Pentru nimeni nu este ușoară dezvoltarea si cu atât mai mult pentru cei care sunt considerați incapabil de cei din jur. Astăzi Florica Prică psihoterapeut de familie ne va împărtăși cum Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică.

Cine este Florica Prica?

In primul rând lucrez in Asociația Touched România ca psihoterapeut. Aceasta asociație are un secret, acela de a iubi oamenii. In momentul în care există această iubire îți dai toată silința să le oferi suport, mai ales emoțional.

Cum ai ajuns să faci aceste lucruri?

Cred că primul impact a fost în momentul în care la facultatea de teologie a apărut profesorul de consiliere. Când a început să vorbească despre postire spirituală a fost așa uau. Există așa ceva și în țara noastră?! A fost un fel de dragoste la prima audiție.

Lucrarea mea de licență a fost pe consiliere și se referea la gestiona conflictelor în familie. Așa că a fost un 1 parcurs norma ca după aceasta să merg la psihologie. Aici am avut o lucrare de licență tot studiind familia mergând pe agresivitate și stimă de sine.

Am întâlnit Asociație Touched România în urma faptului că făceam voluntariat la secția de oncologie pediatrică. Sunt 7 ani de când lucrez aici ca și consilier psihologic psihoterapeut. Lucrez cu mamele și copiilor atât individual cât și în diadă adică împreună mamă copil. Uneori lucrez cu întreaga familie adică și cu partenerul.

E o trecere ușoară de la teologie la psihologie?

După facultate am predat câțiva ani. Mi-a plăcut să lucrez cu copiii, să observ speranța care ii însuflețea.

Am o temă preferată. La sfârșit de an calendaristic le propuneam să-și facă o listă cu 10 dorințe care să se împlinească în anul următor

Când vedeam bucuria lor când parte din obiective împlineau si altele nu, le spuneam că se vor împlini mai târziu sau niciodată. Dar vom vedea care a fost motivul.

De aici lucrând cu copiii în momentul în care am avut posibilitatea să lucrez și cu copilul și cu mama; mai ales cu persoanele care sunt într-o situație vulnerabilă, am simțit că acolo aș avea mai mult de lucru.

In cadrul asociației lucrăm cu persoane care au avut parte de anumite evenimente  traumatizante și unele persoane nu au avut ocazia să se gândească la ele si să își dea seama ce și-ar dori. In momentul în care apare împreună cu copilul în terapie și copilul se joacă pentru că uneori pur și simplu observă interacțiunea lor. Se uită cum se joacă copilul este mulțumită că se află într-un spatiu de siguranță și o invit să se joace „Da’ cum să mă joc? Cum să fac asta?” Pentru că ea nu a avut ocazia să se joace în copilărie.

In momentul în care simte mai multă bucurie spune „wow este normal la vârsta mea să mă joc?” Da pentru că noi suntem copilul care a parcurs niște etape. Ce suntem noi în fond? Copilul care a crescut Dacă nu ai reușit s-o faci în perioada copilăriei bucură-te acum.

Am observat că aceste femei nu îndrăznesc să viseze. Cum ai reusit?

Eu știu că pot să viseze. La una dintre femeile care a fost în asociația noastră și avea despre sine o părere așa de joasă

… că nu este inteligentă

… nu știu ce să fac aproape nimic

+ avea trăsături frumoase

+ avea un zâmbet extraordinar

+ când vorbea scotea niște perluțe

I-am sugerat să le noteze pentru că sunt interesante. Doar ca demult vorbise cu una dintre doamnele de lângă ea, crescuse la casa de copii, care i-a spus ca replica la „Mi-ar plăcea să scriu” să-si ia gândul. Din acel momentul nu s-a mai gândit vreodată să scrie

Eu am încurajat-o „Hai încearcă cum ai o sa fie. O pagină să vedem ce iese” Inițial a zis „Nu vreau”  După ceva timp cred că a luat o lună jumătate mi-a zis c-a scris ceva. A avut atâta emoție în acea pagina și jumătate și i-am spus „foarte frumos”

Da și așa se întâmplă cu cele mai bune „Aș putea eu sa fac treaba asta”

Nu trebuie să fim într-o zonă vulnerabilă ca să înțelegem că avem calități. Din păcate uităm și uităm de noi. De cine sunt noi cu adevărat și nu încercăm…

Cum putem sa trecem peste aceste critici care ne inconjoara?

Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică

Să ne gândim la noi. Să acționăm. Nu contează foarte mult, de unde venim, în ce mediu am crescut.

O mămică împreună cu copilul avea în ea atâtea calități și nu-și dădea voie să le scoată la iveală. O încurajam, nu doar eu făceam asta în cabinetul psihologic ci întreaga echipă pentru că suntem o echipa care lucrăm cu aceste mame. In momentul în care îi validam o acțiune făcută, îi aduceam la lumină în calitate parcă se retrăgea și la un moment dat și a spus în mintea ei „dacă ei au încredere în mine înseamnă că ele văd ceva în mine”

Urma să meargă la un curs de calificare a zis „nu fac asta” „nu sunt în stare azi” iar eu „Măcar încearcă. Dacă nu reușești măcar ai încercat măcar ai experimentat. Dar dacă reușești?” A terminat acel curs. A fost singura care a fost felicitată la finalizarea cursului.

La angajare a zis „Nu mă duc; într-o mulțime de oameni, cum pot eu să gestionez?” Am făcut câteva exerciții jocul de rol.

Plus că avea in spate toate ședințele de terapie de până atunci și a început jocul de rol. Cum ar putea să fie un client în fața ta câteva minute dacă este agresiv este vorba despre el nu despre tine încearcă Acum este singura persoana care de 1 an jumătate a fost lucrează ca vânzător a rămas în aceeași echipă în care a intrat. Au fost persoane care au venit,au plecat iar ea a rămas acolo, este apreciată.

Ce spun ele?

In momentul în care am întrebat-o uite ce crezi tu că te-a ajutat să ajungi aici, a spus „încrederea pe care mi-ati dat-o mie” „Dacă voi mă apreciați poate că chiar aveți dreptate”

Este important să ne observăm așa cum suntem în momentul de față un fel de scanare:

• care-mi sunt calitățile,
• care sunt defectele,
• care sunt valorile mele,
• în ce domeniu mă pricep cel mai bine,
• în ce domeniu nu mă pricep mai deloc;
• unde aș vrea să progresez.

Atunci când avem un fel de harta a noastră, o schemă a noastră știm unde e de lucrat, ce dorim să obținem. In momentul în care am realizat ceva mi-am atins niște obiective în momentul în care le-am atins „Uau reușesc?! înseamnă că pot și mai mult”

Avem nevoi de validarea celor din jur?

In general simțim nevoia de validare în sensul de verificare. Este bine ce fac. Mai am de lucrat? Avem nevoie de părerea celorlalți. Este normal pentru că noi așa trăim în relație. Așa am venit pe lumea asta în urma unei relații funcțională, mai puțin funcțională sau disfuncțională. N-am apărut pur și simplu trăind.

Influențăm și suntem influențați. Întotdeauna există un schimb, dăruim și primim. Bineînțeles în mod excesiv nu ne ajută. Este sănătos in acest caz să mergem în terapie pentru că această nevoie e vine de undeva din trecut.

Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică

Câteva cuvinte despre Asociația Touched Romania?

Imi este drag să-ți spun mai întâi că a început la inițiativa unei fete pe atunci. Avenit în România o tânără din America ca să facă voluntariat la o maternitate în București. In calitate de asistent medical a ajutat un copilaș. Era la secția de nou-născuți. Mămica lui era într-o situație foarte dificilă pentru că partenerul nu recunoștea copilul, iar tatăl ei nu o primea acasă cu un copil fără tată.

Atunci această fată din America s-a gândit bun, copilul a venit pe lume probabil că va merge la o familie, va fi adopta. Dar ce se întâmplă cu această tânără mămică?!Intrebarea asta a frământat-o. S-a întors în America și peste un timp a zis „Hai să facem ceva pentru femeile care se află în situația de a-si abandona copii” Așa s-a născut acest centru maternal. Acum suntem deja după majorat, avem 19 ani.

***

Sunt mame care s-ar afla în situația de risc de a renunța la copiii lor și atunci vin în această asociație In urma unor interviuri. Pentru că-s multe solicitări și în funcție de gradul de risc sunt acceptate. Avem un număr limitat de locuri în cadrul asociației. Ele primesc un suport holistic pentru că în afară de trauma emoțională asiguram nevoile de bază omenești de hrană, de apă de odihnă adică au nevoie de un acoperiș sigur Să fie protejate de acel agresor și după o perioadă de acomodare ele sunt încurajate să lucreze. Dacă nu au lucrat niciodată, să facă un curs de calificare sau să își continue studiile, să își înscrie copilul la grădiniță sau la școală în funcție de vârsta lor.

