👋 Cine este Adrian MIU
Sunt Adrian Miu, lucrez în facilitare și coaching de 12 ani într-un traseu destul de mixt. Îmi place să fac lucruri care îmi plac. Intotdeauna am tins să schimb ceea ce fac și să mă orientez către ceea ce îmi aduce bucurie. Lucrez cu o metodă numită sociocrație 3.0 prin care ajut echipele să colaboreze la rang de artă.
Facilitare înseamnă să construiești un cadru și să ai grijă de spațiul în care oamenii vor să facă ceva. Facilitatorul este omul care nu e atașat de conținutul lui, ci doar creează cadrul. Când vorbim de facilitare la grupuri de oameni, ai grijă ca fiecare persoană să se simtă auzită, să creezi siguranță psihologică, ca oamenii să meargă către obiectivele lor și atunci când deviază să cauți să-i aduci înapoi către obiectivele lor.
🧠 Ce este sociocrația 3.0 și sistemul decizional
Sociocrație 3.0 este metoda pe care o folosesc eu, pentru că este un derivat din sociocrație care are un istoric mai mare. Cuvântul sociocrație e foarte vechi și a fost prima dată propus ca o alternativă la democrație. Se îndemna ca oamenii să se guverneze folosind metoda științifică. Dacă funcționează bine pentru știință de ce să n-o folosim și în cum guvernăm oamenii. Practic: testăm, lansăm ipotezele, testăm, vedem ce funcționează și păstrăm, ce nu funcționează scoatem.
Are un sistem decizional diferit. Există câteva sisteme decizionale pe care le știm și care sunt foarte populare. Democrația este unul dintre ele, mai avem totalitarism în care o persoană dictează ceea ce se întâmplă și ceilalți doar execută. Mai avem consensul când oamenii vor să cadă cu toții de acord că direcția sau ceea ce vor să facă este OK și oricine are drept de veto.
Consimțământ înseamnă că avansăm în momentul în care nu mai există obiecții. E diferit puțin de consens, căci nu trebuie să fim toți de acord, adică nu trebuie toată lumea să zică „da eu-s de acord asta e cea mai bună variantă”, e posibil ca cineva să nu fie de acord cu ceea ce decidem, cu propunerea care a fost făcută însă dacă nu poate să argumenteze dezacordul său într-o formă de obiecție, atunci luăm decizia oricum.
🚀 Parcursul profesional: de la cititor de contoare la Universitatea Alternativă
La training am avut o abordare neobișnuită de a face lucrurile. Eu spuneam ce vreau să fac. Adică, Universitatea alternativă era un loc în care te întâlneai; eram 100 de oameni, cu diverși oameni în fiecare zi când mergeai la cursuri.
La aceste întâlniri, toată lumea te mai întreba: „tu ce mai faci și cu ce te mai ocupi, ce mai faci?”. Aveam și incubător de afaceri care era finanțat de ING și puteai să te duci să fac o afacere. Iți luai și un Grant acolo și făceai o afacere din ei. Aveai cursuri, aveai coaching, aveai terapie, aveai invitatul săptămânii. Aveai tot felul de lucruri unde puteai să te bagi, multe experiențe și de aceea lumea indea să-și schimbe mult traseul. La întrebările astea eu răspundeam foarte hotărât cu ce îmi pusesem eu în minte fără să am neapărat planuri.
Așa am făcut și cu trainingul. Eram întrebat „și ce mai faci?” și ziceam „Training, m-am apucat de training. Fac training acum.” „Păi și cum faci training? Ai făcut ceva?” „N-am făcut nimic încă.” „Ai citit vreo carte?” „N-am citit nicio carte.” „Faci un curs?” „Nu nu nu fac niciun curs.” „Și cum faci training?” „Nu știu, m-am apucat de training, momentan mă interesează.” Asta era abordarea mea și se întâmpla că spunând oamenilor că asta fac la un moment dat a venit, m-am întâlnit cu cineva care a zis „Uite păi nu ai vrea să te angajezi undeva ca trainer?” „Cum să nu, sigur că vreau” și m-a pus în contact cu o firmă, Bemore a lui Alex Molea care încă există și Alex aveau nevoie de cineva să-l ia tânăr să-l crească, să crească alături de ei pe partea asta de training.
