dezvoltare cariera

Cum devii trainer povestea lui Alexandru Popescu
Cum devii un trainer de succes: Arta facilitării și conexiunea cu oamenii
Podcast Dezvoltare Profesională | Interviu cu Alexandru Popescu

Cum devii un trainer de succes: Arta de a facilita învățarea și conexiunea profundă cu oamenii

Cum se transformă un absolvent de teologie și un fost vânzător imobiliar într-un trainer corporate de succes? Mihaela, gazda podcastului Lunif, a discutat cu Alexandru Popescu, consultant de formare și trainer intern în cadrul Grupului Renault România. Descoperiți secretele unei meserii dedicate exclusiv evoluției celorlalți.

Cine este Alexandru Popescu și cu ce se ocupă în mod curent?

Numele meu oficial este consultant de formare. Activez ca trainer intern în cadrul Grup Renault România. Fac parte din acest grup din anul 2008. Începând cu anul 2015, susțin traininguri de dezvoltare personală. Ajut oamenii să comunice mai eficient, să colaboreze mai bine și să obțină rezultate excelente la nivel individual și de echipă. Pe plan personal, sunt căsătorit și am doi copii.

Cum ai ajuns în această meserie de trainer, venind din alte domenii?

În anul 2007, am lucrat pentru o scurtă perioadă în vânzări. Atunci am urmat cursuri de vânzări, comunicare și limbaj non-verbal cu Mihaela Stroe. În timpul acelor sesiuni, am realizat că îmi doresc să fac același lucru. Mi-a plăcut enorm energia cursurilor și plecam mereu entuziasmat de acolo. Ulterior, destinul mi-a oferit șansa de a candida pentru un post de trainer. Am susținut interviul și prezentarea demo, iar din 2015 ocup acest post.

Cum a decurs interviul de recrutare, având în vedere background-ul tău în teologie și vânzări?

Experiența din vânzări imobiliare m-a ajutat să intru în echipa de resurse umane. Compania avea nevoie de cineva care să însoțească angajații transferați de la Pitești la București. Rolul meu era să îi ajut să își găsească locuințe. Ulterior, am devenit administrator de sistem de formare în aceeași echipă. Am organizat cursuri tehnice pentru inginerii noștri. Când postul de trainer a devenit vacant, am aplicat cu ușurință. Am pornit de jos, analizând date în Excel, și am ajuns să ghidez oamenii în dezvoltarea lor personală.

Ce îți doreai să devii atunci când erai copil?

Băiețelul meu cel mic dorește acum să devină detectiv. Aceasta a fost și prima mea opțiune, alături de ideea de supererou sau polițist. Până în clasa a opta, am vrut să devin medic. Ulterior, m-am răzgândit și am ales Seminarul Teologic. O profesoară glumea spunând că am trecut de la doctor de trupuri la doctor de suflete. După terminarea Facultății de Teologie din cadrul Universității București, am urmat un masterat în comunicare la SNSPA, schimbând astfel domeniul de activitate în mod natural.

Care au fost principalele provocări întâmpinate în timpul sesiunilor de training?

Provocările și emoțiile apar constant. Te poți întreba des dacă vei greși, dacă vei spune ce trebuie sau dacă participanții te vor contrazice. De-a lungul timpului, am înțeles că trainingul nu este despre mine. Scopul principal este ca oamenii să conștientizeze anumite aspecte și să își schimbe comportamentele în viața de zi cu zi. Rolul meu este să fiu acolo exclusiv pentru ei, oferindu-le valoare practică.

Există elemente din teologie sau vânzări care te ajută să gestionezi provocările ca trainer?

Fiecare experiență anterioară oferă un sprijin valoros. Din teologie am preluat aplecarea profundă către oameni și dorința de a le fi alături. Îmi place să ascult participanții, să dezbat și să îi provoc. Din vânzări am reținut abilitatea de a privi cursantul ca pe un client. Îi identific nevoile specifice și adaptez cursul conform provocărilor pe care acesta le întâmpină. Un trainer bun oferă o soluție potrivită, exact ca un bun vânzător.

Cum realizezi analiza nevoilor participanților înainte de începerea cursului?

Nevoile sunt transmise inițial pe cale ierarhică de către manageri, care identifică probleme de comunicare sau conflicte în echipă. Totuși, nevoia managerului nu coincide mereu cu cea a participantului. De aceea, consider extrem de important turul de masă de la începutul cursului. Întrebările directe ajută la descoperirea nevoilor reale. Chiar și cei trimiși fără un scop clar descoperă astfel utilitatea temei discutate.

Ce lași în urmă după finalizarea unei sesiuni de curs și care sunt satisfacțiile tale?

Las în urmă multe zâmbete. Adesea mă întâlnesc pe holuri cu angajați care au participat la cursurile mele online. Ei mă recunosc și îmi zâmbesc cald. Oamenii rețin modul în care s-au simțit și faptul că au fost ascultați. Deși trainingul nu reprezintă terapie, el creează un spațiu de siguranță. Satisfacția mea vine din starea de bine comună și din valoarea reală pe care aceștia o asimilează.

„Fă bine ceea ce faci, deoarece nu se știe niciodată pe cine poți influența pozitiv în mod direct prin sesiunile tale.”

Ne poți oferi un exemplu practic de succes și unul mai puțin reușit din activitatea ta?

În urmă cu zece ani, susțineam un curs intensiv de management al schimbării. La finalul primei zile, un participant mi-a mărturisit direct că nu a înțeles nimic. I-am oferit opțiunea de a nu reveni a doua zi dacă simte că își pierde timpul, însă a decis să îmi mai acorde o șansă. Presiunea a fost uriașă și am analizat materialele întreaga noapte.

Am regăsit o idee de la Andy Szekely despre psihologia scepticilor. Aceștia au nevoie de o experiență fizică, practică, pentru a înțelege teoria. În prima zi, cursanții stătuseră doar pe scaune. A doua zi am aplicat un exercițiu fizic de implicare activă. Participantul sceptic a înțeles imediat conceptul. Am învățat atunci că mulți oameni procesează informațiile doar prin implicare directă și acțiune.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta profesională și ce implică rolul de consultant de formare?

Activitatea mea este mult mai complexă decât susținerea cursurilor în sală. Unele programe sunt create de mine și de colegii mei. Altele sunt achiziționate de pe piață sau adaptate local din sediul central din Franța, cum este cazul cursurilor pentru managerii din fabrică.

Ca consultant de formare, nu propun întotdeauna trainingul ca unică soluție. Uneori recomand mentoring sau coaching, în funcție de nevoile echipei. De asemenea, coordonez procesele de achiziție a cursurilor externe, elaborez caiete de sarcini și colaborez strâns cu organizatorii de formare care asigură logistica evenimentelor.

Cum colaborezi și cum adaptezi cursurile pentru echipele din fabrică?

Nu lucrez direct cu operatorii, ci cu managerii acestora. În fabrică, procesele sunt extrem de stricte, iar oprirea benzii reprezintă o problemă majoră. Acest context impune adesea un stil de management directiv. Totuși, lucrăm cu acești manageri pentru a introduce modalități diverse de comunicare. Ei înțeleg rapid că ascultarea activă și empatia oferă soluții mult mai durabile pe termen lung.

Există o temă de curs care îți este extrem de dragă?

Sesiunea de ascultare activă reprezintă formarea mea de suflet, fiind prima pe care am susținut-o. De-a lungul timpului, am predat managementul schimbării, branding personal și self-leadership. În timpul pandemiei, cursul de reziliență emoțională a fost extrem de solicitat. Acesta m-a ajutat foarte mult atât în plan profesional, cât și în cel personal, învățându-mă să gestionez impactul emoțiilor noastre.

Ce idee principală din zona rezilienței emoționale ne poate ajuta în viața de zi cu zi?

Vă invit să reflectați atent la modul în care interpretați realitatea. Dacă anticipați un interviu cu teamă și scenarii negative, veți intra în acea sală stăpâniți de frică. Dacă priviți situația ca pe o provocare normală, emoția se transformă în neliniște constructivă, iar comportamentul dumneavoastră va fi mult mai potrivit. Din emoții diferite se nasc întotdeauna comportamente complet diferite.

Cum le explici cursanților conceptul de anxietate în cadrul cursului de reziliență?

Le arăt adesea o fotografie cu Chucky, păpușa ucigașă din filme. Participanții simt imediat frică sau neliniște. Îi întreb apoi dacă cineva crede că acest personaj este real. Toți răspund negativ. Astfel le explic anxietatea: mintea noastră creează frici intense pe baza unor scenarii fictive. În realitate, cele mai multe lucruri negative pe care ni le imaginăm nu se întâmplă niciodată.

Cum abordezi persoanele care consideră că pesimismul este identic cu realitatea?

Îi invit mereu pe oameni la echilibru. Nu trebuie să privim totul exclusiv pozitiv, ci este necesar să realizăm un management corect al riscurilor. Totuși, nu trebuie să cădem în extrema pesimismului. Robert Plutchik definea optimismul ca anticiparea viitorului cu bucurie, iar pesimismul ca anticiparea viitorului cu tristețe. Pentru a lua decizii corecte, trebuie să analizăm realitatea din perspective multiple.

Cum funcționează comunitatea „Trainers’ Club” din cadrul Grupului Renault România?

Avem o comunitate activă de aproximativ 400 de traineri interni. Aceștia sunt specialiști excepționali în domeniile lor tehnice. Pentru a-i sprijini, am creat acest club de practică. Trainerii pot susține repetiții generale înainte de cursurile oficiale și primesc feedback constructiv de la mine și de la colegi. Organizăm de asemenea întâlniri cu invitați externi și sesiuni speciale de formare pentru livrarea cursurilor în mediul online.

Care sunt recomandările tale pentru o persoană care dorește să înceapă această carieră?

Această activitate necesită multă pregătire individuală în spate. Trebuie să citiți constant, să vă organizați ideile și să priviți viața prin lentila unui trainer. Dacă interacțiunea cu oamenii vă încarcă cu energie, acesta este un semn clar că meseria vi se potrivește. Nu există o limită de vârstă. Am întâlnit traineri excelenți extrem de tineri, dar și colegi care au profesat cu energie remarcabilă până la vârsta pensionării.

