într-un mod foarte interesant și devin din ce în ce mai curioase să descopere și mai mult, știi, cum pot să facă și mai bine. Și devin curioase despre viața lor personală, de fapt. Atunci nu au motive să abandoneze lucrul cu mine, pentru că ele își dau seama cât de interesant este. „Eu chiar pot să fac asta! Eu chiar pot să zic nu! Chiar pot să-mi pun obiectivul ăsta! Chiar poți să…” știi? Și atunci devin entuziasmate de viața lor și da, rămân ca să colaborăm.


Este ceva ce ai vrea să mai adaugi acum la final?

Din punctul meu de vedere, noi, ca adulți, uităm să mai avem imaginația deschisă precum copiii. Și sfatul meu este să se uite așa un pic în lumea copiilor, ca să vadă cât de entuziasmați sunt, ce fel fac lucrurile așa, cu dezinvoltură. Le recomand adulților să își imagineze cum ar putea să fie viața lor mai bună peste următorii 5 ani, 10 ani. Și în momentul în care își dau drumul la imaginație, după aia vor vedea că au timp să le facă pe toate, de fapt.

Imaginația uneori poate că nu ne lipsește și ideile noastre pur și simplu așteaptă undeva, într-un raft, într-o cutie bine închisă să prindă lumină.

Așa că, în realitate, acest timp îți oferă posibilitatea să faci sau să pui în practică câte ceva din ceea ce îți place. Exact despre asta e vorba, exact.

***

Îți mulțumesc, Irina, că ai fost alături de noi astăzi și ne-ai împărtășit o parte dintre lucrurile cu care tu lucrezi și cum ai evoluat. Și ne-ai dat și câteva trucuri celor care ne ascultă asupra modurilor în care și ei înșiși pot să facă lucruri mărunte, simple, astfel încât timpul lor prețios să fie petrecut exact așa cum își doresc.

Mulțumesc și vouă pentru ca azi ai obtinut timp pentru tot ce îți dorești cu Irina Voica!


7 cărți pentru echilibru în viață

Îți place să citești? Dacă da, găsești mai jos 7 cărți pentru echilibru în viață. Dacă nu sau nu ai timp să citești, găsești mai jos cele mai importante 3 recomandări din fiecare carte.

De ce să citești? Indiferent dacă preferi o carte fizică sau una electronică, oricare variantă îți aduce următoarele beneficii:

  • Relaxare, reducând stresul cu 68%
  • Atitudinea ta față de lectură inspiră oamenii din jurul tău, mai ales copiii.
  • Nu te chinui de unul singur să descoperi totul prin propria experiență.
  • Crește creativitatea și volumul de informații pe care le deții.
  • Îmbunătățește abilitățile tale de comunicare.
  • Crește capacitatea de concentrare și memorare.
  • Te ajută să te cunoști mai bine pe tine însuți.

7 cărți pentru echilibru in viață

1. Algebra fericirii, de Scott Galloway

„Vrei să acoperi mai mult teren în mai puțin timp decât colegii tăi. Acest lucru se bazează parțial pe talent, dar mai ales pe strategie și rezistență”

Ești printre cei ambițioși? Iată principalele tendințe ale acestor oameni: să fie prezenți peste tot și să fie informați despre orice. Riscul este ca unii dintre ei să nu împărtășească nimic din cunoștințele lor și să nu ajute pe nimeni, pentru a se asigura că ei sunt singurii care știu.

Ce îți recomandă cartea? Să nu te bazezi doar pe calitățile înnăscute. Ai nevoie să cunoști pașii prin care devii cel mai bun și apoi să ai motivația de a trece peste obstacole pentru a ajunge la obiectiv.

„Fă o grămadă de poze, trimite mesaje prietenilor cu lucruri stupide, discută cu vechii prieteni cât mai des posibil, exprimă admirația faţă de colegi și în fiecare zi spune  cât mai multor oameni că îi iubești. Câteva minute în fiecare zi — la început, câștigul este mic, apoi este imens.”

Când vine vorba de poze și împărtășiri cu prietenii, cred că majoritatea dintre noi ne pricepem. Dar la a discuta cu vecinii? Dacă locuiești într-un bloc și faci parte dintr-un grup de comunicare, cred că este imposibil să nu ți se fi ridicat măcar o dată părul în cap citind acuzații și fraze fără sens. Ce-ar fi să scrii pe grup și ceea ce apreciezi? Sper să fie molipsitor.

Cât despre iubire și admirație. Mă imaginez intrând dimineața în clădire și, în loc de „Bună dimineața”, spun „Te iubesc”, „Ce bine îți stă astăzi”, „Ești priceput în meseria ta”. Cred că colegii mei s-ar uita ciudat la mine. Însă ceea ce funcționează și e mai puțin invaziv este să apreciezi aleatoriu oamenii pentru ceea ce te impresionează cu adevărat, nu oricând și nu deloc. Asta face diferența. Aș completa cu o îmbrățișare pentru a marca bucuria unei sărbători sau a unei revederi după concediu, deplasări etc.

„Adevărul despre peste 90% dintre antreprenori este că înființăm companii nu pentru că suntem atât de pricepuți, ci pentru că nu avem abilitățile necesare pentru a fi un angajat eficient.”

Până am citit această afirmație din carte, nu mi-a trecut prin gând un astfel de mod de a privi lucrurile. Îi dau dreptate: majoritatea antreprenorilor nu au calitățile unui om care acceptă să i se spună ce să facă, când să facă și cum să facă. Sunt oameni independenți, creativi și motivați.


2. Ikigai: Secretul japonez unei vieti lungi si fericite, de Hector Garcia Puigcerver & Francesc Miralles

„Nu ne creăm sentimentele; pur și simplu vin la noi și trebuie să le acceptăm. Trucul este să le urăm bun venit.”

Nu cred că te deranjează vreodată bucuria. Însă nervozitatea și tristețea, mult mai probabil. Toate emoțiile le putem folosi în favoarea noastră și am discutat acest subiect o săptămână întreagă.

„Apreciază frumusețea imperfecțiunii ca o oportunitate de creștere.”

Greșeala este lipsa imperfecțiunii. Te mustrezi de fiecare dată când greșești. Îți propun să o înlocuiești cu un grad înalt de curiozitate, astfel încât să găsești soluțiile necesare evoluției.

„Marele elemente esențiale ale fericirii în această viață sunt ceva de făcut, ceva de iubit și ceva la care să sperăm.”

Această afirmație sună a cadou de nuntă, așa-i?

„Ceva de făcut”: am întâlnit și întrebarea „De ce să fiu fericit doar dacă muncesc sau fac ceva?” Oricum mereu faci ceva, iar statul pe plajă sau în pat tot e o acțiune. Doar că plictiseala se instalează repede când ai impresia că timpul se scurge prea lent.

