invatare

Cum transformi haosul din echipa in colaborare cu Adrian Miu

👋 Cine este Adrian MIU

Sunt Adrian Miu, lucrez în facilitare și coaching de 12 ani într-un traseu destul de mixt. Îmi place să fac lucruri care îmi plac. Intotdeauna am tins să schimb ceea ce fac și să mă orientez către ceea ce îmi aduce bucurie. Lucrez cu o metodă numită sociocrație 3.0 prin care ajut echipele să colaboreze la rang de artă.

Facilitare înseamnă să construiești un cadru și să ai grijă de spațiul în care oamenii vor să facă ceva. Facilitatorul este omul care nu e atașat de conținutul lui, ci doar creează cadrul. Când vorbim de facilitare la grupuri de oameni, ai grijă ca fiecare persoană să se simtă auzită, să creezi siguranță psihologică, ca oamenii să meargă către obiectivele lor și atunci când deviază să cauți să-i aduci înapoi către obiectivele lor.


🧠 Ce este sociocrația 3.0 și sistemul decizional

Sociocrație 3.0 este metoda pe care o folosesc eu, pentru că este un derivat din sociocrație care are un istoric mai mare. Cuvântul sociocrație e foarte vechi și a fost prima dată propus ca o alternativă la democrație. Se îndemna ca oamenii să se guverneze folosind metoda științifică. Dacă funcționează bine pentru știință de ce să n-o folosim și în cum guvernăm oamenii. Practic: testăm, lansăm ipotezele, testăm, vedem ce funcționează și păstrăm, ce nu funcționează scoatem.

Are un sistem decizional diferit. Există câteva sisteme decizionale pe care le știm și care sunt foarte populare. Democrația este unul dintre ele, mai avem totalitarism în care o persoană dictează ceea ce se întâmplă și ceilalți doar execută. Mai avem consensul când oamenii vor să cadă cu toții de acord că direcția sau ceea ce vor să facă este OK și oricine are drept de veto.

Consimțământ înseamnă că avansăm în momentul în care nu mai există obiecții. E diferit puțin de consens, căci nu trebuie să fim toți de acord, adică nu trebuie toată lumea să zică „da eu-s de acord asta e cea mai bună variantă”, e posibil ca cineva să nu fie de acord cu ceea ce decidem, cu propunerea care a fost făcută însă dacă nu poate să argumenteze dezacordul său într-o formă de obiecție, atunci luăm decizia oricum.


🚀 Parcursul profesional: de la cititor de contoare la Universitatea Alternativă

La training am avut o abordare neobișnuită de a face lucrurile. Eu spuneam ce vreau să fac. Adică, Universitatea alternativă era un loc în care te întâlneai; eram 100 de oameni, cu diverși oameni în fiecare zi când mergeai la cursuri.

La aceste întâlniri, toată lumea te mai întreba: „tu ce mai faci și cu ce te mai ocupi, ce mai faci?”. Aveam și incubător de afaceri care era finanțat de ING și puteai să te duci să fac o afacere. Iți luai și un Grant acolo și făceai o afacere din ei. Aveai cursuri, aveai coaching, aveai terapie, aveai invitatul săptămânii. Aveai tot felul de lucruri unde puteai să te bagi, multe experiențe și de aceea lumea indea să-și schimbe mult traseul. La întrebările astea eu răspundeam foarte hotărât cu ce îmi pusesem eu în minte fără să am neapărat planuri.

Așa am făcut și cu trainingul. Eram întrebat „și ce mai faci?” și ziceam „Training, m-am apucat de training. Fac training acum.” „Păi și cum faci training? Ai făcut ceva?” „N-am făcut nimic încă.” „Ai citit vreo carte?” „N-am citit nicio carte.” „Faci un curs?” „Nu nu nu fac niciun curs.” „Și cum faci training?” „Nu știu, m-am apucat de training, momentan mă interesează.” Asta era abordarea mea și se întâmpla că spunând oamenilor că asta fac la un moment dat a venit, m-am întâlnit cu cineva care a zis „Uite păi nu ai vrea să te angajezi undeva ca trainer?” „Cum să nu, sigur că vreau” și m-a pus în contact cu o firmă, Bemore a lui Alex Molea care încă există și Alex aveau nevoie de cineva să-l ia tânăr să-l crească, să crească alături de ei pe partea asta de training.


🎓 Școala de coaching și primirea bursei

După care am auzit de coaching, povesteau oamenii de coaching „ce mult m-a ajutat coaching-ul, m-am întâlnit cu coach-ul meu și uau mi-a pus niște întrebări” deci erau oamenii dați pe spate de ce făceau la coaching și am abordat același lucru. Eu eram în primul rând foarte curios, sunt o fire extrem de curioasă și eram curios, „Ce faci la coaching zi-mi și mie cum te-a ajutat?” „Cum adică ce faci acolo?” „Spune întrebări, ce întrebări. Dă-mi și mie întrebările” „Nu pot să mi le pun singur gen sunt niște întrebări până la urmă.” „Nu nu nu nu merge, nu merge că trebuie ți le pune într-un anumit fel, știe ce întrebare să-ți spună” și „Nu înțeleg, nu înțeleg ce ziceți” și oamenii mă încurajau „păi du-te și tu la coaching” era până la urmă inclus în taxa de la Universitatea alternativă și am zis „bă nu” Eu nu vreau să mă duc la coaching, eu vreau să mă fac coach ca să văd despre ce e că îmi place cum sună, pare că vreau și eu să susțin oamenii în felul ăsta.

Și am început să zic la fel aceeași strategie că dacă a mers de ce nu.