De asemenea, recomand cu căldură găsirea unui mentor experimentat. Mentoringul oferă răspunsuri rapide și susținere în momentele dificile. Personal, am evitat mult timp acest concept, însă ulterior am descoperit puterea sa extraordinară, activând atât ca mentor, cât și ca mentee în diverse programe specifice.

Unde te pot găsi cei care doresc să colaboreze cu tine sau să îți adreseze întrebări?

Sunt o persoană extrem de accesibilă și răspund cu plăcere tuturor celor interesați. Mă puteți găsi pe Facebook la adresa facebook.com/alexandru.popescu.169405 sau pe platforma LinkedIn la profilul alexandru-popescu-ab7089110. Sunt mereu deschis să sprijin dezvoltarea profesională a celor dornici să învețe.


 Leadershipul prin control te sufoca, ce poti face?

„De ce atat de multa lume urla”, „De ce azi fata de ieri ma priveste cu alti ochi?”, „De ce ieri se putea si astazi nu”, „De ce eu ma chinui, si altii distrug?”, „Ce mă fac?” Ce alte intrebari similiare iti trec prin minte? Exact atunci cand simteai ca lucrurile au cat de cat un fagas nomal si ai indraznit sa ridici capul spre bunăstare si relaxare macar de weekend, atunci au venit peste tine una dea una pandemie, război, apoi alt război. Da, uneori pot părea departe, dar cand si oamenii de langa tine adopta o atitudine agresiva sau de superioritate, atunci e cu totul alta poveste. Ramai cu mine si descopera Leadershipul prin control te sufoca, ce poti face?

Mai exact, vei afla raspunsul la intrebari:

  • Este reala creșterea regimurilor autoritare, sau doar ti se pare?
  • Care sunt multitudinile de forme de manifestare a leadershipului prin control?
  • De ce oamenii sunt cruzi (o perspectiva psihologică)
  • Este oare benefic un astfel de leadership avand in vedere contectul global?
  • Ce poți face daca ai șefi care aplica leadership prin control?
  • In loc de control ce poate fi folosit pe timp de criza?
  • Ce ne rezervă viitorul?


📈 Este reala creșterea regimurilor autoritare, sau doar ti se pare?

Cum a evoluat leadesrhipul in ultima jumatate de secol? Evoluția leadershipului în ultimii 50 de ani reflectă schimbările din psihologia socială și din peisajul politic global. Dacă în anii ’70 și ’80 leadershipul era privit prin prisma teoriei trăsăturilor — liderul fiind „eroul” înnăscut cu carismă și putere de decizie — anii ’90 au adus o schimbare spre leadershipul transformațional și participativ, influențat de teoriile nevoilor ale lui Maslow și Herzberg.

În ciuda progreselor făcute către modele centrate pe om, criza pandemică și incertitudinea economică au reactivat impulsuri de control arhaice. Conceptul de „Extremely Hardcore”, promovat de Elon Musk la X, a re-legitimat ideea că performanța se obține prin ore de muncă interminabile și loialitate forțată sub amenințarea concedierii. Această formă de leadership ignoră complet lecțiile ultimelor decenii despre inteligența emoțională și echilibrul viață-muncă, tratând reziliența nu ca pe o capacitate de adaptare, ci ca pe o rezistență brută la abuz.

Raportul V-Dem Institute din 2022 avertizează că nivelul de democrație de care se bucură cetățeanul mediu global a revenit la nivelurile din 1986, 72% din populația lumii trăind sub regimuri autoritare. Acest climat macro se scurge în cultura corporatistă: liderii care observă succesul mișcărilor politice autoritare tind să aplice aceleași tactici de suprimare a opiniei critice și de centralizare a puterii în cadrul organizațiilor lor.


🔗 Corelația între contextul politic și cultura corporatistă

Leadershipul organizațional nu funcționează într-un vid; el este influențat de valorile predominante în sfera politică și socială. Studiul realizat de Kateryna Holland indică faptul că firmele tind să sublinieze valori precum „respectul” și „calitatea” atunci când sunt aliniate politic cu administrația centrală, dar devin neutre și concentrate strict pe produs în perioade de nealiniere sau polarizare extremă.

Deceniu Model Dominant Rolul Autoritarismului Paradigmă Psihologică
1920-1930 Taylorism / Management Științific Standard ierarhic; control total asupra sarcinii. Behaviorism mecanicist.
1930-1940 Teoria Trăsăturilor Justificat prin calități native „superioare”. Individualism biologic.
1940-1950 Teorii Comportamentale Clasificat ca stil orientat strict spre sarcină. Relații umane timpurii.
1960-1970 Teorii de Contingență Considerat eficient doar în situații favorabile controlului. Abordare situațională.
1980-2000 Leadership Transformațional Marginalizat în favoarea viziunii și empatiei. Motivație intrinsecă.
2000-2020 Leadership Autentic / Agile Respins oficial; focus pe încredere și agilitate. Psihologie pozitivă.
2023-2026 Leadership Techno-Autoritar Revigorat prin IA și monitorizarea performanței. Eficiență algoritmică.

În ciuda progreselor făcute către modele centrate pe om, criza pandemică și incertitudinea economică au reactivat impulsuri de control arhaice. Conceptul de „Extremely Hardcore”, promovat de Elon Musk la X, a re-legitimat ideea că performanța se obține prin ore de muncă interminabile și loialitate forțată sub amenințarea concedierii. Această formă de leadership ignoră complet lecțiile ultimelor decenii despre inteligența emoțională și echilibrul viață-muncă, tratând reziliența nu ca pe o capacitate de adaptare, ci ca pe o rezistență brută la abuz.

Raportul V-Dem Institute din 2022 avertizează că nivelul de democrație de care se bucură cetățeanul mediu global a revenit la nivelurile din 1986, 72% din populația lumii trăind sub regimuri autoritare. Acest climat macro se scurge în cultura corporatistă: liderii care observă succesul mișcărilor politice autoritare tind să aplice aceleași tactici de suprimare a opiniei critice și de centralizare a puterii în cadrul organizațiilor lor.


🤝 Corelația între contextul politic și cultura corporatistă

Leadershipul organizațional nu funcționează într-un vid; el este influențat de valorile predominante în sfera politică și socială. Studiul realizat de Kateryna Holland indică faptul că firmele tind să sublinieze valori precum „respectul” și „calitatea” atunci când sunt aliniate politic cu administrația centrală, dar devin neutre și concentrate strict pe produs în perioade de nealiniere sau polarizare extremă. Această relatie sugerează că leadershipul autoritar la nivel de companie poate fi o strategie de supraviețuire sau o imitație a succesului perceput în mediul politic. Iata 7 motive care confirma aceasta corelatie:


📉 Crizele economice prelungite și „Neoliberalismul Autoritar”

Vulnerabilitățile structurale ale economiilor (precum dependența de capitalul extern) și crizele prelungite, începând cu criza financiară globală din 2008, au erodat legitimitatea instituțiilor și au generat o instabilitate pe care liderii o folosesc pentru a-și consolida puterea. Acest context a dat naștere „neoliberalismului autoritar”, un model care îmbină liberalizarea economică cu practici de guvernare autoritare, ocolind adesea procesele democratice pentru a impune disciplina fiscală sau reforme. În mediul de afaceri, același climat a dus la o expansiune a managerialismului (în special în sectoare precum sănătatea sau educația). Această ideologie prioritizează exclusiv eficiența, profitabilitatea pe termen scurt și reducerea costurilor, determinând managerii să adopte un control strict, ierarhic și pedepse pentru a atinge obiective de performanță adesea nerealiste.


🦠 Frică și criza COVID-19

Psihologia socială arată că în perioade de criză majoră, incertitudine și anomie (percepția destrămării structurilor sociale din cauza inegalităților), oamenii sunt mult mai predispuși să își dorească și să accepte un lider „puternic”. Liderii autoritari devin atrăgători deoarece promit să restabilească ordinea și controlul prin decizii ferme, chiar dacă acestea încalcă principiile democratice. Tot ca efect al pandemiei, trecerea masivă la munca la distanță sau în sistem hibrid i-a făcut pe unii manageri să resimtă o lipsă a controlului. Pentru a compensa această nesiguranță, mulți au dezvoltat tendințe de micromanagement și comportamente autoritare crescute în era post-pandemică.


🔍 Teoriile conspirației

Un factor catalizator recent a fost extinderea teoriilor conspirației care a erodat încrederea cetățenilor în instituții, guverne și știință. Neîncrederea în autoritățile democratice tradiționale a sporit suportul pentru liderii populiști și extremiști, care se prezintă drept salvatori împotriva unor presupuse „elite înșelătoare”.


💊 Fenomenul „Red Pill”

Stagnarea economică, inegalitățile și piețele muncii extrem de competitive au provocat frustrări profunde, în special în rândul tinerilor care nu mai pot atinge statutul social și economic așteptat. Acest context a fost exploatat de curente politice populișt-autoritare și de subculturi reacționare (cum ar fi mișcarea „alt-right” sau „Red Pill”). Aceste discursuri normalizează misoginia, validează nemulțumirile și justifică dominația ierarhică, respingând eforturile moderne de incluziune, diversitate și echitate la locul de muncă. Astfel, comportamentele autoritare capătă legitimitate ideologică și devin acceptabile sau chiar lăudate ca manifestări de putere („alpha male”) în corporații.


🗳️ Democratic Backsliding

În politică, declinul democrației din ultimii ani se distinge de dictaturile trecutului prin faptul că se produce lent, prin intermediul urnelor de vot. Liderii populiști autoritari nu distrug de la început fațada democrației, ci o golesc de conținut prin preluarea controlului asupra presei, justiției și agențiilor de reglementare. Odată aflați la putere, aceștia realizează o „acaparare a pieței” folosesc mecanisme precum sectorul bancar sau achizițiile publice pentru a direcționa resurse către oamenii de afaceri loiali politic, pedepsind opoziția.


🏆 Fenomenul „Autoritarismului Competitiv”

Liderii doperează într-o fază de „autoritarism competitiv”, unde regulile democratice sunt menținute formal, dar sunt golite de conținut prin hărțuirea criticilor și subminarea instituțiilor independente. Sondajele indică faptul că 84% dintre liderii sunt îngrijorați de impactul climatului politic și legal asupra companiilor lor, menționând retribuția politică și riscul reputațional ca factori majori de stres.