„Ceva de iubit”: includ aici plante, oameni, obiceiuri, locuri, mâncare, activități etc.

„Ceva la care să sperăm”: includ aici orice tip de obiectiv personal sau o schimbare externă.

„Cazi de șapte ori, ridică-te de opt ori. — proverb japonez”

Aș completa cu: ridică-te de fiecare dată când ajungi jos. Indiferent de câte ori. Pentru mulți oameni de succes, a fost de sute sau mii de ori.


3. Bucuria la munca, de Marie Kondo, Scott Sonenshein

„Toți ne gândim adesea la ceea ce este ușor de gândit, mai degrabă decât la ce este corect să ne gândim.”

Este ușor să te gândești la ceea ce îți amintești, însă nu este la fel de ușor să găsești idei și soluții. E mai simplu să mergi pe drumul pe care îl cunoști, deși nu este cel mai scurt, pentru că nu îți acorzi timp să găsești o soluție mai bună. Este probabil ca, pe termen lung, să acorzi exact același timp, însă, optând pentru un pic mai bine în fiecare zi, balanța se va înclina în favoarea ta.

„Uneori, reducerea unei probleme la o singură propoziție scurtă poate fi suficientă pentru a obține o perspectivă singură.”

Știi de ce există minutele de ședință și rezumatele de cărți? Pentru că, altfel, ca să iei o decizie, ți-ar trebui ani, asemenea enților, copacii vorbitori din Hobbitul. Lor le-a trebuit o noapte întreagă doar ca să se salute.

„Programează timp pentru diferite moduri de gândire.”

Ai auzit de cele 6 pălării gânditoare ale lui Edward de Bono? El îți propune să adopți diferite perspective din care să privești aceeași problemă, astfel încât să găsești soluția: cea a informațiilor, emoțiilor, pesimistului, optimistului, creativității și a organizării. În acest fel, deciziile pe care le iei au șanse mai mici de eșec.

Ai auzit de cele 6 pălării gânditoare ale lui Edward de Bono? El îți propune să adopți diferite perspective din care să privești aceeași problemă, astfel încât să găsești soluția: cea a informațiilor, emoțiilor, pesimistului, optimistului, creativității și a organizării. În acest fel, deciziile pe care le iei au șanse mai mici de eșec.

4. Puterea distracției, de Catherine Price

„Distracția adevărată este confluența jucăușului, conexiunii și fluxului. Ori de câte ori aceste trei stări apar în același timp, experimentăm distracția adevărată.”

Pentru tine, ce este distracția? Care sunt activitățile pe care le faci și te simți foarte bine? Hai să-ți dau câteva idei: spui bancuri cu prietenii, dansezi, joci cărți… Chiar scrie o listă, te va ajuta să revii la ea când ai o dispoziție proastă.

„Nici o persoană sănătoasă nu ar fi folosit orice alt mijloc de comunicare atât de des pe cât îmi verificam telefonul. Nu ai porni și nu ai oprit televizorul, nici nu ai deschide și închide ziarul de douăsprezece ori în 20 de minute sau nu vei suna pe cineva de mai multe ori într-o oră pentru a spune o propoziție și apoi a închide.”

Îmi aduc aminte de momentele când încă răsfoiam reviste, cu o curiozitate imensă de a afla ceva ce nu știam. Citeam mai întâi titlurile, apoi mă opream la subiectele de interes, iar la final ajungeam la maculatură. Uneori erau atât de puține subiecte de interes încât terminam înainte să ajungă autobuzul în stație sau să plece trenul din gară. Acesta este motivul pentru care am preferat mereu cărțile. Însotită de ele, ajungeam întotdeauna la destinație. Acum telefonul e permanent cu mine și atrage ca o vrajă, indiferent de ceea ce fac.

„Pe scurt, este așa cum a spus Walt Whitman: conținem mulțimi. Putem fi proști și serioși, responsabili și răzvrătiți, maturi și copii – și, de fapt, cu cât valorificăm mai mult puterile pozitive ale răzvrătirii și lăsăm să strălucească firele noastre jucăușe, cu atât vom avea mai multă energie pentru orice altceva.”

Nu am întâlnit pe nimeni care să le știe pe toate. Dacă știi să repari o mașină, sunt șanse mici să știi să repari și un calculator. Dacă știi să faci noduri de marinar cu experiență, e puțin probabil să fii și medic, și expert financiar. Fiecare este nepriceput în ceea ce nu cunoaște, și acesta este motivul pentru care sunt și eu aici cu tine.

5. Nu face nimic. Cum să renunți la prea multa muncă, la prea multe lucruri de rezolvat si să simți că trăiești, de Celeste Headlee

„Mi-am dat seama că nu circumstanțele mele mi-au cauzat stresul, ci obiceiurile mele.”

Seamănă cu o afirmație despre care am vorbit: „1% fapte, 99% percepție”. Nu poți controla ce se întâmplă în jurul tău (cel puțin de cele mai multe ori), dar poți controla ceea ce faci, deoarece percepția și acțiunea generează stresul.

„Am fost amăgiți de forțele economiei și religiei să credem că scopul vieții este munca grea. Așa că de fiecare dată când ne simțim goi, nemulțumiți sau neîmpliniți, muncim mai mult și investim mai multe ore.”

Seamănă cu o afirmație despre care am vorbit: „1% fapte, 99% percepție”. Nu poți controla ce se întâmplă în jurul tău (cel puțin de cele mai multe ori), dar poți controla ceea ce faci, deoarece percepția și acțiunea generează stresul.

„Cheia bunăstării este umanitatea împărtășită, chiar dacă ne străduim din ce în ce mai mult spre separare.”

Câți dintre vecinii tăi îi cunoști? Deși stau de ani buni în același bloc, recunosc că cunosc doar 10% din vecini. Însă îmi cunosc toți colegii, și numărul lor este comparabil cu cel al vecinilor de bloc. Acordă atenție oamenilor cu care lucrezi.


6. Începe cu ce nu îți place, de Brian Tracy

„Acesta este un moment minunat pentru a fi în viață. Nu au existat niciodată mai multe posibilități și oportunități pentru tine de a-ți atinge mai multe obiective decât există astăzi.”

Sper că nu e prima dată când auzi această afirmație. Ți-am mai spus-o și eu ca să te conving să treci de la vis la acțiune. N-am întâlnit pe nimeni care să fi trăit experiența „Vai, ce drăguț ești, hai să-ți dau un post de manager și o mașină de lux”.

„Oamenii care au o perspectivă lungă asupra vieții și carierei lor par să ia întotdeauna decizii mult mai bune cu privire la timpul și activitățile lor decât oamenii care se gândesc foarte puțin la viitor.”

Dacă știi unde vrei să mergi și verifici care este drumul cel mai scurt ca durată, atunci știi ce mijloace de transport să iei.