Mă întreba lumea „ce mai faci?” și ziceam „m-am apucat de coaching” și „ce faci cu coaching-ul? „Momentan m-am apucat” „Faci ceva, ai citit vreo carte?” „N-am citit nicio carte” „Ai fost la vreun curs?” „N-am fost la niciun curs” „Ai făcut coaching măcar” „Până acum nici măcar n-am făcut coaching” „Și atunci cum faci coaching?” „Bă nu știu, m-am apucat de coaching, văd eu cum o să fac” O să mi se releve, o să descopăr și eu că nici eu nu știu. Și „Lo and behold” („să vezi și să nu crezi”) cum ar zice americanii, m-am întâlnit cu o noua oportunitate de data asta să fac o școală acreditată de coaching. Mi se plătea bursa integral de 2300 și ceva de euro pe vremea aia și m-am băgat în școală de coach și am făcut școală care a fost o transformare extraordinară în primul rând pentru mine.

Chiar aș recomanda oamenilor dacă e cineva interesat de o experiență de transformare radicală a sinelui o școală de coaching. E fix ce ai nevoie nu ca să te faci coach ci ca să treci prin acea experiență. Au mai fost persoane la școala asta de coaching fără să intenționeze să lucreze în domeniu, dar valoarea pe care ți-o iei e e imensă.


🤝 Organizarea și colaborarea: aplicarea sociocrației în practică

Asta este ceva ce am început acum 3 ani observand rolul pe care l-am avut în diversele colaborări atât în zona unde am făcut festivalul cât și în startup-uri. Am fost în vreo 3 startup-uri pe parcursul vieții în care am stat mai mult. Așa am mai avut de-a face cu mai multe. Sunt câteva startup-uri unde, contribui. Doar că pe vremea aia eram full on adică mă implicam în startup-urile respective ca membru al echipei program full time. Acum lucrez procente din organizații din startup ca să-l creștem împreună și întotdeauna rolul meu era acesta.

Am aflat ulterior că se numește COO. Dar da ăsta era rolul pe care mi-l luam operations officer. Pur și simplu făceam lucrurile să miște, atât facilitam întâlnirile de echipă, cât și mecanismele prin care făceam guvernanța; făceam strategia. Apoi puneam în practică strategia, ce măsuram, cine ce făcea, cum ne organizam, ce instrumente de management foloseam ca să ținem evidența sarcinilor pe care ni le luăm, obiectivelor pe care le punem și am zis că dacă tot am făcut asta atât de mult și mi-a plăcut.

Nu fac consultanță în adevăratul sens al cuvântului. Fac facilitare și coaching. Consultantul vine și îți spune face o analiză ia niște statistici se uită la cifrele tale se uită la strategia voastră intervievează oamenii tot ce are nevoie, după care vine cu o strategie el. Adică zice uite ce ar trebui să schimbați ca să ajungeți unde e nevoie. Și apoi aplicarea nu, poate te ajută consultantul, poate nu te ajută cu diverse metode. Dar de când începe să te ajute inclusiv consultanții intră într-un rol de coaching facilitator, pentru că am nevoie ca oamenii să facă treabă.


🧩 Tehnici simple de colaborare: runde, obiecții și scopuri (driver & cerință)

Prima tehnica se numește runde. Întotdeauna când ai o întrebare sau ai o problemă cu care te confrunți, ai o situație pe care trebuie s-o adresezi, ai o oportunitate pe care vrei s-o iei în calcul și ai vrea să nu fie doar decizia ta și să fie și ceilalți implicați, poți să dai o rundă cu oamenii cu care ești în întâlnire, să-și spună fiecare părerea , timp în care e important, și aici mulți deviază, este că trebuie să ai răbdare să asculți pe fiecare persoană până la capăt fără să contrazici, fără să judeci, fără nimic.

Poți să pui eventual întrebări de clarificare dacă ai. Dar m-aș rezerva și la alea, nu le-aș pune nici pe alea. Ascultă pe fiecare om. Extraordinar de multă valoare aduce atât și pentru oameni, că se simt ascultați. De multe ori în întâlniri, cei care nu au o voce la fel de puternică, care sunt poate mai retrași, nu prea își găsesc locul să-și împărtășească opinia. Poate la cafea după când sunt cu colegii sau acasă in familie sau la prieteni. Si viceversa, cei mai vocali uneori ar avea nevoie să audă de la ceilalți, dar nu știu cum să îi pună. Hai să începem de aici, zici tu părerea, zici tu părerea, zici tu părerea, zici tu părerea și auzim părerile tuturor.

A doua tehnică este partea cu obiecțiile Ce ajută este, să-mi asum că uite, eu m-am gândit la variante, le-am luat în considerare și am o propunere și pun propunerea pe masă și după să invit cu cea mai mare deschidere și cu reala curiozitate să se aducă obiecți: de ce propunerea mea poate duce la potențiale riscuri pe care mai bine le evităm sau poate fi îmbunătățită pentru că aduce multă valoare.


📉 Lecții din eșecuri: provocări în startup-uri și campanii de marketing

Haidem să vedem ce s-a întâmplat. Am vrut să fac marketing pe cont propriu, și am zis că să lansez și eu un produs, să văd cum e. Fara să fac traseul de vânzare, cu toată strategia de marketing și am lansat-o și a fost un mare fail. Am pierdut vreo, cred că 8000 de euro cu totul, de la oameni, la ce plăteam și cu agenția și cu toate celelalte. Am câștigat 1 client care mi-a dat 1000, deci am pierdut 7000 de euro.

Dar a fost un mare fail și o mare lecție pentru care puteam s-o învăț și altfel. A fost prețul pe care a trebuit să-l plătesc să înțeleg că ar trebui să construiesc produsele cu oamenii.Adică am vrut să sar etapa aia de vânzări directe pentru că nu prea sunt foarte bun la vânzări directe. Preferam să merg pe calea marketingului, dar m-am păcălit foarte tare. Ar fi trebuit să fac vânzările directe ca să înțeleg la ce răspund oamenii, dacă li se potrivește produsul, cum să schimb produsul, cât de lung, cât de scurt, cât să coste și toate celelalte lucruri. Apoi să fac o perioadă de testare înainte să bag banii.

Lucrez cu soția mea Adelina, suntem împreună în acest business numit joyful.management, ea se ocupă de partea de marketing și de vânzări, foarte bună cu oamenii, are multe conexiuni, îi place să creeze conexiuni cu oamenii, iar eu sunt practic cel care livrează, bine, livrează și ea alături de mine, dar mai mult eu le construiesc și le livrez.