💻 Tehnologia ca Vector al Noului Autoritarism

Tehnologia digitală a revoluționat modul în care se exercită controlul. Regimurile și organizațiile autoritare folosesc AI, supravegherea biometrică și manipularea rețelelor sociale pentru a monitoriza disidența și a impune narative aprobate de stat. „Capitalismul de platformă” (exemplificat de giganți precum Amazon sau Uber) a reconfigurat relațiile de muncă prin centralizarea puterii algoritmice, eliminând adesea drepturile colective și crescând insecuritatea locului de muncă.

În concluzie, leadershipul autoritar s-a extins în ultimii ani ca răspuns la un mediu global tot mai volatil și impredictibil. Frica, vulnerabilitatea economică, presiunile corporative pentru maximizarea profitului și manipularea ideologică s-au combinat pentru a crea un teren fertil în care centralizarea puterii și dominația sunt văzute fals ca soluții pentru restabilirea eficienței și a siguranței.


👑 Care sunt multitudinile de forme de manifestare ale leadershipului prin control?

Liderii nu sunt de un singur fel nici daca ne gandim la cel care actioneaza predominant prin control


🛑 Autoritarismul Pur sau Stilul Autocratic

Această formă reprezintă structura tradițională șef-lucrător, unde managementul ia majoritatea deciziilor fără a solicita sugestii. Comunicarea este în principal unidirecțională, de la lider către subalterni, iar puterea este menținută prin monitorizarea riguroasă și aplicarea de recompense și pedepse pentru a asigura conformitatea.


👨‍👩‍👧‍👦 Leadership-ul Paternalist

O tipologie complexă, prezenta în culturile colectiviste (Asia, Orientul Mijlociu, America Latină), este leadership-ul paternalist. Acesta combină autoritatea puternică și disciplina cu „bunăvoința părintească” și integritatea morală. Liderul acționează ca un patriarh sau matriarh, manifestând interes pentru viața personală a angajaților, în schimbul loialității și obedienței. Grija in avest caz este un instrument de manipulare a performanței.


📋 Leadership-ul Birocratic

Leadership-ul birocratic se bazează pe reguli stricte și proceduri stabilite. Liderii birocrați sunt adepți ai regulamentelor, asigurând stabilitate și predictibilitate, dar sacrificând flexibilitatea și creativitatea. Acest stil este adesea asociat cu organizațiile guvernamentale sau cu industriile intens reglementate, unde eroarea trebuie minimizată prin control ierarhic.


👤 Leadershipul autoritar

Este adesea asociat cu „latura întunecată” (dark side), bazându-se pe control strict, reprimarea emoțiilor, frica de a pierde puterea și devalorizarea subalternilor


📢 Leadershipul directiv

Presupune exercitarea controlului, dar se concentrează pe oferirea de ghidaj, direcții clare și feedback, spre deosebire de cel autoritar care doar impune cerințe


⚔️ Liderul Tiranic

Are un comportament pro-organizație, dar anti-subaltern; el atinge sau chiar depășește obiectivele companiei, însă face acest lucru folosind metode opresive, forță, intimidare și agresivitate asupra angajaților.


📉 Liderul Deraiat

Are un comportament complet distructiv, fiind anti-organizație și anti-subaltern; atacă angajații, dar sabotează în același timp și interesele companiei (de exemplu, prin furt, corupție sau fraudă)


👑 Liderul Despotic „Micul Tiran”

Are un comportament opresiv axat pe câștigarea supremației, lipsit complet de etică și de compasiune. Micul tiran operează printr-un micromanagement sufocant, luarea de decizii arbitrare, reținerea informațiilor esențiale și umilirea publică a angajaților, erodând încet dar sigur moralul echipei.


🔥 Supervizorul Abuziv (Agresiunea „Fierbinte”)

Folosește o agresiune emoțională ridicată (hot aggression) ce decurge adesea dintr-o epuizare a propriilor resurse de autocontrol; se manifestă direct, exploziv, prin insulte și batjocură vizibilă.


❄️ Liderul Exploatator (Agresiunea „Rece”)

Deși manifestă un nivel scăzut de ostilitate vizibilă – uneori ascunzându-se în spatele unei măști de amabilitate (cold aggression) – acest lider acționează extrem de calculat. Tipologia lui se reduce la utilizarea subalternilor doar ca instrumente: le fură ideile și meritele, îi copleșește cu sarcini de rutină, le blochează promovarea profesională și îi manipulează pentru câștiguri absolut egoiste.


🎭 Liderul Fals (Fake Leader)

Similar exploatatorului, liderul fals este obsedat să mențină iluzia autenticității; el mimează dedicarea pentru interesele și valorile morale ale organizației, dar de fapt disimulează și poartă constant o mască pentru a-și ascunde intențiile distructive și setea de putere.


💊 Liderul „Red Pill” (Autoritarismul ideologic)

O tipologie modernă și radicală inspirată din forumurile online cu discurs reacționar. Acest profil de leadership folosește autoritarismul pentru a susține o ideologie a supremației masculine; el privește inițiativele de egalitate, diversitate și incluziune din corporații drept atacuri directe asupra sa, marginalizând femeile și vocile disidente prin transformarea propriilor frustrări în așa-zise „argumente raționale” sau pseudo-științifice


🪞 Liderului narcisist (Modelul NARC)

Acești lideri pot fi simultan iubiți și urâți

Latura luminoasă (Admirația narcisistă): Narcisiștii doresc să strălucească și să fie admirați. În această căutare a validării externe, ei pot fi extrem de fermecători, asertivi, vizionari și carismatici. Fac prime impresii excelente, par competenți și, mai ales în perioade de criză sau incertitudine, oferă subalternilor o falsă senzație de siguranță. De asemenea, ei sunt adesea pionieri ai inovației, dorind să lase o moștenire impresionantă

Latura întunecată (Rivalitatea narcisistă): Aceasta se activează atunci când liderul narcisist se simte amenințat sau criticat. În această stare, el recurge la protejarea propriului ego prin devalorizarea și umilirea celorlalți. Devine agresiv, ostil, disprețuitor și recurge la o supervizare abuzivă pentru a-și restabili supremația


🧠 De ce oamenii sunt cruzi (o perspectiva psihologică)

Comportamentul autoritar nu este doar un simplu stil de management, ci o manifestare complexă a unor mecanisme de apărare, trăsături de personalitate și reacții emoționale.


🌑 Trăsăturile de personalitate din „Triada Întunecată”

Comportamentele autoritare și abuzive sunt adesea înrădăcinate în trăsături de personalitate precum narcisismul, machiavelismul și psihopatia

  • Persoanele narcisiste sunt conduse de un sentiment de superioritate, grandiozitate și nevoia de a fi admirate, având adesea o stimă de sine înaltă, dar extrem de fragilă
  • Ele supracompensează pentru insecuritățile lor prin validare externă și devin autoritare sau ostile la orice fel de critică, pentru a-și proteja imaginea și a-și menține percepția exagerată despre propria valoare
  • Indivizii machiavelici au o viziune cinică asupra lumii, crezând că oamenii sunt prin natura lor egoiști și nedemni de încredere. Din acest motiv, ei simt o nevoie constantă de a domina și de a deține controlul, privindu-și adesea subalternii ca pe niște amenințări la adresa puterii lor


😨 Frica și insecuritatea

Frica este un motor principal al stilului autoritar. Frica de a pierde controlul și frica de incompetență (propriile îndoieli cu privire la abilitățile lor) îi fac pe acești oameni să supracompenseze prin abordări dictatoriale și prin micro-management

Ei percep mediul ca fiind plin de riscuri, iar impunerea unui control strict și a conformității absolute devine un mecanism prin care încearcă să evite vulnerabilitatea și să prevină situațiile care le-ar putea expune presupusele slăbiciuni


🛡️ Amenințarea identității și a statutului

Liderii își mențin adesea sentimentul de valoare personală prin statutul pe care îl dețin. Atunci când un subaltern își exprimă o opinie diferită sau nu respectă regulile, un lider autoritar nu vede acest lucru ca pe o sugestie constructivă, ci ca pe o sfidare directă și o amenințare la adresa identității și autorității sale

Pentru a elimina această amenințare psihologică și a-și repara imaginea de putere, liderul va recurge la constrângeri, agresiune și exercitarea forței Comportamentul distructiv este, așadar, o încercare disperată de a restabili puterea și agenția (capacitatea de a acționa) în fața unei amenințări percepute


🔋 Stresul, epuizarea resurselor și „agresiunea deplasată”

Atunci când cei cu funcții de conducere se confruntă cu un volum de muncă copleșitor, cu schimbări transformaționale sau cu presiuni mari pentru performanță, ei experimentează o stare de epuizare cognitivă și emoțională Această epuizare le slăbește capacitatea de autocontrol, făcându-i incapabili să își regleze frustrările. Drept urmare, stresul intern se transformă în „agresiune deplasată”: liderii își redirecționează frustrarea către ținte mai sigure, care nu au puterea de a riposta (adică subalternii lor), manifestând comportamente abuzive și autoritare

În concluzie, nevoia de a fi autoritar apare rareori doar din dorința de eficiență; din punct de vedere psihologic, ea este mai degrabă un scut (pentru a proteja un ego fragil sau o identitate amenințată), un mecanism de supracompensare a fricii de a pierde controlul sau rezultatul epuizării emoționale care anulează capacitatea de autocontrol


🌍 Este oare benefic un astfel de leadership avand in vedere contextul global?

In ansamblu, în contextul global actual, un leadership strict autoritar nu este considerat benefic pe termen lung, deși poate oferi iluzia eficienței sau anumite avantaje de moment.


⏱️ Efectele pe termen scurt

Leadershipul autoritar sau tranzacțional poate părea funcțional și poate crea iluzia eficienței. În situații de criză acută sau în etapele incipiente ale formării unei companii, luarea rapidă a deciziilor unilaterale, fără consultări prelungite, poate fi esentiala pentru supraviețuire. Acest stil forțează conformitatea și concentrarea pe sarcini, fiind eficient pentru atingerea unor obiective imediate, menținerea status quo-ului și obținerea unei eficiențe operaționale temporare, în special în medii extrem de reglementate sau competitive. În plus, liderii cu trăsături autoritare sau psihopate pot genera câștiguri financiare rapide și mari pe termen scurt, adesea prin reducerea nemiloasă a costurilor sau prin presiune extremă asupra angajaților.