„Una dintre cele mai rele utilizări ale timpului este să faci ceva foarte bine care nu trebuie făcut deloc.”

Am un joc pe care îl folosesc adeseori. Solicit participanților la curs să execute contra cronometru 10 activități simple. Mare le este dezamăgirea când ajung la ultima activitate, care le spune „Nu era necesar să le faci”. Nu-i așa că te apucă nervii când faci lucruri în zadar?


7. Arta de a fi liber, de Nedra Glover Tawwab

„Abilitatea de a-ți spune nu este un dar. Dacă poți rezista îndemnurilor,  schimbi obiceiurile și spui da numai la ceea ce consideri cu adevărat semnificativ, vei practica limitele de sine sănătoase. Este responsabilitatea ta să ai grijă de tine fără scuze.”

Ce înseamnă să spui „nu”? Spune „nu” când cineva te servește cu mâncăruri pe care ți-ai propus să nu le consumi, spune „nu” când ți-ai planificat să citești și cineva te invită la un film, spune „nu” când nu ai chef, chiar dacă ai un termen limită la un proiect.

„Oamenii nu știu ce vrei tu. Este treaba ta să faci clar. Claritatea salvează relațiile.”

M-am supărat de câteva ori când nu mai găseam din mâncarea pe care speram să o gust și eu. „De ce nu mi-ați lăsat și mie măcar o bucățică?” Răspunsul pe care l-am primit a fost: „Păi, nu mi-ai spus.” Nu pot să nu-i dau dreptate. Dacă spuneam, poate situația ar fi fost alta.

„Cum te tratează ei este despre cine sunt ei, nu cine ești.”

De curând, am întâlnit un grup de trei copii de aproximativ 7-8 ani și un adolescent. Cel mare îi lua la rost pe fiecare: „Ce vrei, urâto?”, „Ce faci, prostule, nu știai că ești prost?” și „Tu, hoțule, ce ai acolo?” Iar fetița chiar era drăguță. Ai zice că e o glumă, poate dacă e spusă o singură dată. Însă, când o auzi de atâtea ori, zi de zi, cu greu reziști să crezi altceva despre tine. Te încurajez să te evaluezi cu grijă și, indiferent de câte minusuri găsești, să știi că ai tot atâtea calități bune. Mai stai un pic și gândește-te, sigur le vei găsi.

***

Lista de cărți din domeniu este cu siguranță mult mai mare decât cele 7 cărți pentru echilibru în viață despre care ți-am povestit. Pentru o înțelegere mai amplă a ceea ce ți se potrivește, nu rata nicio carte care îți cade în mână.


21 de afirmații celebre pentru echilibru ȋn viață

Știi vorba cu inventatul apei calde. Cam așa este și cu echilibrul în viață. Aud des spunându-se „Nu mai pot”, „Nu mai vreau” sau „E imposibil”, în timp ce alții își pun pe masă cunoștințele și experiențele lor pentru ca ție să-ți fie mai ușor. Aș putea aduce aici exemple a mii de oameni și citate celebre, însă am ales doar 21 de afirmații celebre pentru echilibrul în viață.

De ce să nu inventezi apa caldă și de ce să-i adaptezi temperatura?

  • Eviți greșeli pentru care deja există o soluție. Și nu doar ceva comun, ci poți evita chiar adevărate catastrofe;
  • Câștigi timp prețios pentru alte lucruri importante din viața ta;
  • Îți crește nivelul de motivație—dacă ei pot, atunci poți și tu;
  • Îmbunătățești relația cu cei de la care înveți și cu cei pe care, la rândul tău, îi înveți;
  • Crește creativitatea și relaxarea atunci când asculți poveștile lor de viață.

Cum bine știi, tu ești unicul care trăiește viața ta, în această combinație aleatorie de succesiuni de evenimente, oameni și personalități. Nu poți pur și simplu copia viața altuia—nu se potrivește. „Fură” elemente cheie de la mii de oameni și adaptează-le puțin pentru tine.

Iată, îți aduc mai jos 21 de oameni cu 21 de experiențe diferite, ca să te inspire în echilibrul vieții tale.


21 de afirmații celebre pentru echilibru ȋn viață

Fă din fericire scopul tău

„Să ai pe cineva care nu greșește niciodată, nu își găsește niciodată viața personală în dezordine, nu își face niciodată griji pentru echilibrul dintre viața profesională? Cred că ar fi ireal.” Sophie Kinsella

Nici eu nu am întâlnit pe nimeni care să muncească și să nu viseze la momentul de relaxare, indiferent că este vorba de o pauză, un weekend, o vacanță sau orice moment petrecut cu cei dragi. Dar am întâlnit (poate și tu ai cunoscut) oameni care spun „Timpul trece, leafa vine” sau ceva de genul „La banii ăștia nici nu mă ridic de pe scaun” sau, altfel spus, „De ce să muncesc ca să mă bucur de relaxare când pot să mă relaxez direct?” Le dau dreptate până la punctul în care stomacul începe să mă roadă de foame—ca să nu mai vorbesc de lucruri mult mai grave.

“Suntem total vinovați că am făcut prea multe deodată, totul în timp ce încercăm să gestionăm zgomotul din capul nostru care spune că nu facem suficient.” Vanessa Autrey

Dacă ești printre cei ambițioși, pentru care un rezultat obținut este doar o treaptă în lungul drum către următoarea, te înțeleg—nimic din ceea ce faci nu pare suficient. Da, îți confirm: niciodată nu este suficient, mereu ar fi putut fi ceva și mai bine. Totuși, te rog să te oprești o clipă și să te uiți în jurul tău: câți oameni urcă pe trepte datorită ție? Ei nu-ți sunt concurenți, ci călători pe același drum, inspirați de tine.

„Serios: Vrei să-ți petreci viața profesională pur și simplu mulțumit? Când te uiți înapoi la 50 de ani, vrei să poți spune: „Ei bine, am fost mulțumit”? Nu! Fă din fericire scopul tău. Ca în „Să facem din acesta loc de muncă în care oamenii sunt bucuroși să lucreze”. Ca în, „Lucrez de 50 de ani și este absolut impresionant! Pentru mine, munca este provocatoare, stimulatoare și pur și simplu distractivă.” Alexander Kjerulf

Pe scurt: Nu abandona ambiția și lupta unei vieți mai bune pentru tine și cei din jurul tău.


Nu te compara

„Cea mai mare capcană din viața noastră nu este succesul, popularitatea sau puterea, ci respingerea de sine.” – Henri Nouwen

Îți spuneam cât de important este să visezi pentru a avea o viață cu sens. Îți spuneam, de asemenea, cât de critici suntem cu noi înșine. Autocritica nu este cu nimic diferită de cea auzită din gura altuia. Ea te poate împinge la acțiuni inutile, indiferent de succesul pe care îl ai astăzi. Fii îngăduitor cu tine însuți.