🎯 Hobby-uri, jocuri și importanța mediului în formarea obiceiurilor

Un altul, hobby dar care-i și meserie pentru că pare că o fac deja, sunt în al 2-lea an în care lansez un al 2-lea joc. Îmi plac foarte mult jocurile, îmi place să mă joc extraordinar de mult. Spre exemplu acum 2 ani am făcut un board game de conversații profunde. Mi se pare că oamenii nu știu să aibă conversații profunde. Atunci am creat un joc în care care să faciliteze practic jocul, contextul în care noi să ne ducem dincolo de primul strat. Trebuie să spargem împreună ușile vulnerabilității și sunt vreo 6 uși. Trebuie să răspundem la întrebări personale ca să adunăm puncte și cu punctele spargem o ușă care ne dă o provocare. E un joc foarte fain și toată lumea care l-a jucat a avut o experiență frumoasă pentru facilitare.

Și am mai făcut un joc, nu pot să dau foarte multe detalii acum pentru că este în parteneriat cu o firmă de training, facem un joc despre reziliență, urmează să-l lansă. Dacă vrei acel joc de comunicare, poți să-l iei de pe connectionvibes.eu, de acolo se descarcă cu instrucțiuni de printare și cu toate materialele. Sunt open source (gratuite), deci poate să le ia oricine, da, avem variantă în engleză, română, greacă și italiană. A fost făcut printr-un proiect Erasmus, de aia este în limbile astea și da, luați-l, printați-l, jucați-vă, trimiteți împreună cu instrucțiunile de print direct la cel mai apropiat print shop, vi-l face și de acolo aveți instrucțiuni video pe site care se găsesc ca să înveți să-l joci, deci e totul plug and play, să zic așa, da, super.


Autoeducarea și Vânzările sunt secretele succesului cu Bogdan Onciu

Ne bucurăm că ne ești astăzi alături. Așa cum te-am obișnuit din când în când, avem și invitați speciali.  Mai jos il vei cunoaște pe Bogdan Onciu și, pe lângă a vedea ce face el în activitatea lui de zi cu zi, are pentru noi și o propunere de subiect foarte interesantă, anume: Autoeducarea și Vânzările sunt secretele succesului cu Bogdan Onciu


Bogdan, câteva lucruri despre tine?

Am 36 de ani și 18 ani în câmpul muncii. Am studiat asistență socială pentru că nu intrasem la buget și nu aveam foarte multe opțiuni. Am reușit să mă duc spre zona care mi-a fost dragă și care a rămas acolo ca o iubire neîmpărtășită, mai exact psihologia.

Și în mod ciudat, viața ne plimbă de în multe roluri și ne învață multe chestii despre care undeva cândva nici nu ne gândeam la ele. Am început ca operator sondaje încă din vremea liceului. Pe urmă am continuat ca și manipulant mărfuri, am fost operator de producție. În fine, o multitudine de joburi cu care nu mă identificam și mai ales că vorbim de acum multă vreme.

Cumva mergeai la job ca să ai un serviciu, nu ca să-ți crești… Nu aveam perspectiva creșterii ca atare, venind și dintr-o zonă nu foarte favorabilă a țării, din Valea Jiului. De-a lungul timpului, în diversele roluri pe care le-am avut, am învățat sau mi-a plăcut întotdeauna să învăț. Am fost foarte curios și uneori poate enervant de curios pentru colegii cu care lucram: „Aia ce face?”, „De ce facem lucru ăsta?”. Tot felul de întrebări de astea care să fie probabil…

Întorsătura, dacă pot spune așa, a fost pronunțată în rolul de Mercantizor, în sensul că atunci am descoperit lumea vânzărilor, dinamica lor. Aș îndrăzni să spun că vânzările au la bază, pe lângă cunoștințele de business pe care le dobândește oricine-i deschis să învețe, interacțiunea umană, inteligența emoțională chiar în raport cu oamenii.


Ce tipologii de clienți pe care tu i-ai întâlnit?

„Eu vreau… Tu da-mi…” Asta e cea mai des întâlnită tipologie de client.

Majoritatea companiilor vor să dezvolte relații și parteneriate cu clienții lor, dar într-un fel sau altul rămân la limita acelui trade, acelui schimb de servicii, produse versus bani și așa mai departe. Eu am încercat întotdeauna să creez un pod, o legătură între în cadrul parteneriatului ăstuia și să înțeleg mai bine clientul.

Arogantul, fricosul și așa mai departe. Cu toate tipologiile de client am interacționat. Am avut clienți foarte prietenoși cu care nu m-am înțeles, foarte calzi. Client foarte dificil cu care am dezvoltat o relație extraordinară. Cum am făcut sau de ce nu m-am înțeles cu cei foarte calzi? Pentru că poate stilul meu de a aplica, de a-mi face treaba nu a fost în modelul lor.

De altfel, și cel arogant și cel fricos și cel mai sceptic și așa mai departe, au în spate un element comun: oamenii vorbesc pe un limbaj, pe mai multe limbaje. Dacă reușești să identifici modul, limbajul și să-l decodifici, poți stabili o relație strict profesională cu acei oameni, chiar dacă nu discutăm despre la ce grădiniță merg copiii lor.

In orice discuție, trebuie să existe momentul de deschidere. Rolul deschiderii este acela de a lua pulsul oamenilor. Nu pot să mă duc la un client, și să intru direct în topicul de business fără să am zona de deschidere prin care îmi și dau seama dacă e un moment bun înainte de propunere, că poate omul a avut… un exemplu extrem, a avut un deces în familia lui. Lui îi pasă la ora actuală de propunerea mea de business?


De la mercantizor care a fost următorul tău pas?

Agent de vânzări. Acolo am început să deprind foarte mult despre ce înseamnă vânzările, să învăț practic. Am început să consolidez eul de astăzi,  Am întrebat oamenii cu experiență cum fac lucrurile. Este mai important decât acel „cum”, ce fac și cum fac, pentru mine a fost de ce-ul din spate. De ce a ales să facă un lucru într-o manieră anume, care este raționamentul din spate și asta se leagă foarte mult și cu pasiunea mea de a înțelege cum gândesc oamenii. Mi-am adresat mereu întrebarea „De ce?”.