📅 Efectele pe termen mediu

Pe măsură ce timpul trece, beneficiile inițiale dispar, iar organizația începe să suporte costuri operaționale și de personal masive.

  • Sufocarea inovației: deoarece liderii autoritari centralizează deciziile și nu tolerează opiniile diferite, creativitatea, inovația și asumarea riscurilor – calități esențiale pentru adaptarea la piețele competitive – sunt complet blocate.
  • Tăcerea și erorile operaționale: Mediul bazat pe frică și pedepse creează o „cultură a tăcerii”, în care angajații evită să raporteze problemele sau greșelile pentru a nu fi sancționați, ceea ce duce la decizii manageriale proaste, bazate pe informații incomplete.
  • Costuri uriașe cu fluctuația personalului: Presiunea și epuizarea emoțională generează rate ridicate de demisii. Această fluctuație perturbă coeziunea echipelor, scade productivitatea și impune companiei poveri financiare uriașe legate de procesele constante de recrutare și formare a noilor angajați.


🏛️ Efectele pe termen lung

Pe termen lung, consecințele sunt devastatoare și pot amenința însăși sustenabilitatea și existența companiei pe piață.

  • Companiile conduse toxic își distrug reputația de angajator, pierzându-și capacitatea de a atrage și de a reține pe termen lung persoanele talentate și cu experiență.
  • Eșecurile de guvernanță provocate de liderii toxici atrag o monitorizare strictă din partea autorităților de reglementare, procese costisitoare din partea acționarilor, creșterea primelor de asigurare și daune masive de imagine.
  • Lipsa de etică asociată adesea cu aceste stiluri poate duce la fraude contabile masive și la prăbușirea totală a companiei, afectând grav toți stakeholderii (acționari, angajați, clienți)


🧠 Efecte asupra sănătății mentale și bunăstării psihologice

  • Controlul strict, presiunea constantă și comportamentele ostile golesc angajații de resurse emoționale și cognitive, conducând rapid la epuizare emoțională și sindrom de burnout.
  • Liderii autoritari și despotici creează adesea un climat marcat de frică, pedepse imprevizibile și umilire. Aceasta generează un nivel cronic de stres, depresie și afectează grav bunăstarea generală a angajaților, extinzându-se uneori și în viața lor de familie.
  • Pentru a face față cerințelor excesive și pentru a-și reprima reacțiile negative față de un lider abuziv sau exploatator, angajații își consumă rezervele de autocontrol și voință, ceea ce duce la o stare de epuizare psihologică (self-control depletion).


💪 Efecte asupra atitudinilor și motivației în muncă

  • Când liderii iau decizii unilateral, limitează autonomia și ignoră contribuțiile angajaților, motivația intrinsecă a acestora scade. Angajații nu mai percep munca lor ca fiind semnificativă sau valoroasă, simțindu-se neimportanți și neapreciați.
  • Liderii autoritari distrug încrederea și respectul. În consecință, se înregistrează o scădere masivă a satisfacției în muncă, precum și a angajamentului afectiv față de organizație (angajații nu se mai identifică emoțional cu obiectivele companiei).


🚀 Efecte asupra performanței, creativității și proactivității

  • Leadershipul autoritar descurajează comunicarea deschisă. Angajaților le este teamă să facă greșeli, să își asume riscuri sau să propună idei noi, ceea ce reduce drastic creativitatea la nivel individual și de echipă.
  • Comportamentele prin care angajații preiau în mod voluntar sarcini suplimentare sunt sever diminuate, deoarece aceștia simt că efortul lor va fi neobservat sau asumat pe nedrept de către lider.


🤝 Efectul „Și tu, Brutus?”

Deși s-ar putea crede că un om se va înțelege mai bine cu un lider care îi seamănă, studiile arată contrariul în cazul abuzului. Atunci când există o similaritate demografică sau socială (același gen, aceeași vârstă, același nivel educațional sau etnie) între subaltern și liderul abuziv, sentimentul de trădare este mult mai profund Angajații se așteaptă la corectitudine și sprijin din partea celor pe care îi percep ca fiind „la fel ca ei”; atunci când această așteptare este încălcată, amenințarea la adresa identității este amplificată, determinând angajații să se retragă și să recurgă la o tăcere defensivă mult mai puternică decât dacă abuzul ar veni de la un lider complet diferit de ei


✅ Efecte pozitive

Deși efectele sunt în mare parte distructive, sunt și anumite contexte în care latura directivă sau autoritară poate produce rezultate funcționale:

  • În contexte de criză sau când sunt necesare decizii imediate și stabilirea rapidă a ordinii, o abordare autoritară centralizată poate fi mai eficientă pe termen scurt, facilitând o execuție rapidă și clarificarea rolurilor.
  • În organizațiile sau societățile cu un nivel ridicat de colectivism și distanță mare față de putere (ex. anumite țări asiatice), angajații se așteaptă și acceptă mai ușor o structură ierarhică strictă; astfel, efectele negative asupra performanței și stresului pot fi atenuate de valorile culturale tradiționale.
  • Când grupurile sunt foarte mari și sarcinile sunt instabile, liderii care dau directive stricte pot reduce conflictul și ambiguitatea de rol. Totuși, efectele favorabile dispar dacă liderul adaugă comportamente ostile.


🧗 Leadershipul prin control te sufoca, ce poti face?

Într-un mediu dominat de leadership prin control sau micromanagement, angajații nu sunt complet lipsiți de putere. Există strategii psihologice și tactice care pot ajuta la atenuarea impactului negativ al controlului sufocant.


🧘 Atitudini și reglare emoțională

Pentru a supraviețui unui mediu de lucru toxic, în primul rând gestioneaza propriile reacții interne și atitudini:

  • Nu lua personal: comportamentul abuziv la modul personal; în loc de „ce este în neregulă cu mine?”, spune „ce este în neregulă cu modul în care îndeplinesc sarcina?”.
  • Muta atenția: de pe lider pe sarcinile de lucru sau pe sprijinirea colegilor. De asemenea, pune un pic de gândire pozitivă, „este o prezență temporară” sau „mi-e mila de el” (înțelegând că liderul poate trece printr-o perioadă dificilă)
  • Creste stima de sine: ea acționează ca un scut protector împotriva epuizării emoționale „Știu cine sunt” „Știu ce pot” „Sunt in acord cu valorile mele”
  • Imunitate organizațională: Ajuta la construirea imunității organizaționale și motiveaza-i si pe ceilalti să reziste constructiv în fața distrugerii
  • Lecții de învățat: Ce poti invata din aceasta experienta? Analizeaza obiectiv avantajele și dezavantajele. Transforma presiunea într-o oportunitate de îmbunătățire a performanței.
  • Separare: Menține separat viața profesională și cea personală pentru a preveni epuizarea
  • Mindfulness: sunt practici de reglare emoțională care ajută la menținerea calmului sub presiune.


👣 Comportamente și strategii de răspuns

Modul în care angajatul acționează în prezența liderului poate diminua sau agrava toxicitatea:

  • Ocolirea tactică: Ocoleste liderul prin anticiparea reacțiilor, obținerea sprijinului din partea altor departamente înainte de a lua decizii sau sugerând idei cu tact, astfel încât liderul autoritar să își asume meritele pentru acele idei.
  • Limitarea interacțiunii: Limitează interacțiunile zilnice, nu râde la glumele nepotrivite ale liderului, părăseste încăperea atunci când acesta intră sau chiar își schimbă traseul fizic în birou pentru a evita contactul.
  • Lauda strategică: Folosește laude pentru a spori atractivitatea în fața liderului; este o strategie de supraviețuire pentru a mitiga ostilitatea și a obține o falsă acceptare.
  • Rezistența constructivă: Adopta o rezistența constructivă bazata pe negociere. Comunică ferm opiniile atunci când știi că ceva nu funcționează și explică faptul că lucrurile ar trebui făcute diferit.
  • Comunicarea indirectă: Prezinta ideile într-o manieră extrem de indirectă și respectuoasă, pentru a nu declanșa reacții abuzive.
  • Diplomația fermă: Comunica diplomatic dar ferm disponibilitatea. Respectarea orelor de program și documentarea tuturor sarcinilor îndeplinite ajută la prevenirea supraîncărcării și oferă dovezi în cazul unor acuzații de neperformanță.


⚙️ Tactici pentru a schimba dinamica și comportamentul liderului

Da poti influența chiar și un lider toxic (cum ar fi unul machiavelic sau narcisist):

  • Devenirea indispensabilului: Îmbunătățește-ți abilitățile profesionale sau preia roluri cheie în atingerea obiectivelor liderului; atunci când liderul devine dependent de resursele sau munca ta frecvența abuzurilor scade.
  • Validarea: Arăta loialitate, bunăvoință și validându-le statutul formal.
  • Documentarea: Aduna dovezi (e-mailuri, notițe de la ședințe, mărturii) referitoare la comportamentul distructiv, furtul de idei sau alte erori ale liderului.
  • Whistleblowing: Apeleaza la departamentul de resurse umane, la sindicate sau utilizarea canalelor confidențiale/anonime stabilite în organizație pentru a raporta încălcările codului de conduită.
  • Confruntarea directă: Confrunta-l direct. Deși este solicitantă emoțional și rareori are succes de una singură, poti sa-l folosesti daca ai experiență sau protejezi pe alți pentru a trasa limite clare față de comportamentul inacceptabil
  • Proactivitatea comunicării: În loc să aștepti să fii verificat poti prelua inițiativa comunicării. Trimite rapoarte săptămânale/ lunar /zilnice prin e-mail poate liniști un manager anxios și îi poate reduce nevoia de a interveni constant.
  • Obiective clare: Cerere indicatori de performanță (KPI) clari și a unor obiective (OKR) măsurabile transformă discuția de la „cum muncești” la „ce rezultate aduci”.

În cele din urmă, dacă mediul devine unul ostil și toate încercările de negociere eșuează, angajații trebuie să fie pregătiți să părăsească organizația. Într-o piață a candidaților, talentele se vor muta întotdeauna spre acele companii care oferă autonomie și respect.


🛡️ In loc de control ce poate fi folosit pe timp de criza?

De multe ori, liderii justifică autoritarismul ca fiind necesar în momente de criză. Totuși, cercetările sugerează că, deși o mână forte poate ajuta în faza de „acțiune” imediată (stingerea unui incendiu), rezolvarea cauzelor profunde ale unei crize necesită un leadership adaptiv și participativ.