„Toată lumea compară viețile pe rețelele de socializare și își dorește corpul perfect, imaginea perfectă, ținuta perfectă, viața perfectă – ne străduim pentru această perfecțiune și este atât de nesănătos pentru că nu există perfecțiunea.”Emily Atack

Pentru a opri autocritica, nu te mai compara cu alții, ci compară-te cu tine însuți. Nu mai spera la perfecțiune—nu există! În schimb, îți propun să-ți spui: „Îmi doresc ca anul viitor să am rezultate mai bune decât anul acesta.” Fii precis folosind obiectivele SMART.

„Orice idiot se poate confrunta cu o criză – viața de zi cu zi te epuizează.” Anton Chekhov

Fie că vrem sau nu, într-o formă sau alta, trecem peste momentele grele—mai șifonați sau mai zâmbitori—pentru că acele momente vin și pleacă. Însă provocarea adevărată este viața de zi cu zi. Aici este locul unde muncești pentru echilibru. Continuă să citești pentru a afla cum poți face acest lucru.


Viața ca o vacanță

„Scopul este să construiești o viață din care nu ai nevoie de vacanță” – Rob Hill Sr

Nu este vorba de o viață trăită în lene, ci de o viață cu sens pentru tine. Îți aduc aminte că, acum mult timp, îți spuneam ce înseamnă să nu lucrezi nici o zi din viața ta (asculta aici ca să-ți aduci aminte) Pentru tine, cum ar arăta o viață de care să nu te saturi niciodată să o trăiești??

„Străduiește-te să nu fii un succes, ci mai degrabă să ai valoare.” Albert Einstein

După ce ai răspuns la întrebarea de mai sus, răspunde-ți la următoarea întrebare: „Care este contribuția mea în această lume?” Iar dacă oamenii ar citi despre tine la Cimitirul Vesel din Săpânța, cu ce s-ar amuza și ce ar lua cu ei la drum în viață?

„Găsește-ți ritmul, înțelege ce te provoacă resentimente și protejează-l. Nu poți avea tot ce îți dorești, dar poți avea lucrurile care contează cu adevărat pentru tine. Și gândirea în acest fel vă dă putere să munciți din greu pentru o perioadă foarte lungă de timp.” Marissa Mayer

Acum, după ce ai răspuns la întrebările de mai sus, poți să tragi concluziile asupra viziunii vieții tale. Este momentul să îți construiești misiunea: Ce fac pentru a aduce valoare în viața mea și în viețile celor din jurul meu?


Nu-ţi face griji

„Trebuie să-ți echilibrezi pasiunile, nu timpul” Lisa Sugar

La un moment dat, cineva mi-a spus: „Mihaela, ai fi putut lucra în domeniul x…” Iar eu am răspuns: „Am prea multe pasiuni ca să mă limitez la x.” Dacă ești ca mine și întreaga lume te fascinează, dorind să faci de toate, dar timpul te împiedică, atunci alege să te bucuri pe rând de fiecare pasiune sau, și mai bine, vezi cum poți îmbina mai multe pasiuni. Astfel, întrebarea zilei va fi mai degrabă „care dintre pasiunile mele vreau să o urmez acum” decât „ce mi s-a cerut să fac astăzi.”

„Munca și viața ta se întâmplă în același timp. Nu le separa. Integrează-le.” David Taylor Klaus

Nu ai două vieți separate. Oricât ai dori, una influențează pe cealaltă, indiferent de câte limite ai pune. Mai degrabă armonizează-le astfel încât să ai o stare de bine generală.

Nu-ți face griji despre cine primește meritul sau laudele muncii efectuate. Continua să lucrezi pentru a oferi tot ce este mai bun. Recompensa va veni pe neașteptate. Lailah Gifty

Știu că poți fi frustrat când altcineva primește laurii în locul tău, mai ales când munca ta, zile și nopți, a fost în întregime a ta. Am trecut prin asta până am descoperit cum să influențez lucrurile astfel încât să producă rezultate, chiar dacă nu sunt eu persoana care a primit laudele și premiul. Te vei simți asemenea unui magician, experimentând o nemăsurată împlinire personală. „Eu sunt cel care a orchestrat totul și a ieșit exact așa cum mă așteptam. Mă bucur că totul a ieșit bine, hai să mergem mai departe.” Această mulțumire personală nu ți-o va fura nimeni și este mult mai prețioasă decât 1.000 de laurii.


Zâmbește ȋn oglindă

“Copiii învață să zâmbească de la părinți.” Shinichi Suzuk

Poate ți-am mai povestit despre când am întâlnit un copil trist care se uita cu mare atenție la mine. Am simțit că mă uit într-o oglindă. Mi-am spus: „E trist ca mine. Hai să fie vesel ca mine.” Am zâmbit, și el a început să zâmbească după mine. Dacă vrei să fii înconjurat de bucurie, atunci zâmbește!

Zâmbește în oglindă. Fă asta în fiecare dimineață și vei începe să vezi o mare diferență în viața ta. Yoko Ono

Nu este nimic mai greu dimineața decât, după o noapte scurtă, când gândurile ți-au invadat mintea, să te uiți în oglindă și să vezi ochii tăi umflati. Pune un pumn de apă rece pe chip și un zâmbet pe buze. „Astăzi este o zi în care voi face lumea fericită, inclusiv pe mine.” Nu înseamnă că veștile proaste nu vor veni, ci doar că vei privi cu ochii axați spre soluționare și acțiune, nu cu ochii gata să o ia la goană și să se ascundă.

„Nu ne amintim zile, ne amintim momente” Cesare Pavese

Câte zile memorabile ai în mintea ta? Eu, sincer, am doar una și nici măcar aceea nu o am în întregime cu lux de amănunte. Probabil singurul motiv pentru care mi-o aduc aminte este că atunci mi-am spus: „A fost cea mai frumoasă zi (deși au fost doar 8 ore) care nu aș vrea să se mai termine vreodată.” Însă am nenumărate fragmente de secunde emblematice. Din ele îți împărtășesc de fiecare dată când îți scriu. O zi perfectă poate fi puțin probabilă, dar momente perfecte le creezi pentru tine și pentru ceilalți mereu. Care moment este memorabil pentru tine astăzi?

 

Pentru cei catre visează

Mă trezesc dimineața rupt între dorința de a îmbunătăți lumea și dorința de a mă bucura de lume. Acest lucru face dificilă planificarea zilei. E. B. White

Îmi place enorm această perspectivă. Munca înseamnă „a îmbunătăți”, iar relaxarea „a te bucura” și funcționează cam așa: Mă bucur de lume și înțeleg ce-i lipsește. Îmbunătățesc lumea, o transform în ceva nou pentru a mă bucura și mai mult de ea, până descopăr că încă ceva trebuie îmbunătățit… și tot așa, într-un ciclu infinit. Tu cum îmbunătățești lumea astăzi pentru a te putea bucura de ea mâine?