🎓 Școala de coaching și primirea bursei
După care am auzit de coaching, povesteau oamenii de coaching „ce mult m-a ajutat coaching-ul, m-am întâlnit cu coach-ul meu și uau mi-a pus niște întrebări” deci erau oamenii dați pe spate de ce făceau la coaching și am abordat același lucru. Eu eram în primul rând foarte curios, sunt o fire extrem de curioasă și eram curios, „Ce faci la coaching zi-mi și mie cum te-a ajutat?” „Cum adică ce faci acolo?” „Spune întrebări, ce întrebări. Dă-mi și mie întrebările” „Nu pot să mi le pun singur gen sunt niște întrebări până la urmă.” „Nu nu nu nu merge, nu merge că trebuie ți le pune într-un anumit fel, știe ce întrebare să-ți spună” și „Nu înțeleg, nu înțeleg ce ziceți” și oamenii mă încurajau „păi du-te și tu la coaching” era până la urmă inclus în taxa de la Universitatea alternativă și am zis „bă nu” Eu nu vreau să mă duc la coaching, eu vreau să mă fac coach ca să văd despre ce e că îmi place cum sună, pare că vreau și eu să susțin oamenii în felul ăsta.
Și am început să zic la fel aceeași strategie că dacă a mers de ce nu.
Mă întreba lumea „ce mai faci?” și ziceam „m-am apucat de coaching” și „ce faci cu coaching-ul? „Momentan m-am apucat” „Faci ceva, ai citit vreo carte?” „N-am citit nicio carte” „Ai fost la vreun curs?” „N-am fost la niciun curs” „Ai făcut coaching măcar” „Până acum nici măcar n-am făcut coaching” „Și atunci cum faci coaching?” „Bă nu știu, m-am apucat de coaching, văd eu cum o să fac” O să mi se releve, o să descopăr și eu că nici eu nu știu. Și „Lo and behold” („să vezi și să nu crezi”) cum ar zice americanii, m-am întâlnit cu o noua oportunitate de data asta să fac o școală acreditată de coaching. Mi se plătea bursa integral de 2300 și ceva de euro pe vremea aia și m-am băgat în școală de coach și am făcut școală care a fost o transformare extraordinară în primul rând pentru mine.
Chiar aș recomanda oamenilor dacă e cineva interesat de o experiență de transformare radicală a sinelui o școală de coaching. E fix ce ai nevoie nu ca să te faci coach ci ca să treci prin acea experiență. Au mai fost persoane la școala asta de coaching fără să intenționeze să lucreze în domeniu, dar valoarea pe care ți-o iei e e imensă.
🤝 Organizarea și colaborarea: aplicarea sociocrației în practică
Asta este ceva ce am început acum 3 ani observand rolul pe care l-am avut în diversele colaborări atât în zona unde am făcut festivalul cât și în startup-uri. Am fost în vreo 3 startup-uri pe parcursul vieții în care am stat mai mult. Așa am mai avut de-a face cu mai multe. Sunt câteva startup-uri unde, contribui. Doar că pe vremea aia eram full on adică mă implicam în startup-urile respective ca membru al echipei program full time. Acum lucrez procente din organizații din startup ca să-l creștem împreună și întotdeauna rolul meu era acesta.
Am aflat ulterior că se numește COO. Dar da ăsta era rolul pe care mi-l luam operations officer. Pur și simplu făceam lucrurile să miște, atât facilitam întâlnirile de echipă, cât și mecanismele prin care făceam guvernanța; făceam strategia. Apoi puneam în practică strategia, ce măsuram, cine ce făcea, cum ne organizam, ce instrumente de management foloseam ca să ținem evidența sarcinilor pe care ni le luăm, obiectivelor pe care le punem și am zis că dacă tot am făcut asta atât de mult și mi-a plăcut.
Nu fac consultanță în adevăratul sens al cuvântului. Fac facilitare și coaching. Consultantul vine și îți spune face o analiză ia niște statistici se uită la cifrele tale se uită la strategia voastră intervievează oamenii tot ce are nevoie, după care vine cu o strategie el. Adică zice uite ce ar trebui să schimbați ca să ajungeți unde e nevoie. Și apoi aplicarea nu, poate te ajută consultantul, poate nu te ajută cu diverse metode. Dar de când începe să te ajute inclusiv consultanții intră într-un rol de coaching facilitator, pentru că am nevoie ca oamenii să facă treabă.
🧩 Tehnici simple de colaborare: runde, obiecții și scopuri (driver & cerință)
Prima tehnica se numește runde. Întotdeauna când ai o întrebare sau ai o problemă cu care te confrunți, ai o situație pe care trebuie s-o adresezi, ai o oportunitate pe care vrei s-o iei în calcul și ai vrea să nu fie doar decizia ta și să fie și ceilalți implicați, poți să dai o rundă cu oamenii cu care ești în întâlnire, să-și spună fiecare părerea , timp în care e important, și aici mulți deviază, este că trebuie să ai răbdare să asculți pe fiecare persoană până la capăt fără să contrazici, fără să judeci, fără nimic.