🌱 Leadershipul adaptiv

Se concentrează pe:

  • Înțelegerea temerilor și nevoilor echipei pentru a mobiliza efortul colectiv.
  • Asigurarea că toată lumea are o voce și că deciziile sunt luate transparent, chiar dacă sunt dificile.
  • Încurajarea echipei de a găsi soluții inovatoare la probleme noi, fără teama de a eșua.

Diferența dintre un lider autoritar și unul adaptiv într-o criză este modul în care gestionează incertitudinea. Liderul autoritar oferă răspunsuri false (dictate) pentru a reduce anxietatea, dar riscă să ducă echipa într-o direcție greșită. Liderul adaptiv recunoaște limitele cunoștințelor sale și împuternicește echipa să co-creeze soluția, construind astfel o reziliență pe termen lung.


🔄 Leadership-ul Situațional

Modelul Hersey-Blanchard sugerează că liderii trebuie să fie capabili să treacă de la „directivitate” (necesară în momente de haos total) la „coaching” și „delegare” pe măsură ce echipa își recâștigă competența și încrederea. Flexibilitatea este aici competența cheie: liderul trebuie să evalueze „nivelul de pregătire pentru performanță” al subordonaților pentru fiecare sarcină specifică.


🤝 Leadership-ul Incluziv

Într-un mediu dominat de IA și schimbări rapide (2025-2026), leadership-ul incluziv s-a dovedit a fi un predictor pozitiv al „vocii angajatului”. Prin încurajarea diversității de opinii și prin asumarea unui rol de facilitator, liderul adaptativ reușește să capteze informații vitale din piață pe care un lider autoritar le-ar ignora.


👥 „Leadership-as-Practice” (L-A-P)

Mutarea focusului de la individul-lider către procesul colectiv de conducere. Leadership-ul nu mai este văzut ca o trăsătură de personalitate, ci ca o serie de practici sociale, materiale și discursive care se desfășoară în interiorul grupului, stimulând energia și creativitatea colectivă.


🔮 Ce ne rezervă viitorul ?


🤖 Impactul Inteligenței Artificiale și al mediului digital

Mediul digital și munca la distanță remodelează modul în care toxicitatea se manifestă. Se estimează că algoritmii de conținut antrenați de AI vor deveni și mai personalizați, dictând „modul” în care este perceput leadershipul. Există riscul apariției unor „boți” de consultanță în leadership generați de AI sau a „guru-urilor deepfake”, care vor produce în mod continuu conținut persuasiv. Acest lucru va ridica probleme profunde legate de autenticitate, încredere și legitimitatea leadershipului în era digitală.

Pe de altă parte, AI ridică provocări cognitive majore:

  • Offloading-ul cognitiv: Utilizarea excesivă a AI pentru gândirea critică și decizii poate duce la atrofia acestor abilități la angajați.
  • Imagination Deficit: Tehnologia poate evolua mai repede decât capacitatea noastră de a ne imagina noi moduri de lucru, lăsându-ne blocați în vechile tipare de control.

Liderul viitorului va trebui să fie un facilitator al colaborării om-AI, asigurându-se că tehnologia este folosită pentru a extinde mintea umană („extended mind”), nu pentru a o înlocui sau a o monitoriza excesiv.


🚩 Evoluția leadershipului „Red Pill”

Ca răspuns la inițiativele de egalitate, diversitate și incluziune, s-a dezvoltat recent leadershipul ideologic de tip „Red Pill”. Evoluția acestui tip de leadership toxic si modul în care el interacționează cu mișcările politice populiște, este un fenomen de urmarit si contracarat.


⚖️ „Leadershipul Hibrid”

Atenția se va muta pe capacitatea și agilitatea liderilor de a-și adapta și ajusta „gradul de autoritate” în funcție de condițiile specifice ale grupului de lucru și ale pieței.


📉 Presiunile economice globale

Există o preocupare majoră că, pe fondul încetinirii economice globale (crize, inflație, conflicte), companiile vor pune din nou un accent masiv pe profitul pe termen scurt, reducerea costurilor și eficiență. Această presiune extremă poate resuscita „managerialismul” și poate crea mediul propice (conducător la o nouă ascensiune a liderilor toxici și despotici)


🏁 Concluzii

Leadership-ul autoritar nu va dispărea, ci se va rafina. Privind catre ultimii 50 de ani organizațiile care prosperă sunt cele care se adaptează nevoilor de autonomie ale angajaților lor. Există un risc inerent ca liderii autoritari să își abuzeze puterea, creând medii în care tăcerea subalternilor permite ascunderea erorilor sau a fraudelor. Centralizarea deciziei înseamnă că o singură eroare a liderului poate avea consecințe catastrofale pentru întreaga organizație, fără ca cineva să poată interveni la timp.

Leadershipul prin control sufocă deoarece ignoră natura fundamentală a muncii moderne: ea este bazată pe cunoaștere, creativitate și conexiune umană, elemente care nu pot fi forțate. Provocarea va fi sa gasesti un punct de echilibru între nevoia de viteză și structură (oferite de autoritate) și imperativul inovației și sănătății mintale (oferite de autonomie și suport).

Liderii care vor avea succes vor fi cei capabili să recalibreze constant aceste forțe, trecând de la una de „control” la una de „influență și agilitate” într-un peisaj global tot mai imprevizibil.


Cei 7 piloni ai leadershipului cu Mihai Barladeanu

Astăzi am alături de mine pe Mihai, care o să te introducă într-o lume minunată a leadershipului și nu numai. Descoperă cei 7 piloni ai leadershipului cu Mihai Barladeanu.


❓Cine este Mihai Barladeanu?❓

Sunt din Piatra Neamț, dar momentan locuiesc în Italia. Spun „momentan” pentru că doresc să mă întorc în România, unde îmi desfășor activitatea și am clienții.

Acum 6 ani am avut un accident. Pot spune că a fost mortal, dar am scăpat. Și atunci mi-am spus: „Dacă încă am rămas în viață, trebuie să fac ceva pentru lume. Nu te lasă Dumnezeu în viață fără un scop, mai ales când doctorii spun că trebuia să fii mort.”

Îmi plăcea sportul, dar nu știam cum să ajut oamenii. Practicam fitness, mergeam la sală, așa că m-am gândit: „Hai să continui aici.” Am urmat cursuri la o academie de fitness din Italia.

Academia avea o opțiune: dacă, în decurs de doi ani, făceai cinci cursuri, îți ofereau și un master. Așa că am făcut și asta, mi-am luat masterul. Cursurile au fost foarte interesante.

În cadrul școlii de fitness am descoperit coaching-ul. Auzisem vag despre el, dar credeam că nu e pentru mine. În timpul cursurilor a început să-mi placă. Se practica coaching-ul sportiv, dar principiile sunt aceleași, indiferent de domeniu.

🧑Apoi am descoperit Leadershipul

Am intrat în Maxwell Leadership și sunt certificat. La început, am ales coaching-ul, apoi a început să-mi placă și public speaking-ul. Am mai urmat și alte cursuri de leadership. Dintr-una în alta, am ajuns să iubesc leadershipul.

Studiindu-l, am realizat că practicam deja leadershipul instinctiv, fără să-mi dau seama. Aplicam principiile fără să fiu conștient. Am avut două echipe foarte bune, cu oameni pregătiți. Cu toate acestea, în ciuda perspectivelor bune, am dat faliment. M-am clătinat, iar a doua oară a fost gata. Nu pentru că nu știam să conduc o echipă. Știam. Dar erau alte lucruri pe care nu le știam. De fapt, nici nu știam că nu le știu. Nu aveam echipă de marketing, nu angajasem o firmă de marketing sau de vânzări. Aici eram slab și s-a văzut în rezultate.

Poți să fii bun, dar dacă nu știi să vinzi, nu mergi departe. Nu ajungi unde vrei din cauza marketingului. Dar știu că fac bine leadership.Inovația și progresul nu vin fără siguranță psihologică într-o echipă. Dacă oamenii se tem să vorbească, nu îți vor spune nimic valoros. Eu îi încurajam să spună orice, chiar și o prostie. Le spuneam: „Spune ce-ți trece prin cap.” Și ideea aia era preluată de altcineva, și apoi de altcineva, și până la urmă devenea genială.

❓Ce fel de echipă ai avut? Ce activitate făceați?❓

Prelucrarea lemnului. Aveam tâmplărie și gater. A fost greu de învățat, dar am reușit. Cu echipa mea, cu un băiat foarte bun, am reușit să construim case. Am avut o a doua echipă. Am făcut o lucrare chiar în Grecia, cea mai mare și mai frumoasă. După care a urmat falimentul și plecarea în Italia.

A fost cea mai bună soluție atunci. Insa n-am sperat nimic. Când am venit, toți îmi spuneau: „Acum vii, când s-a stricat totul?” Sunt de 15 ani în Italia. Unii spun că am avut noroc, dar norocul ți-l faci singur.

🧑Am început sa predau Leadership

Din Maxwell m-am oprit la leadership. Am acum o abordare nouă asupra leadershipului, pe toate cele trei planuri ale vieții: spiritual, mental și fizic.

Având și certificare în sport și fitness, cumva sportul și fitness-ul te motivează. Chiar am început un curs cu rezultate bune. Mi-au spus cei care au participat că au învățat lucruri pe care nu le mai auziseră.

Am început prima lecție chiar cu cinci minute de mișcare, exerciții cardio să spun. Și mi-a spus după aceea o persoană: „Exercițiul pe care mi l-ai spus tu, am încercat nu știu câte, că aveam probleme cu spatele, și văd că el e cel mai eficient.” Altul zicea: „Eu mai fac, dar nu așa intense.” Nu știu dacă sunt intense. Mie nu mi s-au părut, dar ceea ce ți se pare astăzi greu, peste o lună sau peste un an va fi încălzirea. Poate să fie și asta, nu știu.

Și din leadership, tot la fel: un participant mi-a spus: „Eu nu știam până acum că sunt un lider, dar după ce am parcurs cursul, mi-am dat seama că sunt. Îndeplinesc condițiile.” Acesta e rolul mentorilor: să descopere ceea ce omul personal nu vede în el. Asta se face prin experiență, prin intuiție. Dar și intuiția se dezvoltă.