„Viața nu este niciodată ușoară pentru cei care visează.”– Robert James Waller

Indiferent dacă visezi cu ochii deschiși sau închiși, dacă ai coșmaruri sau cea mai frumoasă fantezie, nu e ușor. Așa cum spuneam mai sus, dorești ca bucuria să-ți rămână infinită pe vecie și coșmarul să-l curmi cât mai rapid, ca și cum nici nu ar fi trecut pe acolo. Însă sunt oameni care nu visează nici cu ochii deschiși (cei lipsiți de ambiție și speranță), poate nici în somn. Nu speri, nu dorești, nu ai așteptări; atunci totul e simplu—iei lucrurile așa cum sunt, de cele mai multe ori cu indiferență. Însă, asta ignoră nu doar suferința, ci și bucuria. Închide ochii și visează, ca să poți să zâmbești!

„Scopul nostru în viață nu este să reușim, ci să continuăm să eșuăm cu o stare bună de spirit” Robert Louis Stevenson

Cunoști vreun om glumeț care, chiar și atunci când lucrurile sunt dificile, reușește să spună un banc bun și să schimbe starea de spirit? Dacă da, ține-l aproape, „fură” de la el câteva glume bune, pune-le în sacul de amintiri și scoate-le atunci când lucrurile o iau din nou razna. Te vor ajuta să-ți relaxezi mintea și să judeci lucrurile la rece, adică să privești realist. Cam acesta este principalul lucru pe care ți-l dorești atunci când iei decizii dificile.


Viața este …

Fiecare zi este savantul de ieri. Publilius Syrus

Ziua de ieri este lecția pentru ziua de azi. Nu lăsa o zi să treacă fără să-ți iei învățămintele. Și știi care e partea frumoasă? Este inevitabil să nu înveți din experiența zilei de ieri. Poate repeți aceeași greșeală de 100 de ori, de 1.000 de ori, însă nu și a 1.001-a oară. Ce nu faci astăzi pentru că ieri nu a funcționat?

Viața bună este un proces, nu o stare de a fi. Este o direcție, nu o destinație.’ – Carl Rogers

„Poate că știi sau nu, una dintre marile mele pasiuni sunt procesele. Așa că m-am bucurat când am găsit această afirmație. Viața începe cu furnizorii tăi, părinții, care îți dau vocabularul genetic, iar apoi fiecare zi se construiește logic prin activități, astfel încât, la finalul vieții, să nu spui „Am trăit degeaba”. Poate că în acele clipe nu vei putea gândi nimic, așa că te rog să te bucuri de fiecare pas al acestei călătorii.”

„Viața este prea scurtă pentru a-ți face griji pentru ceva. Ar fi bine să te bucuri de asta pentru că a doua zi nu promite nimic.”– Eric Davis

Aș fi continuat fraza afirmației de mai sus cu: „la finalul vieții, să nu spui „viața e prea scurtă” și nu pentru a trăi fiecare clipă cu adrenalina, ci pentru a face lucruri relevante.”

***

Îți doresc să trăiești peste 1000 de ani ca să înveți și să folosești cu înțelepciune viața pe care o ai. Îți doresc să trăiești zeci de vieți în care să te bucuri alături de fiecare persoană remarcabilă din viața ta. Totuși, ai doar una, așa că dezvoltă-ți înțelepciunea și iubește din plin. Mihaela Gologan

Îți mulțumesc că am parcurs împreună această călătorie cu 21 de afirmații celebre pentru echilibru în viață.


Cum te folosești de vacanță pentru a obține echilibru

Nu cred că pune nimeni la îndoială faptul că vacanța te ajută să recapeți echilibrul, dar oare orice tip de vacanță, indiferent de activitățile desfășurate, îți aduce relaxare și reducerea nivelului de stres? Hai să vezi cum te folosești de vacanță pentru a obține echilibru.

Cum te ajută vacanța:

  • Îmbunătățește starea fizică și psihică;
  • Îmbunătățește relațiile umane, deoarece oferi timp familiei și prietenilor;
  • Crește nivelul de fericire, deoarece faci în primul rând lucrurile care îți aduc bucurie;
  • Crește creativitatea – afli lucruri noi, te relaxezi, și pe neașteptate apar și ideile;
  • Crește nivelul de motivație, pentru că ai mai multă energie după vacanță;
  • Crește capacitatea de concentrare dacă dormi cu 1-2 ore în plus;
  • Crește productivitatea, poate nu din prima zi după vacanță, însă parcă privești cu alți ochi problemele recurente sau dificile. Par un pic mai ușor de rezolvat;
  • Și reduce stresul, ca urmare a lucrurilor frumoase de care ți-am povestit mai sus.

Cum te folosești de vacanţă pentru a obține echilibru

1. Dileme de vacanță

• Este bine să pleci în vacanță în afara orașului?
Depinde dacă îți atingi obiectivele de vacanță sau nu. Orice deplasare într-un loc în care nu ai fost niciodată îți aduce curiozitate și informații noi. Acesta este motivul principal pentru care ți-aș recomanda să pleci din localitatea ta, însă nu alege să mergi mereu în același loc. Știu că este mai comod, dar astfel îți limitezi capacitatea de explorator. Dacă însă obiectivul tău principal de vacanță este să dormi, iar acasă dormi cel mai bine, atunci îți propun să te odihnești, decât să te chinui cu bagaje și să ajungi într-un loc în care nu te simți bine.

• Este bine să verifici emailurile în vacanță?
Mai bine nu. Specialiștii spun că nu vei reuși să te relaxezi suficient și să te detașezi de stresul locului de muncă. Recunosc că eu citesc emailurile în vacanță și răspund la tot ceea ce pot rezolva în mai puțin de 5 minute. Însă asta îmi aduce mie o stare de liniște. Mă bucur că nimeni nu așteaptă după mine și pot continua vacanța în tihnă.

• Te ajută să iei concediu pentru a rezolva probleme personale?
Cu siguranță, da. Unele lucruri nu le poți rezolva în timpul programului, chiar dacă îți iei o zi liberă. Așa că, în loc să stai stresat că „trebuie să mă grăbesc să ajung la muncă”, este mai bine să-ți aloci timpul de care ai nevoie. Totuși, atenție să nu aloci toate zilele de concediu doar pentru a rezolva probleme și să nu rezervezi măcar câteva pentru bună dispoziția ta.


2. „Staycation” vs „workaction”

Am aflat despre aceste două cuvinte care m-au amuzat teribil prin sunetul lor. Chiar există și nu fac parte dintr-un banc.