Poți să pui eventual întrebări de clarificare dacă ai. Dar m-aș rezerva și la alea, nu le-aș pune nici pe alea. Ascultă pe fiecare om. Extraordinar de multă valoare aduce atât și pentru oameni, că se simt ascultați. De multe ori în întâlniri, cei care nu au o voce la fel de puternică, care sunt poate mai retrași, nu prea își găsesc locul să-și împărtășească opinia. Poate la cafea după când sunt cu colegii sau acasă in familie sau la prieteni. Si viceversa, cei mai vocali uneori ar avea nevoie să audă de la ceilalți, dar nu știu cum să îi pună. Hai să începem de aici, zici tu părerea, zici tu părerea, zici tu părerea, zici tu părerea și auzim părerile tuturor.
A doua tehnică este partea cu obiecțiile Ce ajută este, să-mi asum că uite, eu m-am gândit la variante, le-am luat în considerare și am o propunere și pun propunerea pe masă și după să invit cu cea mai mare deschidere și cu reala curiozitate să se aducă obiecți: de ce propunerea mea poate duce la potențiale riscuri pe care mai bine le evităm sau poate fi îmbunătățită pentru că aduce multă valoare.
📉 Lecții din eșecuri: provocări în startup-uri și campanii de marketing
Haidem să vedem ce s-a întâmplat. Am vrut să fac marketing pe cont propriu, și am zis că să lansez și eu un produs, să văd cum e. Fara să fac traseul de vânzare, cu toată strategia de marketing și am lansat-o și a fost un mare fail. Am pierdut vreo, cred că 8000 de euro cu totul, de la oameni, la ce plăteam și cu agenția și cu toate celelalte. Am câștigat 1 client care mi-a dat 1000, deci am pierdut 7000 de euro.
Dar a fost un mare fail și o mare lecție pentru care puteam s-o învăț și altfel. A fost prețul pe care a trebuit să-l plătesc să înțeleg că ar trebui să construiesc produsele cu oamenii.Adică am vrut să sar etapa aia de vânzări directe pentru că nu prea sunt foarte bun la vânzări directe. Preferam să merg pe calea marketingului, dar m-am păcălit foarte tare. Ar fi trebuit să fac vânzările directe ca să înțeleg la ce răspund oamenii, dacă li se potrivește produsul, cum să schimb produsul, cât de lung, cât de scurt, cât să coste și toate celelalte lucruri. Apoi să fac o perioadă de testare înainte să bag banii.
Lucrez cu soția mea Adelina, suntem împreună în acest business numit joyful.management, ea se ocupă de partea de marketing și de vânzări, foarte bună cu oamenii, are multe conexiuni, îi place să creeze conexiuni cu oamenii, iar eu sunt practic cel care livrează, bine, livrează și ea alături de mine, dar mai mult eu le construiesc și le livrez.
🎯 Hobby-uri, jocuri și importanța mediului în formarea obiceiurilor
Un altul, hobby dar care-i și meserie pentru că pare că o fac deja, sunt în al 2-lea an în care lansez un al 2-lea joc. Îmi plac foarte mult jocurile, îmi place să mă joc extraordinar de mult. Spre exemplu acum 2 ani am făcut un board game de conversații profunde. Mi se pare că oamenii nu știu să aibă conversații profunde. Atunci am creat un joc în care care să faciliteze practic jocul, contextul în care noi să ne ducem dincolo de primul strat. Trebuie să spargem împreună ușile vulnerabilității și sunt vreo 6 uși. Trebuie să răspundem la întrebări personale ca să adunăm puncte și cu punctele spargem o ușă care ne dă o provocare. E un joc foarte fain și toată lumea care l-a jucat a avut o experiență frumoasă pentru facilitare.
Și am mai făcut un joc, nu pot să dau foarte multe detalii acum pentru că este în parteneriat cu o firmă de training, facem un joc despre reziliență, urmează să-l lansă. Dacă vrei acel joc de comunicare, poți să-l iei de pe connectionvibes.eu, de acolo se descarcă cu instrucțiuni de printare și cu toate materialele. Sunt open source (gratuite), deci poate să le ia oricine, da, avem variantă în engleză, română, greacă și italiană. A fost făcut printr-un proiect Erasmus, de aia este în limbile astea și da, luați-l, printați-l, jucați-vă, trimiteți împreună cu instrucțiunile de print direct la cel mai apropiat print shop, vi-l face și de acolo aveți instrucțiuni video pe site care se găsesc ca să înveți să-l joci, deci e totul plug and play, să zic așa, da, super.