❓Ai putea să spui, așa pe scurt, ceva despre cele trei componente ale leadershipului? Ce reprezintă ele?❓

Mental, efectiv, e leadershipul. Chiar am vorbit cu un psiholog. Și partea spirituală tot în mintea noastră e. Mai mult e în mintea noastră subconștientă, dar e și în cea conștientă, pe care știm ce facem efectiv. Suntem conștienți de ceea ce facem. Părerea mea este că fără parte spirituală nu suntem nimic. Practic asta suntem noi: spirit, spiritualitate. Ce este nemuritor în noi? Spiritul nostru. Dacă transpunem ideile astea în practică, în viața de zi cu zi, va fi mult mai bine. Poți să ai tot ce vrei, dar mintea noastră ne limitează.

Cursul pe care l-am făcut are șapte piloni ai leadershipului. Un lider autentic… foarte bine se pot numi cei șapte piloni ai succesului, pentru că sunt: autodisciplina, prioritățile, caracterul, atitudinea, influența, viziunea și dezvoltarea personală.

Toate se pot învăța, contrar a ceea ce spun mulți: „Ori te naști, ori nu te naști lider, nu poți să devii lider.” Nu e adevărat. E adevărat că sunt unii care au mai multe aptitudini de lider. Poate le au pe toate, dar dacă nu lucrează la ele… 1% e geniu, sau 5%, și restul e de muncă.


Cei 7 piloni ai leadershipului cu Mihai Barladeanu

🔑1. Autodisciplina

Am pus-o ca fiind primul pilon, pentru că fără autodisciplină nu faci nimic. Este cel mai greu lucru, într-adevăr, pentru a deveni lider, pentru că pare așa, inițial, floare la ureche pentru ei: „Ce e greu să vorbesc cu niște oameni sau să influențez?”

Funcționează ritualurile zilnice mici. Alea ne motivează. Orice faci: cinci minute dimineața mișcare, faci meditație, spui o rugăciune… fiecare ceea ce simte că rezonează cu el. Dar să faci ceva, o activitate pe care s-o transformi în ritual. Și să fie simplu. Nu trebuie să fie ceva complicat.

🔑2. Prioritizarea

Să-ți răspunzi la niște întrebări. Chiar am o serie de întrebări în timpul cursului ca să-ți prioritizezi activitățile: „Ce fac astăzi? Ce fac mâine? Ce fac săptămâna asta toată? Săptămâna viitoare?” Ceea ce am observat e că, în momentul în care îți prioritizezi activitățile, când îți faci un plan de activitate, altfel decurg lucrurile. Îmi place să spun că, atunci când ești pompier și doar stingi incendii, nu prea ai rezultate.

Trebuie să aduci un echilibru, și echilibrul îl aduci în pași mici.Trebuie să ieși din zona de confort. Dar când ieși mai puțin, aproape că nu se simte. Dar dacă ieși în fiecare zi câte puțin, se vede într-o săptămână, într-o lună. Într-un an nici nu mai spun unde ai fost și unde ai ajuns.

🔑3. Caracterul

Apoi, caracterul ține tot de leadership. Caracterul este tot o aptitudine, chiar dacă putem spune „caracterul este ceva fix” — nu-i adevărat. Putem să ne îmbunătățim ceea ce nu e foarte bun la noi. Putem să eliminăm ceea ce vedem că nu ne este de folos în creșterea noastră, în dezvoltarea noastră. La fel ca autodisciplina și ca prioritățile, putem lucra și la caracter.

🔑4. Atitudinea

Dacă mergi tu, ca lider — nu-i zic șef — dimineața la echipa ta și ești supărat, ai terminat toată echipa. Dar dacă te duci cu zâmbetul pe buze, cu un „da”, nu un zâmbet forțat, că se vede… Ei bine, dacă îi ajuți pe oamenii din echipă, îi întrebi, trebuie să-i cunoști. Dacă nu îți cunoști oamenii, nu prea ai rezultate.

Spunea un director, un manager de la o multinațională: „Dacă ar fi să renunț la tot și să aleg un singur lucru, aș alege să rămân cu întâlnirile 1 la 1.”

O prietenă din Italia, italiancă, i-am zis: „Tu te întâlnești cu angajații tăi?” „Nu. Dacă au o problemă, vin ei la mine și-mi spun.” Nu asta e ideea. Omul se simte apreciat, se simte ascultat. Toți avem nevoie de recunoaștere: că e angajat, că e antreprenor, lider… Doar două vorbe și ai schimbat atitudinea unui angajat. Două vorbe bune și l-ai schimbat în bine. Sau, din contră, l-ai terminat, iar în ziua aia se uită toată ziua la ceas și nu mai produce nimic.

Delegarea activităților e altceva, pentru că o boală, aș putea spune, este micromanagementul. Să știe tot ce mișcă în afacerea lui. Aceștia nu prea înaintează, pentru că micromanagementul este o frână în calea dezvoltării echipei și a afacerii.

🔑5. Influența

Spune Maxwell: „În leadership, totul se ridică și totul se coboară prin influență.” Practic, asta e esența leadershipului: influența. O influență bună, să fie în beneficiul tău și în beneficiul echipei și a fiecărui membru în parte.

Influența doar pentru că tu dai salariu… asta nu prea e influență ci e o piedică în calea progresului. Majoritatea o practică.

Sau angajații fac ceea ce le spune șeful, pentru că „șefu’ e de salariu”. Dar aici toate sunt legate. În momentul în care antreprenorul creează un mediu cu siguranță psihologică în cadrul echipei, nu-i mai este teamă angajatului să vorbească, să spună ceva. Se simte ascultat și, în momentul acela, simte că face parte din ceva. Influența prin exemplu personal e cea mai viabilă influență. Nu trebuie să spui „Fă așa că așa spun eu”. Mai bine spui: „Fă ca mine”.

🔑6. Viziune

Trebuie să ai viziune ca și antreprenor. Toți au. Puțini sunt antreprenorii care deschid o afacere doar ca să facă bani. De obicei, aceia nu știu dacă au succes… poate dacă faci o bancă. Dar în rest, au un vis, o viziune. Și e foarte bine să-ți implici echipa în viziunea ta și s-o repeți zilnic.

Tot Maxwell spune: „Dacă nu repeți viziunea ta în fiecare zi, înseamnă că nu ai o viziune.” Omul trebuie să știe pentru ce lucrează. Bine, este și retribuit, dar trebuie să-i dai un țel. Și atunci vine cu plăcere la serviciu, simte că este apreciat, că este inclus într-un program. Vine la serviciu și nu se mai gândește „păi, astăzi ce să mai fac ca să treacă ziua?”.

Pentru că mulți antreprenori caută mână de lucru, nu caută creiere. Și el este „creierul”. Dar un singur creier nu ajunge departe.

🔑7. Dezvoltare personala

Al șaptelea pilon pe care l-am abordat, cum spuneam, nu este o aptitudine, dar este foarte important: este dezvoltarea personală — personală și profesională. Într-un final, și cea profesională e tot personală. Se răsfrânge asupra omului, persoanei.

Poate sunt unele aptitudini care servesc efectiv în plan profesional. Dar sunt unele care servesc inclusiv în familie. Succesul începe în familie. Și familia este o echipă — fie că este formată din două persoane, fie că sunt și copiii — este o echipă. Și de acolo trebuie să începem să lucrăm.


❓Familia, pentru tine, la începutul vieții tale, până când ai deschis prima afacere, consideri că te-a ajutat?❓

Nu am avut o influență directă. Sunt dintr-o familie simplă de muncitori și da, e adevărat că mi-au vrut binele părinții. Mama mea… eram cumva privilegiat, aș putea spune, față de restul. Le mulțumesc părinților, familiei – bineînțeles că și cu ajutorul lor sunt unde sunt.

N-am fost într-o familie dezorganizată, cum mai aud uneori, cu copii care sunt maltratați. Nu mă refer doar la maltratare fizică, ci și psihică. Dacă-i spui toată ziua unui copil că e prost, până la urmă și ca adult va crede că e prost – dar mai ales un copil.


❓Multe dintre studiile tale le-ai făcut în perioada adultă, ceea ce este foarte frumos. Ai descoperit această pasiune? Sau partea educațională a fost dintotdeauna acolo?❓

Bineînțeles că și școala, chiar dacă este criticată, are rolul ei. Da, este loc de mai bine – de mult mai bine chiar. Dar în școală am învățat ceea ce am știut inițial: inclusiv să citesc, să scriu, și altele, mult mai importante.

La început, cam mulți învățam pentru noi. Sunt mulți care fac așa. Poate unii au învățat mai mult decât mine sau au citit mai mult decât mine, dar rămân acolo, neștiuți de nimeni, necunoscuți și nu dau nimic mai departe din ceea ce știu. Și poate, prin ceea ce ar da ei mai departe, ar ieși genii. Pentru că toți au o viață interesantă, fiecare are o pregătire – chiar și oamenii simpli. Sunt oameni simpli care citesc, studiază, poate mai mult decât cei care ar trebui să studieze.

E curios, dar sunt chiar și doctori care, citeam un studiu din America, erau așa de preocupați de ceea ce făceau, încât erau cumva pe pilot automat. Erau în urmă cu studiile din domeniul lor de activitate cu doi ani. Doctori. Trebuie să ne actualizăm tot timpul. Eu acumulez mereu.

Părerea mea e că e mai bine să te focusezi pe un domeniu și să devii bun acolo. Spun din nou de familie, căci da, e ceva care mă interesează și îmi place și studiez. Pentru că în familie te întorci după o zi de muncă, în familie petreci cele mai fericite clipe. Și dacă nu ești în armonie cu persoana de lângă tine, la ce folosesc toate celelalte?

Tot legat de familie, în general – nu neapărat în toate familiile – primim suficient de multe direcții în a ne dezvolta, în a vedea sau a afla ceea ce ne place cel mai mult, sau în a avea disciplină, așa cum vorbeam noi la începutul discuției noastre.


❓Cum pot găsi o direcție și această consecvență tinerii care sunt la început de drum?❓

La școală sunt profesori care îi pot îndruma, sunt mentori. Trebuie să caute – chiar și o carte poate să le schimbe cursul vieții. Am auzit de un trainer în dezvoltare personală care a citit doar patru cărți în viața lui, dar e foarte bun în ceea ce face. Nu este o regulă. Depinde de fiecare cum simte. Asta e cel mai important. Pentru că, în momentul când faci ceea ce simți, îți place ceea ce faci. Te focusezi pe acel lucru. Dacă îți spune altcineva… e bine, da, să ai ghidare, să ai sprijin. Dar e bine să-ți descoperi tu ceea ce îți place, ce te atrage, ceea ce faci.