Staycation este acea vacanță dedicată leneviei. Adică fie stai acasă și nu faci nimic special în afară de odihnă, fie mergi într-o locație de vacanță, un complex hotelier în care ai de toate, iar singura ta grijă este „ce aleg astăzi din nenumăratele variante de relaxare.” Dacă asta este ceea ce organismul și mintea ta au nevoie, atunci asta alege. Atenție, totuși: nu alege staycation 365 de zile pe an.

Workation este acea vacanță în care, deși ești în vacanță, muncești cel puțin 2-3 ore pe zi și, mai mult, te plângi altora că trebuie să lucrezi. Asta îmi amintește de un banc care sună cam așa:

Într-o corporație, un domn se ridică la ora 17:00 de pe scaun și pleacă acasă. Colegii se uită ciudat: „Oare are vreo problemă acasă?” A doua zi, la fel. A treia zi, la fel. Până când unul dintre colegi îndrăznește să-l întrebe: „Nu ți-e teamă că vei fi dat afară pentru că pleci când sună clopoțelul?” Acesta răspunde: „Sunt în concediu.”

Te rog să nu ajungi într-o astfel de situație. Decide dinainte cât timp aloci muncii în vacanță, ideal sub o oră pe zi. Înainte de vacanță, delegă sarcinile, predă activitățile și stabilește condițiile în care poți fi contactat.


3. Cum te asiguri că te relaxezi ȋn vacanță

• Fă ceea ce îți aduce bucurie. Practică mai mult din hobby-urile tale. Dacă acestea nu îți aduc bucurie, atunci planifică orice altceva care îți aduce satisfacție.

• Nu trebuie să participi la toate petrecerile. Dacă ești în vacanță cu prietenii, nu este necesar să faci tot ceea ce fac ei. Ești în vacanță pentru a petrece timp cu ei, însă nu-ți fie teamă să faci excepție din când în când (nu mereu, altfel ai fi plecat singur în vacanță). Poate că tu ești cel care are nevoie de mai multă relaxare, îți place să faci altceva sau, dimpotrivă, ai nevoie de mai multe activități energizante. Nu se întâmplă nimic dacă nu participi la toate activitățile prietenilor tăi.

• Ziua fără planuri. Pentru unii este ceva natural, însă dacă tu ai obiceiul să planifici fiecare secundă din ziua ta, ia-ți curajul să lași o zi la voia întâmplării. Pur și simplu fă ceea ce ai chef sau ce apare în acel moment.

• Vacanțe mai lungi.Există și vacanțe de 5 minute, cum îți spuneam acum ceva timp. Însă adevărata relaxare intervine după ce depășești 7 zile de vacanță. Ai nevoie de ceva timp pentru a te desprinde de muncă, ca să ajungi să uiți chiar și parola de la calculator.


4. Lucrurile obișnuite sunt bune şi ȋn vacanţă

• Bucură-te de vacanță sau măcar de mâncare fără telefon sau televizor. Îndrăznește, măcar o zi, să pleci într-un loc cu semnal limitat la telefon. Crezi că nu reziști? Poate fi greu în primele momente, dar un astfel de loc merită atenția ta și explorarea lui.

• Plimbare prin cartier. Discutam la început dacă ar fi bine să pleci din oraș sau nu. Uneori, pentru relaxare, este suficient să te plimbi prin cartier. Îți recomand să alegi o oră mai liniștită, ca să poți vedea orașul cu alți ochi. Și apoi, ai fost chiar pe toate străduțele din cartier?

• Exerciții de respirație. Ți le-am recomandat de multe ori până acum. Ele nu dispar în vacanță, ci sunt chiar mai abundente. Exercițiile de respirație te eliberează de stres și de gândurile negre.

• Odihnă, odihnă, odihnă. Practici puțină odihnă în fiecare zi, dar în vacanță practici un pic mai mult.

• Mănâncă echilibrat. Nu exagera cu mâncarea. Cu cât mănânci mai mult, cu atât dormi mai prost. M-aș mira ca, în întreaga ta viață, să nu fi experimentat măcar o dată insomnia cu burta plină.


5. Așteaptă-te la neprevăzut

Planifici vacanța în detaliu: unde mergi, ce faci, pe cine vezi. Și când te întorci din vacanță, te aud spunând, așa cum mi s-a întâmplat și mie de curând:

  • „S-a stricat mașina.”
  • „Mi s-a anulat zborul.”
  • „Mi-au furat portofelul.”
  • „Mi-au pierdut bagajele.”
  • „S-a îmbolnăvit copilul.”
  • „A fost vremea proastă.”

Este puțin probabil ca, în întreaga viață, să nu experimentezi măcar unul dintre aceste incidente în vacanță. Fii pregătit pentru astfel de vești proaste. Când ai un plan de rezervă, te adaptezi mai ușor și poți să te bucuri totuși de vacanță.

Alte probleme apar din așteptările noastre nejustificate: „Voiam o vacanță în Grecia” și „Am primit una pe lacul de lângă oraș.” Unii recomandă: „Nu seta așteptări de vacanță, astfel nu vei fi dezamăgit.” Aceasta seamănă foarte mult cu ideea unei „zile fără planuri” sau, altfel spus, „acceptă și rezolvă lucrurile așa cum sunt ele.” Indiferent dacă le prevezi sau nu, ele tot apar. Ia-le ca atare, rezolvă-le sau adaptează-te.


6. Vacanţa e şi pentru tine şi pentru ceilalți

• Întreabă „Cum te pot ajuta?” Presupun că în vacanță nu pleci singur. Chiar dacă pleci cu o singură persoană, oferă-i puțin din timpul tău. Nu ești centrul universului și ar trebui să miști un deget sau două. Vacanța este și pentru a-i ajuta pe ceilalți cu lucruri banale: de la cărat obiecte, curățenie, reparat diverse și așa mai departe. Sau pur și simplu ascultă-le povestea; unii nu-și doresc nimic mai mult.

• Recuperarea este și pentru tine. Orice ai lăsat în urmă, acum este momentul să recuperezi. Dacă nu ai citit de mult, dacă nu ai învățat ceva nou, dacă te pregătești pentru un examen sau dacă trebuie să faci curățenie generală, acum e momentul oportun să lucrezi la obiectivele tale. Tu ce ai de recuperat în următoarea vacanță?

• Planifică ceva special la finalul vacanței. De cele mai multe ori, finalul vacanței vine cu treburi administrative: ce spăl, ce calc, ce mănânc etc. Totuși, rezervă-ți în ultima zi ceva special care îți aduce bucurie: o plimbare, o masă bună sau un film bun. Așa te vei simți mai împlinit după vacanță.