Sunt un om orientat spre soluții și nu spun așa doar ca să umplu un gol și pur și simplu, dacă mă uit respectiv de-a lungul timpului la diverse situații în care prin care am trecut, tot timpul am căutat o soluție de a gestiona fie un moment, fie o activitate, aproape orice, orice ce-a stat în puterea mea și dacă ne-am găsit la mine soluția, că e normal că nu, că nu le știu eu pe toate, că dacă le știam pe toate, cine știe unde eram.

Am reușit să identific singur sau cu ajutorul altora soluții la diverse situații, astfel încât să fie să simplific o activitate, fie să aducă rezoluția asupra unei chestiuni.

Cred că e foarte important pentru oricine să accepte și că nu suntem perfecți. Adică uneori mai și avem parte de eșecuri.


Un exemplu? Pățania de la scola de soferi

La școala de șoferi am fost obișnuit prost. Nu exista examen sau testare pe care să nu o promovez. Evident partea teoretică a fost brici pentru mine, dar am picat la oraș. De ce am picat la oraș? Am picat că am fost și un simț al corectitudinii și un spirit care vrea să fie să-ți facă dreptate și chiar și așa dreptate nu e întotdeauna dreaptă.

Și înaintea mea, testate pe altcineva. Am uitat să  dar punctul culminant a fost când la un semafor. Emoțiile și toate elementele care contribuie într-o astfel de sesiune, mai ales când ești și tânăr și la școala de șoferi, am făcut stop, am respectat indicatorul de stop, nicidecum semaforul care îmi dădea voie să fac dreapta și întrebarea lui a fost „de ce?”.

De ce am oprit și eu tolomac, că altfel nu pot spune, zic: „Păi m-a derutat semnul de stop.” S-a enervat foarte tare, nu o să intru foarte multe detalii cum te-a enervat și m-a picat. Atâta greșit în plus vreo două semnalizări, ceva minor. Nu greșisem cu absolut nimic grav, nu ma intervenit la frână, nici la volan.

Mi s-a făcut o nedreptate. Așa am simțit-o și am fost în momente în care orice știu sigur că orice aș fi făcut, n-aveam cum să schimb. Nu era soluție pentru situația respectivă și a trebuit să accept. Greu mi-a fost să accept și acuma mă mai enervez un pic când povestesc. Dar uite atunci da, cu toate astea am reușit să învăț că uneori lucrurile nu merg așa cum vrem, nu avem soluția respectivă și trebuie să învățăm să acceptăm. Mai poate fi o alternativă, și anume să cum putem privi problema respectivă dintr-un alt unghi. Din momentele în care am eșuat în viață, am încercat să-mi iau lecția.


Autoeducarea și Vânzările sunt secretele succesului cu Bogdan Onciu

Pasiune pentru autoeducație a fost dintotdeauna?

A fost ceva care am descoperit pe parcurs. Curios am fost dintotdeauna, dar niciodată nu m-am gândit la asta ca o pasiune. Era o chestie mai degrabă instinctuală, dacă pot spune. „Eu vreau să învăț subiectul X, că mă interesează acel ceva”. Acum îmi plac provocările. Îmi place să mi se dea o sarcină dificilă.

Undeva prin 2019, aveam rolul de manager. Una din problemele cu care m-am confruntat a fost frecvența cu care primeam diverse rapoarte. Nu cunosteam pachetul Microsoft Office. Pe fostul meu manager, ori de câte ori îl rugam: „Ajută-mă să învăț și Excel-ul, ajută-mă căci înțelegi mai bine cu ce se mănâncă”, replica era: „Lasă că ai tu vreme.”  Și întâmplător am descoperit Excel-ul, eram la un client și am văzut ce a făcut el acolo. Mi s-a părut super tare. Zic: „Uau!” O chestie relativ mediocră pentru cei care lucrează cu Excel. De la acel egal, ca să spun așa, am descoperit Excel-ul și toate elementele pe care le cunosc astăzi. În momentul în care am devenit manager și am observat că  n-am cum să urmaresc acuratețea datelor, am început să-mi consolidez un anumit raport manual.

Niciodată nu m-am dus: „Uite ce fac eu.” Am lăsat ca munca mea să vorbească pentru mine. Am implementat în cadrul echipei mele acel sistem de monitorizare care a fost preluat apoi de alte echipe și la ora actuală este unul din principalele sisteme de raportare, de monitorizare a performanței pe care îl folosim noi în cadrul companiei.

Ceea ce ne inspiră cel mai mult și ne determină la autoeducare este să vedem pe alții, Ce fac ei nu se pare atât de uimitor și știm că și noi am fi capabili


Cum putem ajuta pe ceilalți să-și descopere această pasiune pentru a afla mai multe?

Să-i determinăm să fie sinceri cu ei în primul rând; pentru acei oameni care vor să facă ceva deosebit, pentru ei cred cu tărie în faptul că își pot descoperi pasiunea într-un loc în care nu se gândeau și eu mă simt că sunt unul. Nu credeam că zona de vânzări mă va aduce atât de departe.

Să încerce să caute acel ceva pe care-l urmăresc de când și-au dat seama ce vor. Să nu se blocheze într-un punct doar de teama de a nu eșua.

Vin cu o mică povestioară, de cu teama de a nu eșua. În rolul de agent de vânzări am fost  promovat și întâmplarea face că la scurt timp după ce am fost promovat, am atras atenția actualului angajator și am fost ofertat. Presiunea deciziei ce să fac, ce să fac, o fi bine, n-o fi bine. În perioada respectivă, tot visam în fiecare seară că urc niște trepte. Începeam sa urc scara unui bloc, aveam balustradă. La un moment dat treptele deveneau mai mari, mai rare. La un moment dat treptele erau însoțite de goluri. Balustrada până să-mi dau seama dispăruse de ceva vreme.