Aș putea spune: ce faci în timpul liber? Ce faci și uiți că a trecut timpul? Sau ce faci fără să te uiți la ceas? E un semn că faci ceea ce îți place. Și dacă din pasiunea ta faci o profesie, vei avea succes.


❓Daca cineva vrea să te ia pe tine mentor, unde te găsește?❓

În primul rând, pe Facebook. Este profilul meu, Mihai Bârlădeanu, și mai există și o pagină profesională – Mihai Bârlădeanu Coach.


❓E ceva ce ai vrea să mă întrebi pe mine?❓

Da. De unde ți-a venit ideea de a face întâlnirea asta tip podcast?

La un moment dat discutam cu o prietenă care îmi povestea că una dintre rudele ei, în momentul în care a dat la facultate, a ales o singură opțiune – Politehnica, pentru că acolo știa că se studiază IT-ul. Doar că, în realitate, nu este singura universitate unde se studiază acest domeniu, indiferent de oraș, ci mai există și alte universități care oferă astfel de programe.

Motiv pentru care se gândea: „Cum am putea noi să ajutăm tinerii să înțeleagă diversitatea meseriilor care există, diversitatea modalităților în care poți să studiezi?” Și ăsta a fost motivul pentru care am început să fac genul acesta de podcast.


💡Un gând de final💡

Cum spuneam și mai devreme: să alegem ceea ce ne este de folos. Viteza asta, tumultul, multitudinea de informații – toate acestea pot fi copleșitoare, dar trebuie să învățăm să selectăm ce ne e util.

Un alt sfat, ceva ce am observat eu: nu poți fi întreg dacă nu ai un echilibru pe cele trei aspecte ale vieții – spiritual, mental și fizic. Unii pot să fie mai mult spre spiritual, alții spre mental, alții spre fizic. Asta e normal, nu suntem egali, suntem unici. Dar un echilibru între toate cred că este cheia fericirii.

***

Mulțumesc pentru ideile frumoase despre Cei 7 piloni ai leadershipului cu Mihai Barladeanu. O variantă diferită față de ceea ce am întâlnit la alți traineri.


De ce procedurile nu sunt dușmanul tău, ci cheia succesului tău profesional

Știi cine este de vină când lucrurile nu merg bine? Nu este managerul, nu este angajatul, nu este vremea sau legislația, ci procesul. Și asta se întâmplă cam în 90% dintre situații. Acesta este motivul pentru care am ales să-ți vorbim astăzi despre: De ce procedurile nu sunt dușmanul tău, ci cheia succesului tău profesional.


Ce sunt procesele, procedurile si alte documente asemănătoare?

Doar ca să ne asigurăm că vorbim pe aceeași limbă, hai să vedem ce sunt aceste documente adeseori prezente în organizații.

  • Procesele sunt o înșiruire logică de activități ce necesită a fi realizate în timp, cu scopul de a transforma intrările (materia primă sau informațiile) în ceva nou cu valoare mai mare decât sursa inițială (produs/serviciu rezultat). Un exemplu banal de proces este fabricarea covrigilor: făina, apa, sarea sunt materiile prime, după amestecare, frământare și coacere, rezultă ceva nou – covrigul. Procesul este reprezentat printr-o schiță.
  • Procedurile intră în mai multe detalii și îți spun cantitățile exacte, temperatura de coacere, cum să modelezi covrigii etc. Procedura descrie procesul prin cuvinte și imagini.
  • Regulamentul cuprinde un ansamblu de reguli, dintre care cel mai cunoscut este Regulamentul de ordine interioară.

Mai sunt și alte documente: manualele, ghidurile, formularele, modelele. Toate au scopul de a oferi o formă structurată activității.


De ce cred unii că procedurile sunt un obstacol?

  • Mulți cred că respectarea procedurilor le consumă timp valoros, timp ce ar putea fi alocat direct realizării sarcinilor. Însă te întreb: dacă nimeni nu ți-ar fi explicat sau nu ai fi citit cum să faci sau ce să faci, ai fi știut? Aceste documente ajută în primul rând pe cei la început de drum, dar nu numai.
  • Sunt prea rigide și nu permit creativitatea. Mulți se tem că nu vor mai putea gândi „out of the box” și că vor fi transformați în roboți. Totuși, procese există și pentru designeri și pentru un șofer.
  • Sunt făcute doar pentru a controla angajații. Da, așa este, facilitează controlul, însă principalul obiectiv este ca obiectivul să fie atins într-un anumit timp și cu anumite resurse.
  • Ele sunt cheia birocrației. Așa este. Un exces de formalități te pot împiedica să fii eficient. E nevoie de echilibru și îmbunătățire continuă a acestor documente.

De ce procedurile nu sunt dușmanul tău, ci cheia succesului tău profesional

Care sunt beneficiile procedurilor generale?

  • Procedurile oferă un cadru clar și predictibil, eliminând ambiguitatea și stresul legate de „ce urmează?”. Vei ști exact ce ai de făcut și cum să abordezi diverse situații. Vei ști de unde să iei informații și unde să dai informațiile mai departe.
  • Prin standardizarea proceselor, procedurile minimizează riscul de erori umane și asigură un nivel constant de calitate. Ele oferă un ghid clar, mai ales în situații critice, când presiunea și stresul pot duce la decizii greșite.
  • Procedurile contribuie la un flux de lucru eficient, reducând haosul și confuzia. Imaginează-ți cum ar ieși covrigul de care îți spuneam la început dacă cineva nu lasă coca la crescut sau dacă ar veni și ar pune în compoziție castane întregi. Sigur, ceva ce nu ai îndrăzni să mănânci.
  • Nu trebuie să reinventezi roata. Dacă ai plecat în vacanță 2-3 săptămâni, este posibil să uiți cum se setează cuptorul pentru covrigi, mai ales dacă tocmai se instalase unul nou chiar înainte să pleci. Așa că un manual salvează memoria de la disperare.
  • Reduc munca repetitivă. Ți s-a întâmplat vreodată să lucrezi la ceva și după ceva timp să descoperi că mai are cineva în companie care făcea același lucru? Și te întrebi de ce atât timp pierdut când puteați să stabiliți înainte cine ce face.

Care sunt beneficiile procedurilor speciale?

  • Oferă o bază solidă pentru a încerca lucruri noi. Îți spuneam că și cercetătorii și artiștii folosesc proceduri. De exemplu, proceduri care descriu tehnici de îmbinare a culorilor, temperatura de topire a materialelor și altele.
  • Devii creativ pentru că nu îți mai bați capul cu banalități, de exemplu, cine trebuie să îmi aprobe bugetul.
  • Toți sunt tratați la fel. Știu, nu este o regulă. Însă obiectivul este ca un regulament să îți ofere atât obligații, cât și drepturi, cum ar fi concediul de odihnă, plata salariului. Bănuiesc că nu îți place să nu primești salariu la timp. În spate sunt multe activități necesare pentru ca tu să te bucuri de bani în cont.
  • Deciziile sunt luate pe criterii obiective, pentru că aceste criterii sunt descrise deja în documente și sunt la fel pentru contexte similare.
  • Îți oferă autonomie. Nu trebuie să aștepți pe cineva să-ți spună ce și cum e de făcut.

Cum te ajută procedurile să avansezi în carieră?

  • Ești mai efcient, faci mai multe în timp mai scurt. Dacă respecți indicațiile cuptorului, poți obține un covrig copt perfect în 3 minute sau într-o oră. Sunt sigură că vei fi mai apreciat dacă îl obții în 3 minute și nu într-o oră. Asta demonstrează o capacitate de a te organiza, rezultatele tale sunt de calitate și erorile sunt minime. Aspecte foarte apreciate de toți: clienți, colegi, superiori. Devii astfel valoros pentru companie și poate deschide uși către oportunități de promovare și dezvoltare.
  • Procedurile îți oferă posibilitatea de a identifica și repara erorile. Atunci când ceva nu merge bine (de exemplu, covrigul e ars), poți analiza pas cu pas, urmând procedura, pentru a depista cauza problemei și a găsi o soluție. Poate descoperi că ai făcut covrigii prea subțiri și se coc prea repede. Îți dezvolți astfel gândirea logică și capacitatea de a rezolva probleme, abilități esențiale pentru oricine aspiră la o poziție de conducere.
  •   Mai mult decât atât, procedurile bine definite oferă un punct de plecare pentru a propune îmbunătățiri și inovații. Nu există procedură/proces perfect, sau cel puțin nu pentru o perioadă lungă de timp. Poți identifica punctele slabe ale procedurilor existente și poți propune soluții mai eficiente, demonstrând inițiativă și creativitate.  Atunci când există un set de reguli și instrucțiuni bine definite, poți colabora mai eficient, știind exact ce rol are fiecare și cum se integrează munca ta în ansamblul proiectului
  • Comunici mai clar și concis, minimizând neînțelegerile și conflictele. Așa cum nu-ți place ca cineva să mănânce cu lingura ta, nici bucătarul nu s-ar bucura să vină să-i pui înghețată în compoziția de covrigi. Nici nu ar fi necesar să-l întrebi pe bucătar, căci deja știi din rețetă că nu e o combinație prea fericită aluatul cu înghețata.

Cine creează aceste documente?

Situațiile sunt diverse. Poate fi proprietarul companiei, un departament de calitate, o persoană din resurse umane sau chiar un departament dedicat acestui subiect. Însă cea mai bună situație este atunci când chiar tu poți contribui la crearea lor. Mai ales dacă ai ceva experiență (măcar 1-2 ani) în activitatea respectivă, atunci poți contribui semnificativ la conceperea unor sisteme de lucru eficiente. De exemplu, poți constata că ar fi mai utilă o cană cu gramaj decât un cântar, pentru că este mult mai rapidă mișcarea. Altfel spus, „mai bine faci tu regulile decât să ți le facă altul”.