7. Cum te întorci ușor la muncă după vacanţă

Cum e când te trezești în prima zi de lucru după vacanță? Parcă te aud spunând: „Mai mergea o zi” sau „Oare mai am concediu sau azi e zi de lucru?”. Te rog să îți mulțumești pentru minunata vacanță pe care ai avut-o și să:

• Faci un nou plan de vacanță. De fiecare dată când merg într-un loc nou, îmi dau seama că mi-au rămas lucruri pe care nu le-am văzut sau despre care abia am aflat. Pentru mine, și sper că și pentru tine, cea mai mare bucurie este planul pentru următoarea vacanță.

• Pentru un început ușor, îți recomand să nu începi săptămâna cu ziua de luni. Parcă e mai ușor când începi miercuri sau joi.

• Șterge multe emailuri. Eu am o plăcere deosebită să șterg emailurile de care nu am nevoie. Așa, rapid, de la peste o sută, rămân doar cele esențiale. Și cheful de treabă vine și el, încetul cu încetul.

• Setează prioritățile. Acum că ai citit emailurile, a sunat telefonul, colegii te-au pus la curent, ești gata să setezi prioritățile. Dacă ai uitat cum, îți las aici detalii.

• Rezolvă problemele. O acțiune naturală după setarea priorităților.

• Reintegrează obiceiurile bune, indiferent dacă le aveai în vacanță sau după vacanță. Nu le pierde în tumultul zilei de lucru. Le trec aici pe listă: mișcarea, mâncarea sănătoasă și dezvoltarea personală.

***

Cum sunt vacanțele tale? Tu cum te folosești de vacanță pentru a obține echilibru? Spune-mi, iar eu îți voi împărtăși un secret pe care doar cei care îmi scriu îl vor afla!


Cum trișezi pentru a obține echilibru în viață

Lumea este plină de reguli, legi și lucruri pe care ar trebui să le faci pentru a obține ceea ce îți dorești, respectând în același timp pe cei din jur. Totuși, multe dintre aceste reguli par anevoioase și lipsite de sens. Cei mai curajoși cunosc portițele ascunse și astfel trec rapid peste obstacole. Chiar și eu ți-am oferit peste 100 de sugestii pentru a obține echilibrul în viață, dar cum ar fi dacă ar exista o modalitate mai simplă? Află mai jos cum trișezi pentru a obține echilibru în viață

Scurtături și îmbunătățiri

Imaginează-ți un joc de cărți, în care ar fi util să ai un as ascuns în mânecă. Sau un joc pe calculator/telefon unde ai aflat „în secret” niște „parole” care te ajută să treci nivelurile dificile. Exact asta vreau să subliniez.

La un moment dat, cineva îmi spunea: „Cum tu, care stabilești procese de lucru, poți să spui că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate?” În realitate, toți apelăm la scurtături pentru a ajunge mai repede la destinație, cu mai puțin efort. Acesta este momentul când îmbunătățești sistemul de lucru și, odată cu el, regulile se schimbă.

Atenție la regulile importante

Prin această afirmație, nu susțin și nu te încurajez să încalci regulile de securitate, fie ele referitoare la protecția datelor personale, a muncii, a drepturilor fundamentale sau altele din aceeași arie.


Cum trișezi pentru a obține echilibru în viață

1.Trișează pregătind mâncarea acasă

Aud adesea oameni spunând: „Nu am timp să gătesc. Comand ca să economisesc timp.” Totuși, mâncarea nu vine întotdeauna la timp, iar tu verifici de nenumărate ori telefonul întrebându-te „oare ce se întâmplă cu mâncarea mea” până când aceasta ajunge în sfârșit, dar ești prins în discuții și poate nu mai mănânci deloc.

Alții spun: „N-am avut chef să gătesc, eram prea obosit după sală.” Știai că consumi aproximativ 12 calorii la fiecare 5 minute petrecute gătind? Desigur, în cazul unei activități sportive, consumul este mai mare. Dar dacă adaugi și spălatul vaselor și curățenia, la un efort mediu, consumi cam 30 calorii la 5 minute. Acest lucru echivalează cu mersul normal pe bicicletă, aerobic de efort mediu și altele te las sa compari aici

Când gătești, ai multe avantaje:

  • Ai încredere în ingredientele pe care le folosești.
  • Nu pierzi timp la birou gândindu-te „ce mănânc, unde și când.”
  • Consumi și ceva calorii.
  • Un alt secret: dacă gătești în familie, petreci timp prețios alături de cei dragi.

2.Trișează schimbând rutina

Am ascultat de curând povestea lui Adam Whybrew și cât de greu i-a fost să depășească momentele de anxietate și depresie. Avea o mare teamă că ar putea pierde locul de muncă și, dimineața, rutina lui era să meargă direct de la pat la toaletă din cauza vărsăturilor provocate de stres. Era incapabil să colaboreze și să lucreze în prima parte a zilei. Cu ajutor specializat, a reușit să depășească aceste probleme printr-o schimbare simplă în rutina sa zilnică: dimineața, în loc să meargă direct la baie, trecea mai întâi prin bucătărie pentru a-și face un ceai. Această mică schimbare i-a dat un alt sens zilei.

Tu cum ți-ai schimba rutina de dimineață pentru a te simți mai bine?

Mai târziu, Adam a avut curajul să împărtășească colegilor prin ce a trecut și și-a oferit mereu ajutorul celor care treceau prin situații similare. Era din nou temător că va fi stigmatizat și că colegii își vor pierde încrederea în el, gândind că „s-ar putea să revină starea lui depresivă.” Poate că unii au gândit astfel, însă majoritatea au apreciat faptul că un coleg, un manager, a trecut prin aceleași situații, a reușit să le depășească și chiar a fost promovat de mai multe ori în companie.

Nu pot confirma că în locul în care lucrezi se va întâmpla același lucru. Totuși, acesta este un motiv în plus să te întrebi dacă locul actual de muncă este ideal pentru tine.

În plus, îți propun să-ți schimbi biroul din când în când. Este mai ușor pentru cei care lucrează într-un spațiu fix, cu birouri flexibile, și pentru cei care au posibilitatea să meargă pe teren la parteneri. Atâta timp cât nu ești legat de un utilaj specific, alternative există: o sală, afară pe balcon, biroul unui coleg cand aceste e în concediu, etc. Acesta schimbare te ajută să intri în contact cu alți oameni, să îi cunoști și astfel să colaborați mai bine. Iar dacă ai nevoie de liniste si te retragi într-o sală, probabil puțini vor îndrăzni să te deranjeze. Atenție: Nu fi indisponibil non-stop, va fi în defavoarea ta!

3.Trișează câte un pic ȋn fiecare zi

Efortul imens depus într-o zi pentru a finaliza ceva cu termen limită poate fi demoralizant încă dinainte de a te apuca de treabă. Iată câteva exemple de astfel de situații: curățenia de primăvară care durează 3 zile de dimineața până seara, inventarul anual care se întinde pe multe ore, închiderea de lună financiară și așa mai departe. Doar gândul că vine acea zi te poate face să te simți amețit.