Apoi a apărut alt vis și anume era întuneric și am văzut urme de lup. Știam că este lup, dar întunericul de fapt era problema, nu știam ce este de fapt.

După ce-am intrat la noul angajator, cred că la vreo câteva săptămâni mi-am dat seama că n-am mai avut niciunul din cele două vise. Am stat și am analizat un pic ce ar fi vrut să însemne și gândindu-mă un pic și la cronologia lor, mi-am dat seama că primul însemna că imi era teamă să fac un pas în față din lipsa de siguranță. Cu toții avem teama asta de lipsă de siguranță.


Winston Churchill și anume că „Succesul nu e definitiv și eșecul nu e fatal.”

E o vorbă care mi se pare genială și e atât de plină de însemnătate.

Dacă am fi veșnic fericiți sau cu stare de bucurie, n-am mai putea să ne bucurăm de moment, n-am mai simți ce înseamnă bucuria dacă n-ai un strop de tristețe, adică dualitatea în sine există tocmai ca să putem aprecia tot ce avem în jur.


Cum ai experimentat tu eșecul?

În 2021 s-a eliberat un rol de trainer și mie mi-a plăcut rolul de trainer încă de când l-am văzut la primul meu trainer cu care am susținut un curs. Mi s-a părut atât de fascinant, bine nu știam neapărat ce înseamnă asta, nu ce înseamnă pregătirea din spate și așa mai departe. Mă simțeam cumva ca la școală pe de-o parte, pe de altă parte simțeam că angajatorul prețuiește dezvoltarea oamenilor și mi-am propus văzând o astfel de oportunitate, să-mi maximizez ocaziile, oportunitățile de dezvoltare pe cât de mult posibil.

Și în 2021 se eliberează un rol de trainer. Eu ambițios așa și cum mă bag, îl pun pe managerul meu de la vremea respectivă și zic:

  • „Uite am înțeles că se eliberează fix aicea în vest. Mă interesează.” Cred că l-am prins și pe el într-un moment prost. N-am aplicat inteligența emoțională și m-a întrebat, pe un ton apăsat, dar nu dur, m-a întrebat:
  • „Ce ai făcut tu pentru rolul ăla?” Am rămas așa.  Am bâjbâit, recunosc. „Mai sunt aproape cu trainer-ul.”
  • „Nu că ai stat să participi la un meeting, ce ai făcut tu propriu-zis?” Și n-am avut un argument. Vă dați seama că n-am luat prin rolul acela de trainer.

Am avut parte de un duș rece, foarte rece. Cred că vreo două zile am rămas cu gândul la discuția respectivă: „Ce am făcut? Ce am făcut?” Dar mi-am luat lecția și fix din săptămâna următoare am pus sesiuni cu trainerii din zonă și le-am zis că vreau să învăț, vreau să văd cu ce vă ocupați, vreau să fiu cât mai mult aproape de voi pentru că eu vreau să învăț.


Un alt cadou de la acel manager.

Mi-a zis în felul următor: „Fă-ți un selfie acum, 28 martie, fă-ți un selfie acum și la anul în aceeași zi, fă încă unul. Dacă cele două poze sunt identice, n-ai făcut nimic.” Era metaforic, dar cred că înțelegeți ideea. Da și asta se întâmpla în 2021, aproape 2022. De-atunci îl fac în fiecare an, de mai multe ori pe an.

In octombrie 2024 am obtinut rol de trainer. Dar s-a schimbat cu mult față de ce știam eu de-atuncea. Când am început să interacționez cu ei și să lucrez pe anumite proiecte profesionale, tot nu vedeam nici măcar 20% din ce făceau ei.

Nu cred că există vreun moment în care să spună, nu cred că există vreun trainer care să spună: „Eu nu mai am ce învăța, știu totul.” Nu doar un trainer, ci orice om în orice domeniu. Încă văd și încă încerc să-mi ajustez stilul de a preda. Cred că-i foarte valoros să asculți activ, inclusiv să-și asculte activ, partenerii de viață, nu doar clienții sau să spună un „NU” asertiv.


Ce înseamnă pentru tine comunicare eficientă?

Dacă avem un proiect, cred că este nevoie de toți participanții să participe la acel proiect și susțin că orice idee e binevenită, chiar și în aparență idioată idee. Din experiență știu că uneori lucrurile nu merg conform instrucțiunilor și trebuie să vină ceva creativ. Iar această comunicare apare, adică eficiența comunicării se vede în momentul în care învățăm să ascultăm activ oamenii din jur, să înțelegem un pic mai aprofundat ceea ce ne spun și să acceptăm acele puncte de vedere ale lor. Poate cu ajutorul lor putem, de ce nu, învăța ceva. Învățăm fie despre om, fie despre cum gândește, fie despre un element nou.

Practic eu sunt responsabil de ce spun eu. Deci ce înțelegi tu, ești tu responsabil. Adică interlocutorul tău se face responsabil de ce reușește să înțeleagă. Dacă eu am un handicap în a transmite un mesaj, atunci interlocutorul are dreptul să-mi spună: „Cred că mesajul lui nu a ajuns la mine.” Hai să vedem așa este unde suntem.

Știi vorba aia românească: „Șefu e șef oriunde.” Există un manageri, cei care gestionează oameni și pot gestiona inclusiv la nivel de comunicare oamenii și există lideri. Aș îndrăzni să spun că un manager are șanse mari să ajungă lider, dar nu să se numească. Din punctul meu de vedere un manager este numit lider, nu se autointitulează lider. Ce fac alții nu aș putea spune, dar pot spune din ce observ, cei sunt manageri cărora le lipsesc, le lipsește „people skills” și nu e vina lor că n-au fost educați în zona de gestionare a oamenilor. Dar pot îndrăzni să spun că dacă nu fac nici acum, când sunt manageri, când conștientizează că au oameni în subordine, oameni nu angajați, oameni nu muncitori, ei au oameni în subordine, atunci e o problemă la ei.


Cu ce gând ai venit în mod special pentru ei?