Cum să abordezi procedurile cu o atitudine pozitivă

Procedurile sunt adesea privite cu reticență, dar o atitudine pozitivă față de acestea îți poate transforma ziua într-una bună. Iată câteva strategii pentru a aborda procedurile într-un mod constructiv:

  • Procedurile nu sunt create pentru a îngrădi libertatea. Întreabă-te pentru fiecare procedură pe care o cunoști de la tine din companie: „De ce există?”, „Ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi respectată de toți colegii?”, „Cum te ajută pe tine?”.
  • Dacă ai idei de îmbunătățire a procedurilor existente sau dacă identifici necesitatea unor proceduri noi, nu ezita să le împărtășești cu superiorii sau cu echipa responsabilă. Cum spuneam: și tu poți stabili reguli.
  • Dacă ceva nu este clar într-o procedură, nu ezita să întrebi. Nu-ți fie teamă să recunoști că ai nevoie de ajutor. Nimeni nu le știe pe toate și da, uneori pot fi exprimări ambigue. Clarificările sunt esențiale pentru a evita erorile și pentru a vă asigura că respectați procedurile corect. Un mediu de lucru în care întrebările sunt încurajate este un mediu în care procedurile sunt înțelese și respectate, iar erorile sunt reduse la minimum. N-ai vrea să te frigi cu fiecare covrig pe care îl coci, așa-i?

***

Sperăm că te-am convins de ce procedurile nu sunt dușmanul tău, ci cheia succesului tău profesional. Dacă însă ai rămas cu neclarități, suntem aici să-ți răspundem.


Cum contribui la stabilirea obiectivelor la locul de muncă

Din anii 1950 s-a constat cât de importante sunt obiectivele la locul de muncă așa că multe companii de astăzi folosesc acest sistem. de lucru. Pentru a te asigura că obiectivele tale sunt cele potrivite află Cum contribui la stabilirea obiectivelor la locul de muncă

Rămâi alături de noi și vei afla:

  • Cum te ajută și pe tine obiectivele?
  • Tipuri de obiective pe care le poți avea
  • Cum definești obiectivele?
  • La ce să fii atent atunci când îți sunt definite obiectivele?

Cum te ajută și pe tine obiectivele

Nu te speria de existența obiectivelor, privește partea pozitivă:

  • Atingerea și depășirea obiectivelor sunt pentru tine un argument bun pentru o creștere salarială sau o evoluție în carieră;
  • Iți va fi mult mai clar ce ai de făcut și care sunt prioritățile;
  • Te ajută pe tine să fii mai bun, te simți provocat să evoluezi, să cunoști mai multe, să iei decizii potrivite.

Categorii de obiective care pot fi stabilite

  • Obiectivele de performanță sunt obiective care te ghidează ca angajat spre îndeplinirea responsabilităților și să contribui la succesul companiei.  Exemplu: Vânzări în valoare de 1 mil lei până la final an;
  • Obiective de dezvoltare personala (soft& hard  sill) sunt acele obiective care te încurajează să dezvolți sau să dobândești abilitați noi, care te ajută în atingerea obiectivelor de performanţă. Exemplu: Dobândirea abilitaților de coordonare a ședințelor
  • Obiective de colaborare sunt cele legate de lucru în echipa. Exemplu: Formarea noilor colegi astfel încât aceștia să obțină la evaluare de la finalul perioadei de proba minim 80 puncte;
  • Obiective de organizare sunt cele de gestionare a timpului și mediului de lucru. Exemplu: Finalizarea taskurilor din proiect în termen (conform planificării)
  • Obiective de management sunt destinate doar celor care au funcții de management și sunt asociate rolurilor de manager. Exemplu: Rotația personalului din echipa să fie maxim 10%
  • Obiective de inovație sunt speciale pentru cei care lucrează în dezvoltarea de noi produse, soluții, promovare și altele care implică creativitatea și dezvoltare unor noi tehnologii. Exemplu: dezvoltarea unui nou produs care să crească cota de piața a companiei cu 1%
  • Obiective pentru rezolvarea problemelor, mai ales dacă responsabilitatea ta este de a rezolva situații speciale sau companie trece printr-o perioada dificilă. Exemplu: rezolvarea reclamațiilor clientului în maxim 14 zile

Nu este recomandat ca toate aceste categorii de obiective să se regăsească și la tine. De obicei organizația alege dintre acestea pe cele mai relevante pentru activitatea ta.

Cum definești obiectivele (metode)

Cea mai cunoscută metodă de stabilirea a obiectelor de orice fel este SMART. Am vorbit despre ea de câteva ori așa ca îți lăsăm un link pentru detalii. Pe lângă această condiție de bază în stabilirea obiectivelor, pe care este important să o verifici, adăugam următoarele:

1. 30-60-90 zile

Am abordat acest principiu atunci când am discutat ce ar fi bine să faci în prima zi de lucru, în primele 30, 60 și 90 zile ca angajat într-o nouă companie.

2. OKR (Obiective an Key Results)

A fost dezvoltat de Andy Grove, co-fondator Intel. Avantajul acestei metode este că te încurajează pe tine să definești obiectivele sub condiția de a se alinia cu obiectivele companiei.

3. Locke & Latham

Se bazează pe ideea „Schimbarea este mereu în jurul nostru și ea ne ajută să progresăm”. Cum bine știi nu este suficient să definești un obiectiv, ci e necesară motivația pentru a-l atinge.  Pentru a construi un astfel de obiectiv ai în vedere aceste 5 cuvinte:

  • Claritate – acoperă principiile SMART adică nu ai nici un dubiu asupra a ce trebuie sa obții.
  • Provocare – să presupună pentru tine un efort;
  • Complexitate – să-ți pună în valoare și sa-ti dezvolți competente avansate de lucru;
  • Angajament – ȋți cunoști și iți asumi obiectivele;
  • Feedback – verifici periodic care este diferența dintre obiectiv și statusul actual;
  • Exemplu: Creşte satisfacția clienților cu 10% până la final de an, reducând timpul de răspuns la reclamații de la 14 zile la 7 zile.

4. HARD

Este una dintre cele mă noi metode, datează din 2010 de Mark Murphy. Scopul este să ai mai multă încredere atunci când lucrezi la obiectivele tale și se bazează pe:

  • Implica emoțiile – obiectivele nu sunt doar o listă de „to do” ci dorință și bucurie;
  • Viziune – imaginează-ți cum va fi dacă iți vei atinge obiectivele;
  • Necesare – de ce este important să-ţi atingi obiectivele;
  • Dificile – adică nu le poți face cât ai bate din palme.

Cum contribui la stabilirea obiectivelor la locul de munca

1. Câte obiective ţi-au fost trasate

Recomandat este să ai minim 3 obiective și un maxim de 7. Minimul de 3 acoperă cele mai importante 3 arii de activitate legate de performanță și dezvoltare. Peste 7 iți va fi din ce in ce mai dificil să depășești așteptările în multe arii in același timp. Asta nu înseamnă că nu îți faci treaba dacă nu ai obiective. Ele doar îți sugerează care sunt prioritare pentru acel an.

2. Asigura-te că sunt definite flexibil (agil)

Lumea evoluează foarte mult și repede. Schimbările neașteptate pot schimba obiectivele companiei inclusiv pe ale tale. Asigură-te că un obiectiv poate fi înlocuit dacă acesta devine irelevant. Cea mai banală situație: unul dintre proiectele pentru care ești măsurat nu mai este sub coordonarea ta. L-ai predat altui coleg. Indiferent de motivul transferului de responsabilitate, nu mai poți fi evaluat pentru el.

3. Află de ce ţi-au fost trasate acele obiective

Este mai ușor să lucrezi pentru anumite obiective atât timp cât le înţelegi rostul. Adică de ce și cum vei putea tu contribui la atingerea rezultatelor echipei.

Alteori anumite obiective sunt stabilite pentru a asigura respectarea unor prevederi legislative sau pentru a adopta un nou mod de lucru în companie.

Nu este exclus că pot fi si obiective stabilite special trasate pentru a fi imposibil de atins sau doar ca sa existe niște obiective pe hârtie.

4. Si tu ai un cuvânt de spus legat de obiective

Nu este suficient ca obiectivele să-ţi fie trasate de manager. Opinia ta e important să o faci auzită. Fie că obiectivul e prea provocator, fie că este irelevant pentru activitatea ta, fie este discriminatoriu. Oricare ar fi cauza, obiectivele trebuie să-ţi fie explicate și ajustate conform discuției cu tine. Dacă ajustarea nu se realizează, atunci observațiile tale necesită a fi înregistrare oficial fie în aplicația unde sunt stabilite obiectivele, fie prin informare către HR.

5. Asigură-te ca sunt realiste

M-aş mira c-ai sta cu mâinile în sân să accepți obiective imposibile de atins în timpul pe care il ai la dispoziție. Insă uneori este posibil să nu fie chiar atât de evident sau pur și simplu să nu le dai prea multă importanţă. Fă-ţi un mic plan în minte, vezi cum au mers ultimii sau ultimele luni, vezi ce spun specialiștii și asigură-te că obiectivele tale nu sunt pentru cei cu puteri supraomenești.

6. Întreabă care este metoda prin care vor fi măsurate obiectivele

Unele obiect sună foarte bine: provocatoare și importante, dar când stai să te gândești cum măsori îți vine să te lași de meserie. Adică munca de a măsura performanța este mai multă decât acea de a lucra efectiv pentru obiectiv.

Alteori este important să știi: dacă ai rapoarte de transmis periodic sau unde completezi informații cu privire la obiective etc

7. Întreabă care este metoda sau acțiunile potrivite pentru a atinge acel obiectiv

Chiar dacă uneori e clar pentru tine, s-ar putea ca managerul tău să aibă în minte cu totul altceva, așa cum iți tot vorbeam de tabelul verde cu scris roșu. Află concret cum dorește să arate munca ta.

Alteori pur și simplu nu ai nici cea mai vagă idee cum să faci. Solicită training, asistenţă, resurse sau mai mult timp.

8. Află care sunt consecințele nerealizării obiectivelor

Cum spuneam unele obiective iți sunt alocate doar pentru a avea ca motiv demiterea ta. Așa ca analizează cu grija regulamentul intern sau orice alt document care te poate lamuri.

De obicei atingerea obiectivelor presupune un bonus sau o prima. Însă am întâlnit și situația de a fi penalizat dacă nu le atingi. Fii conștient de la început de astfel de situații. Ești dispus să le accepți?!

***

Acum când știi cum contribui la stabilirea obiectivelor la locul de muncă tine minte: succesul apare doar dacă lucrați împreună (tu şi managerul tău) la stabilirea obiectivelor!