Apoi merg către a reuși să trăiască într-un mod independent. In general un an dacă își ating obiectivele. Dacă nu, mai au câteva luni. Obiectivul este să aibă o pregătire profesională și niște bani care să-și asigure întreținerea, chiria. Dar sunt în continuare monitorizate, adică sunt ajutate în continuare. Așa crește încrederea „pot sa am grija de mine de copilul meu, îl am lângă mine.

Dar este important că au în continuare acest suport. Pentru că de 19 ani  fostele rezistente continuă să se întâlnească pentru diferite evenimente și atunci socializează. Uau a reușit cealaltă? Si eu pot! Caută puterea exemplului.

Obiectivele le stabiliți voi cu mămicile sau cum se întâmplă?

In momentul în care vine la interviu femeia respectivă este întrebată ce îți dorești să realizezi.

Dar sunt și situații când e amenințată si zice „Să scap de el. Să nu mă găsească”. Adică are atâta teamă încât ea nu știe ce înseamnă dincolo de faptul că uneori nu înțelege „cum să ai obiective”. Ele nu au fost învățate să facă altceva decât să supraviețuiască. Li se explică și apoi reușesc „eu să lucrez sa am banii mei pentru mine și pentru copilul meu, reușesc să fac bijuterii, reușesc să fac un curs.”

Periodic cer feedback „Cum crezi tu că te-a ajutat sau te-a încurcat terapia. Ce s-a întâmplat și ți-a fost de folos, ce ai fi vrut să se întâmple și încă nu s-a întâmplat, ce ai descoperit? Multe dintre ele spun „Am descoperit că am calități. Am descoperit că pot face niște lucruri la care nu mă gândeam că vreau să le fac”

Ce alte proiecte mai faceți în cadrul asociației?

Avem un fel de terapie ocupațională, mamele îndrumate de către colegele noastre, fac bijuterii. In timpul în care ele înșiră mărgeluțe mai vorbesc. Petrec un timp frumos împreună uitând de anumite limite pe care le au.

Vreau să vă spun că 2 dintre fostele rezidente după ieșirea din program au fost angajate ale asociației tocmai pentru a confecționa bijuterii care sunt puse în vânzare pentru a asigura o părticică din banii necesari pentru susținerea acestora.

Unde ne găsim bijuteriile?

Touchedcollection.ro

Mai avem un program de reintegrare socială. Sunt tineri, mame care merg  la cursuri intensive de calificare și apoi lucrează

Lucrăm și cu voluntari, avem multe proiecte. In ultima perioadă și un proiect prin care am susținut familii din Ucraina. Ne dorim să susținem emoțional, financiar, reintegrarea lor.

Dacă ar fi un voluntar să vină să v-ajute ce-ar putea să facă?

Sunt multe de făcut, depinde către ce are el atracție. Ce spune atunci când întâlnesc o persoană și-mi spune că ar vrea să ajute și ce poate să facă, dau ca exemplu mic pentru cineva din afară, dar extraordinar pentru o mamă din centru. O oră în sufrageria casei cu copilul care se joacă, te joci și tu cu el și în timpul ăsta mama poate să își facă un duș, mama se poate odihni, mama poate merge la cumpărături. Fiindcă o mamă care merge la serviciu, îl duce copilul la grădiniță, după serviciu, iar la grădiniță, vine în casă mai gătește. mai pregătește lucrușoarele pentru a 2-a zi, mai face 1 curățenie plus stresul că poate fostul am descoperit numărul de telefon și ii trimite amenințări. Mama prețuiește mult o ora de siguranță.

Legat de cumpărături, în centru se asigură toate cele necesare din punct de vedere, hrană și ce mai are nevoie. Dar mai sunt și momente în care o mămică a primit un cadou sau în loc de cadou material a primit niște bani. Atunci da poate să meargă să își cumpere ce-și dorește ea. Dar un lucru foarte important: atâta vreme cât ele sunt în centru își economisesc banii pentru ca în momentul în care ies din program să aibă cu ce plăti.

Au fost situatii in care au abandonat programul?

Am avut un caz în care nu a reușit să rămână în acest an pentru că stilul de viață a fost într-un anumit fel și acomodarea a fost dificilă pentru ea și a preferat să renunțe.