Are Eminem o melodie, nu vreau să-i fac reclamă sau ceva. Dar spune așa: „Till I collapse” – Până cad, nu mai putem. Cred că e de datoria noastră ca oamenii, ca parte din societate, să încercăm să ne aducem aportul. Dacă eu astăzi sunt o versiune mai bună măcar cu ceva infim față de ieri, eu sunt mulțumit.

Faceți-vă acel selfie ori de câte ori simțiți nevoia. Mai mult de atâta, în momentele în care simțim că suntem jos, hai să ne uităm un pic în spate de unde am plecat până am căzut un pic. E ca la maraton. La 42 de kilometri dacă ai alerga 41 și acolo ai căzut jos, ai alergat mult.


Cum te-ar putea găsi cei care doresc sa lucreze cu tine?>

Pe LinkedIn. https://www.linkedin.com/in/bogdan-alexandru-onciu-7352b2257/

***

Mulțumim, mulțumim tuturor pentru faptul că ai citit pana al final – Autoeducarea și Vânzările sunt secretele succesului cu Bogdan Onciu- și împreună cu Georgiana vă așteptăm și la întâlnirile următoare cu noi invitați sau cu noi altfel de surprize.


Sunt pregătit pentru digitalizare, cum aleg tehnologia potrivită?

Digitalizarea este un subiect pe care l-am dezbătut intens în ultima vreme. În loc să continuăm discuția despre leadership, am decis să abordăm o întrebare esențială care te preocupă: „Sunt pregătit pentru digitalizare, cum aleg tehnologia potrivită?”

Digitalizarea nu este un scop în sine, ci un mijloc de a atinge performanța. Așa cum știi, ajungi mai rapid la destinație dacă alegi mijlocul de transport adecvat. Prețul nu este singurul criteriu de succes. Așa cum nu ai alege un avion nepotrivit pentru dimensiunea mărfii doar pentru că este rapid, nici în digitalizare nu trebuie să te bazezi doar pe costuri. Este esențial să alegi tehnologia care se potrivește nevoilor tale specifice.

Un alt aspect care complică alegerea este faptul că rezultatele digitalizării nu sunt imediate. Este ca și cum ai călători cu trenul: la început, ai senzația că staționezi. Ai nevoie de răbdare și de instrumente de măsurare pentru a evalua corect efectele.


Sunt pregătit pentru digitalizare, cum aleg tehnologia potrivită?

4 factori care influențează alegerea tehnologiei:

Inainte de orice cautare te rog sa-ti pui urmatoarele intrebari:

  • Cum intenționezi să utilizezi tehnologia? Vrei să fii un pionier, definind noi standarde în industrie, sau preferi să urmezi exemplele de succes ale altora?  Leadership-ul tehnologic implică riscuri (nu poti aprecia corect consecințele) si eforturi mari (ai nevoie de expertiză tehnică specializată, diversitate de competențe si resurse financiare), însă si recompensa poate fi pe măsură.
  • Cum vei valorifica tehnologia? Cum vei genera venituri prin integrarea tehnologiilor digitale?
  • Ești capabil să adaptezi structura organizațională și procesele la noile tehnologii? Noile tehnologii presupun o nouă modalitate de diviziune a muncii, noi responsabilități sau o altă ordine în desfășurarea activităților, adică noi procese de lucru. Dacă se integrează perfect, tranziția va fi ușoară. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, cel puțin unul dintre cele trei aspecte menționate este influențat de digitalizare.
  • Ai capacitatea financiară de a susține implementarea și mentenanța noii tehnologii? Nu te opri la jumătatea drumului, transformarea digitală necesită resurse continue.E ca atunci când completezi un formular online dar trebuie să-l printezi si să-l predai fizic pe hartie. Da ai făcut un pas, insă este poate doar 1% din ceea ce presupune transformarea digitală.

Strategii funcție de analiza mediului extern si extern

Inevitabil ești influențat de factori externi și interni. Însă nu ești victima lor, nu ești legat de mâini astfel încât sa nu poți face nimic. Prin Strategic Choice Theory (SCT) poți influenta rezultatele organizației prin alegeri strategice. Aplicarea SCT îți permite să iei decizii informate prin analiza mediului extern. Efectuează o analiză PESTEL (politic, economic, social, tehnologic, legal și de mediu) și o analiză internă (resurse, competențe, cultură organizațională) pentru a identifica factorii critici.

Prin  Dynamic Capability View (DCV) te adaptezi și performezi într-un context imprevizibil prin managementul resurselor tale interne și externe, însă nu te baza doar pe ele. Realizează si o analiza bazate pe:

  • Simți (sensing): întărește-ti capacitatea de a identifica și de a înțelege schimbările și oportunitățile din mediul extern.
  • Potrivești (seizing): mobilizează resurse și ia măsuri pentru a profita de oportunitățile identificate.
  • Transformi (transforming): reconfigurează și împrospătează resursele și capabilitățile interne pentru a te adapta la noile condiții.

Ai mereu in minte clientul

  • Accesibil – clientul își dorește viteza si ceva mereu la îndemâna. Tehnologia digitală trebuie să asigure un acces rapid și neîntrerupt la servicii și informații, eliminând barierele de timp și spațiu. Acest lucru înseamnă că clienții pot interacționa cu noi oricând și de oriunde, beneficiind de o experiență fluidă.
  • Atractiv – o sursă de conținut valoros. Platformele digitale trebuie să ofere un conținut de calitate, relevant și valoros pentru clienți. Atragerea acestora o poți realiza prin intermediul unei interfețe intuitive, design plăcut și informații care răspund nevoilor și intereselor lor.
  • Personalizat – adaptabil la nevoile clientului. Tehnologia trebuie să ti permită să personalizezi experiența clienților. Sa fie adaptabila la preferințele și cerințele lor. Cum ar fi: recomandări personalizate, notificări relevante și opțiuni de configurare care permit clienților să-și adapteze experiența digitală.
  • Conectat – Tehnologia trebuie să faciliteze comunicarea directă și interacțiunea cu clienții prin canale de comunicare rapide. Astfel vei construind relații bazate pe încredere.
  • Colaborativ – Tehnologia digitală trebuie să permită implicarea activă a clienților în procesul de decizie și co-creare. Acest lucru înseamnă că poți utiliza platformele digitale pentru a colecta feedback și a implica clienții în dezvoltarea de noi produse și servicii.