Așadar, schimba perspectiva: de ce să fie 3 zile non-stop de curățenie când poate fi 30 de minute în plus în fiecare weekend sau 5 minute în plus în fiecare zi? Poate casa nu va arăta perfect niciodată, însă timpul și gândurile tale vor fi mai liniștite.

Hai să luăm și perioada de inventar în care știi când ajungi dimineața, dar nu știi niciodată când pleci. Preinventarele pe parcursul anului sunt esențiale pentru a identifica și corecta erori, pentru a aranja marfa și poate chiar pentru a face un client fericit când descoperi ceva ce credeai că nu mai ai.

În ceea ce privește activitățile de zi cu zi, te încurajez să-ți vizitezi colegii. Nu cu scopul de a te afla în treabă, ci pentru relaționare, identificarea problemelor cu care se confruntă, poate ceva ce te-au rugat și ai uitat, anticiparea situațiilor viitoare și așa mai departe. Ia-ți 5 minute în fiecare zi să vorbești cu alt coleg.

4. Trișează lucrând hibrid

Am întâlnit două categorii extremiste de oameni: unii care evită cu desăvârșire biroul și alții care evită cu desăvârșire să lucreze în orice altă parte în afara biroului. Ambele categorii au descoperit o lume diferită odată cu venirea și revenirea după COVID-19. Desigur, nu toți, dar suficient de mulți. Avantajele lucrului de la distanță includ timpul câștigat dimineața, pe care îl poți petrece dormind liniștit. Pe de altă parte, multe lucruri se rezolvă mult mai repede atunci când oamenii se văd față în față. Tu în ce categorie te afli?

Hai să vedem o zi de-a ta la muncă (indiferent dacă lucrezi de acasă sau de la birou). Cum arată spațiul din jurul tău, biroul, lumina, căldura? Ce se întâmplă atunci când ești înconjurat de o mulțime de hârtii? Ai senzația că te pierzi în ele din lipsă de organizare? Ce fac oamenii de lângă tine: ezită să te deranjeze când văd mormanul de documente? Acesta poate fi un truc pentru a arăta că ești ocupat. Când documentele sunt la vedere, colegii înțeleg complexitatea muncii tale și evită să te deranjeze dacă nu este o urgență.

La fel se întâmplă și cu mâncarea. Dacă mănânci la birou sau lași ceva neterminat lângă tine, acesta poate fi un semnal pentru ceilalți că ești foarte ocupat. Atenție! Nu folosi aceste trucuri pentru a înșela gradul tău de ocupare. Nu vei putea dovedi ce ai lucrat și va fi sigur în defavoarea ta. Te rog să le folosești doar pentru a trage un semnal de alarmă.

5.Trișează anticipând

Spuneam că pentru un manager, este un semnal de alarmă atunci când un angajat este încărcat în proporție de 80%. El trebuie să înceapă să pregătească un înlocuitor pentru situații prevăzute, cum ar fi concediul de odihnă, sau neprevăzute, cum ar fi concediul medical. Și pentru tine, ca angajat, acesta este un semnal de alarmă. Este rolul tău să anticipezi suprasolicitarea, deoarece managerul nu poate intui mereu gradul tău de încărcare. Anunță-l când te apropii de limita încărcării. Dacă nu te plângi, și nu o faci frecvent, nu vei fi auzit, ascultat și nu se vor lua măsuri. Atenție și aici. Nu induce în eroare! Foarte probabil, nu ești unicul din companie sau din lume care practică acea meserie. Totul este măsurabil.

Pentru reactivitate, te rog răspunde rapid la telefon și email. Cu excepția momentelor tale de liniște, nu lăsa pe nimeni să aștepte. S-ar putea să descoperi că ceva la care lucrezi nu mai este necesar sau să primești informații noi.

Pentru proactivitate, pune întrebări. Unii colegi pur și simplu nu știu că și tu ar fi bine să știi o anumită informație. Orice ți se pare neclar, incomplet, suspect sau pur și simplu o curiozitate îți poate servi pe viitor ca suport în deciziile pe care le iei.

6.Trișează aruncând gândurile la gunoi

Este weekend, poate chiar ești în concediu. Care sunt gândurile dominante din mintea ta? Te gândești la problemele de vineri sau la activitățile zilei? Dacă mintea ta este încă la birou, te rog oprește-te și scrie-le pe hârtie sau în orice aplicație de reamintire folosești. Aruncă-le acolo așa cum vin, ca să nu-ți fie teamă că vei uita ceva. Rezervă-ți poate 30 de minute pentru asta. Gata, totul este scris și securizat. Nu ai ce să uiți și cu siguranță nici ce să rezolvi până luni.

Pentru gândurile negre, care nu sunt legate de lucruri de făcut, scrie-le pe hârtie. Da, sunt gândurile tale. La final, aruncă-le la gunoi. Gândurile nu mai sunt, s-au dus în altă parte.

Acum că ai scăpat de această grijă, nu sta ascuns. Compania unei ființe îți aduce bucurie: prieteni, familie, un animal de companie sau chiar o gărgăriță rătăcită.

În ceea ce privește urgențele, da, lor nu le pasă că e weekend sau concediu. Respiră adânc, analizează, întreabă pentru a te orienta spre soluție. Știi cât de liber te simți în momentul în care știi ce ai de făcut pentru a rezolva? Gândurile legate de vinovăție nu au niciun sens în mintea ta.

7. Trișează momentele de oboseală

Mă uimesc cei care spun „Mă duc să dorm 15 minute.”  Prima dată am întâlnit această practică în cultura unor țări din Asia. Somnul după masă, cu capul pe birou, revigorează pentru încă o jumătate de zi de muncă. Dacă ești printre cei care reușesc să se odihnească dormind câteva minute în timpul zilei, te rog să ne spui cum reușești.

Pentru cei care nu reușesc să adoarmă în 15 minute, iată ce spun regulile: Nu te chinui. Du-te și apucă-te de ceva pentru tine, în liniște, pentru a nu deranja pe cei care dorm. Este un timp pentru tine, cu tine, pe care greu îl obții în mod uzual.

Pentru a nu amâna ora de somn, te rog, cu 3 ore înainte de culcare, să nu mănânci și să nu consumi alcool. Cu 2 ore înainte de somn, oprește-te din lucru și cu o oră înainte de somn, oprește telefonul și televizorul. Vei vedea cât de repede trece timpul cu mici pregătiri pentru a doua zi, o vorbă cu cei din casă sau câteva pagini frunzărite dintr-o carte.

***

Acești „Ași din mânecă” scoate-i și folosește-i, nimeni nu te va întreba de ce. Iar dacă ai alte trucuri, spune-ne cum reușești tu să obții echilibru în viață.