Dar se poate întâmpla ca o persoană s-a întâmplat să fie timp de un an să i se acorde încă o lună sau 2 in plus. După finalizarea programului să spun „ce bine a fost acolo” acum înțeleg.

Mai ales dacă întâlnesc o altă mamica care spune că este dificil  „nu înțeleg, ce să fac” „e dificil” și o încurajează. Asta este frumusețea când se încurajează reciproc. Puterea exemplului funcționează. Are puterea faptului că cel din fața ta care a fost în aceeași situație a reușit.

Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică.

Ce spun voluntarii sau de ce vin voluntarii la voi?

Pentru că le place.

In momentul în care ai o inimă bună, vrei să ajuți și nu ți se pare că ai coborât vreo treaptă. De exemplu tu cureți legume și mămica gătește. Asta aduce bucurie.

Au fost la un moment dat câțiva elevi de liceu care au făcut practică în centrul nostru și veneau de la un liceu privat. Copiii din poziții sociale bune „Păi și asta n-am făcut niciodată, a făcut bona” si le-a plăcut.

Toți oamenii care fac voluntariat au o inimă minunată dintr-un singur motiv spun eu asta, fac anumite lucruri fără să ceară nimic înapoi. Să fim conștienți că facem acel lucru fără ca noi să avem pretenția să primim înapoi în momentul acela.

Consider că voluntariatul este un act de dăruire.

Asociația nu are doar pe ei are și angajați, care este profilul de angajat care ar putea veni in asociație?

Va fi un interviu de angajare și acolo stabilește în funcție de nișa. Dacă avem nevoie de asistenți social să fie asistent social. Dacă este nevoie de pedagog să fie pe pedagog. E suficient licența ca asistent social social.

Parcursul meu ca și al oricărei alte persoane care ocupa aceasta functie este licenta in psihologie, apoi master urmând specializarea. In cazul meu pentru familie, era psihopatie de familie.

In asociația noastră nu este neapărat nevoie de 5 ani de experiență.

Ce le spui celor care vor să facă meseria ta și ce ai vrea să spui celorcare vor să ajute?

Celor care vor să facă pe cariera psihologică dacă simți asta s-o faci cu drag. Este un parcurs greu dar merită să te apuci. Munca cu omul e cea mai grea. Dar în momentul în care îți place este ca un cadou. Atunci când îți place și vrei să descoperi ce calități are:  Hai să vedem ce reușești să faci mai mult. Este un schimb. Dăruiești, eu doresc ceea ce am primesc ceea ce are cel din fața mea.

Pentru cei care vor să ajute, trăim într-o lume care este și materialistă. Orice donație este benefică, pentru că orice lucru costă de la laptele praf la pampers, îmbrăcăminte, Încălțăminte, grădiniță, taxe Orice donație este perfecta pe https://touchedromania.org/ sau să vină la la târgurile organizate de către asociație acolo unde vindem bijuterii

Pe latura didactică

Cum am câștigat un adolescent în terapie Adolescența în sine este mai sensibilă îi venea greu să se deschidă în fața mea era băiat clasa a 8-a. Se pregătea de examenul de capacitate. Am zis să încep altfel. Hai să vedem dacă pot să te ajut altfel. Mi-a servit-o așa  „matematica sistemele”. I-am zis: „Hai să vedem ce-mi amintesc, descoperim împreună” In cabinet am și o tablă. Mă ajuți unde greșesc, verifici tu pe Google dacă este corect. Uite cam așa se face… acum putem să rezolvăm și noi necunoscutele de la tine din suflețel ? L-am câștigat pornind de aici.

O altă fetiță care ar fi vrut să vină, dar asocia durerile ei cu cabinetul. La un moment dat am spus poți să vii aici, îți iei cu tine cărțile, stai și pe fotoliu și citești. Va să se acomodeze, să vadă și altfel spațiul din cabinet. Am întrebat-o pe ea

• Vrei să te ajut ceva la teme?
• La  franceză. Este așa de greu cititul.
• Nu, daca știi regulile. Hai să facem câteva pe tablă.
• Nu e chiar atât de greu.

Adică ne folosim de ceea ce avem și nu folosesc o singură abordare.

Credința mea este că orice om este valoros și poarta în sine o comoară care așteaptă să fie descoperită. Este important să acordăm încredere celui din fața noastră.

***

Mulțumesc foarte mult pentu cum găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică. Abia așteptăm să ne revedem cu un nou episod!