Criterii de analiza bazate pe tehnologia existenta

Si aici ai 4 variante

  • Căutare: cauți noi tehnologii digitale cu funcții similare cu cea existentă sau atunci când nu ai nimic implementat. Aceasta metoda este potrivită atunci când: ai o diversitate mare de opțiuni din care sa alegi, tehnologia este bine cunoscuta si recunoscută pentru rezultate obținute.
    • Dacă faci parte dintr-o organizație digitalizată atunci stresul deciziei „ce tehnologie implementez” este un pic mai mic. Realizezi o căutare in profunzime, punând accent pe asemănările cu tehnologia deja existentă; să fie cat mai aproape de aceasta.
      • Alteori dorești sa ieși din starea de confort. Începi o căutare ampla implică identificarea de noi tehnologii în afara celor existente in organizației atunci când dorește ceva diferit față de tehnologia existent
    • utilizezi tehnologiei digitale pentru a consolida și extinde funcțiile tehnologiei vechi. Ai deja o tehnologie implementată care este încă de actualitate, încă utile. Ai nevoie doar de mici ajustări funcție de noile condiția din mediu sau cerințele clientului.
  • Altoire: conectezi tehnologiile digitale vechi cu unele noi prin pentru a adăuga noi funcții. Este potrivită când după o căutare aprofundată a unor tehnologii specifice descoperi ceva nou care ar îmbunătăți semnificativ ceea ce ai deja.
  • Integrare: fuzionezi diferite tehnologii digitale pentru a crea noi soluții tehnologice. Este recomandată atunci când identifici o anumită tehnologie atât prin căutări ample, cât și profunde și o percepi ca fiind atât utilă, cât și ușor de utilizat.

Cum alegi dintre cele trei variante? Depinde de:

  • Distanța tehnologiei: cat de mare este diferența dintre tehnologiile digitale existente și cele vechi.
  • Tipul de căutare tehnică: modul în care firmele caută noi tehnologii digitale (profundă sau amplă).
  • Percepția echipei de conducere: cat de util și ușoara li se pare în utilizarea tehnologiei.

Metoda de decizie AHP (Analytic Hierarchy Process)

AHP este un instrument complex care te poate ajuta sa iei decizia asupra tehnologiei potrivite, Iată cum poți aplica:

Primul pas este construirea unei ierarhii care să reflecte: obiectivul general (de exemplu, selectarea celei mai bune tehnologii digitale), criteriile de evaluare (de exemplu, cost, funcționalitate, securitate) si alternativele (diferitele tehnologii digitale disponibile).

Evaluează comparativ criteriile, luându-le două câte două. Poți folosi o scală numerică (de obicei de la 1 la 9) pentru a exprima importanța relativă a unui criteriu față de altul. Acorda punctajele si compara

Pe baza matricelor de comparație pereche, calculează ponderile relative ale criteriilor și scorurile relative ale alternativelor. Ponderile criteriilor indică importanța relativă a fiecărui criteriu în raport cu obiectivul general. Scorurile alternativelor indică performanța relativă a fiecărei alternative în raport cu fiecare criteriu.

Calcul final – combină ponderile criteriilor și scorurile pentru fiecare alternativă. Alternativa cu cel mai mare scor final este considerată cea mai bună opțiune.


Cum iei decizia finala?

4 variante de decizie:

  • Rațional – evaluarea riscurilor și oportunităților. Vei face o analiză detaliată a tuturor aspectelor relevante, concentrându-te pe date și dovezi. Aici pui accent pe cuantificarea riscurilor (de natură financiară, operațională, de securitate) și pe estimarea oportunităților (creșterea productivității, reducerea costurilor, extinderea pieței). Vei lua decizia pe baza unui model de evaluare clar: criterii prestabilite, analiza cost-beneficiu, scenarii de risc și indicatori de performanță. Evită influențele emoționale sau intuițiile subiective.
  • Entuziat – analiza beneficiilor transformării obținând avantaje competitive; Această variantă ti se potrivește daca ești proactiv și optimist. Verifici potențialul transformator al tehnologiei digitale, explorând modalități inovatoare de a crea avantaje competitive. De data aceasta vei analiza beneficiile pe termen lung, cum ar fi creșterea agilității organizaționale, îmbunătățirea experienței clienților și crearea de noi modele de afaceri. Este o abordare potrivita in adoptarea tehnologiilor emergente, cum ar fi: inteligența artificială, blockchain sau realitatea augmentată.
  • Prudent – analiza riscurilor și barierelor. Vei identifica și evalua in detaliu obstacole potențiale. Mai exact verifici riscurile de securitate, problemele de compatibilitate, dificultățile de implementare, costurile ascunse și impactul asupra culturii organizaționale. Pentru a fi pregătit, vei realiza planuri de contingență detaliate și diferite măsuri de atenuare a efectelor. Nu vei fi primul in alegerea acelei tehnologii, ea este deja testata și dovedita de succes. Si ca sa fii si mai siguri, planifici implementări incrementale monitorizând atent impactul acestora.
  • Futurist – analiza necesităților tehnologice viitoare. Vei analiza tendințele tehnologice și impactului lor potențial asupra organizației. Si in acest caz preferi tehnologiile emergente. In plus vei studia scenarii de evoluție a pieței și vei anticipa schimbările în comportamentul consumatorilor. Ai nevoie de investii în cercetare și dezvoltare, creează prototipuri și testează concepte noi. Vei crea astfel o cultură a inovației, care încurajează experimentarea și asumarea de riscuri.

    ***

    Acum ai baza pentru întrebarea ta „Sunt pregătit pentru digitalizare, cum aleg tehnologia potrivită?” Sunt multe alte metode de decizie in alegerea tehnologiei. Pentru moment ne oprim aici ca sa revenim un pic la leadership așa cum îți spuneam încă de la început.


    Ești un lider digital sau doar un manager cu un laptop?

    Am încheiat anul parcurgând elementele de baza despre leadership și tehnologii digitale. Nu știu cat de mult te pasionează tehnologia, deși am depus eforturi sa-ti arat ca oricât fugi de ea tot o adopți la un moment dat. Însă când vorbim despre leadership e cu o totul alta poveste, parca se potrivește ca o mănușa când frigul se așterne lin peste lume. A venit momentul să împerechem cele doua mânuși și să discutam despre liderul digital. și încep cu o întrebare dura: Ești un lider digital sau doar un manager cu un laptop?

    Ai uitat ce înseamnă liderul digital? Am vorbit un pic aici, ca sa-ti aduci aminte și să putem trece la tema propusa. Liderul digital este destul de complex motiv pentru care începem prin trăsături, competente, ca apoi să descoperi săptămână viitoare cum poți de deveni un lider digital.

    Te mai rețin un pic cu ceva cifre care uimesc:

    • Pana la finalul anului 2023 au fost realizate 31,956 de lucrări (au fost include aici articole, cercetări, cărți, capitole din cârti etc.) despre leadearshipul digital;
    • Doar 28% dintre companiile intervievate de Forbes au simțit transformarea afacerii într-o platforma ( un tot integrat) și nu doar un business împachetat în digital
    • Si 77% dintre companiile care aveau în testare propriul AI, i-au dat viată în utilizare frecventa.

    Ai auzit de inteligenta digitala?

    Probabil ai auzit ca exista diferite tipuri de inteligenta: cognitiva, emoționala, muzicala etc. Astăzi îți mai adaug una în repertoriu inteligenta digitala. Ea include aptitudini și competențe necesare pentru rezolvarea problemelor din cadrul ecosistemului digital.

    Aceasta inteligenta digitala conține 8 arii care te vor ajuta să descoperi daca ești un lider digital.

    • Identitate digitala – capacitatea de a crea o identitate online și offline
    • Utilizarea uneltelor digitalul – Abilitatea de a utiliza tehnologia într-un mod integru;
    • Siguranța digitala – Abilitatea de a gestiona diferite riscuri cibernetice prin utilizare etică a tehnologiei;
    • Securitate digitala – Capacitatea de a gestiona diferitele amenințări cibernetice, pentru a proteja datele, dispozitivele, rețele și sistemele;
    • Inteligenta emoțională digitala – Abilitatea de a recunoaște și exprima emoțiile în mediul digital;
    • Comunicare digitala – Capacitatea de a comunica și colabora folosind tehnologiile digitale;
    • Alfabet digital – Abilitatea de a găsi, citi, evalua, sintetiza, crea, modifica și partaja informații în mediul digital sau prin intermediul uneltelor digitale;
    • Drepturi digitale – Capacitatea de a înțelege și proteja drepturile omului la utilizarea tehnologiei.

    Faptul ca deții inteligentă digitala nu implica automat numirea ta ca lider digital, ai nevoie și de alte trăsături și competente pe care le analizam imediat.


    Ești un lider digital sau doar un manager cu un laptop?

    Rândurile următoare te rog să le parcurgi numărând sincer cate din trăsături sau competentele de mai jos le ai. Nu-ti fie teama daca rezultatul nu este mulțumitor, doar îți va fi clar ce mai ai de îmbunătățit și cum îți spuneam nici aici nu vei rătăci de unul singur în pădurea întunecată a informațiilor.

    Trăsăturile și competentele indicate provin din cercetări realizate în ultimii 5 ani pe baza analizei literaturii,  analiza solicitărilor pentru angajare și sondaje. în absenta unei grupări a acestora specific pentru liderul digital iți propun structura de mai jos. Cele pe care le-am colorat diferite sunt cele considerate mai frecvent solicitate.


    Mai mult decât un simplu utilizator de tehnologie. Trăsăturile liderului digital

    Sunt 57 de trăsături mai jos, ia repede un creion, parcurge-le una cate una si trasează pe foaie cate o linie pentru fiecare trăsături pe care o deții deja. La final numără-le. Cu cat ești mai aproape de 57 cu atât ești mai aproape de liderul digital. Iar 3 liniuțe le ai cadou de la mine ca sa ajungi mai repede la 60 de puncte

    Competențe & abilitați cheie pentru liderul digital

    La fel ca la trăsături trasează o linie pentru fiecare competenta pe care o ai deja. Si aici ai tot 57 de trăsături cu 3 liniuțe bonus.


    Diferența dintre un lider digital și un manager/lider non-digital

    CaracteristiciLider digitalLider non-digital
    ViziuneOrientată spre viitor, cu accent pe inovație și transformare digitalăConcentrată pe obiectivele prezente și pe menținerea stabilității
    AdaptabilitateFlexibil și deschis la schimbare, capabil să se adapteze rapid la noile tehnologii și tendințeMai puțin confortabil cu schimbarea, preferă abordări tradiționale
    Stil de comunicareComunicare eficientă în mediul online, utilizând diverse platforme și instrumente digitaleComunicare în principal față în față, prin canale tradiționale
    Atitudine față de riscAsumat, dispus să experimenteze și să inovezeMai prudent, preferă soluții cu risc scăzut
    Cunoștințe tehnologiceCunoaștere aprofundată a tehnologiilor digitale și a aplicațiilor lor în businessCunoștințe tehnologice de bază, utilizarea limitată a instrumentelor digitale
    Abilități de comunicareComunicare eficientă atât în mediul online, cât și offlineComunicare eficientă în principal în mediul offline
    Luarea deciziilorBazată pe date și analize, utilizând instrumente digitale de monitorizare și analizăBazată pe experiență și intuiție, cu o utilizare limitată a datelor
    Managementul echipeiCapabil să conducă și să motiveze echipe virtuale, utilizând instrumente de colaborare onlineConduce echipe în principal în mediul fizic, prin interacțiuni directe
    Gestionarea schimbăriiAgent al schimbării, capabil să ghideze organizația prin transformări digitaleMai rezistent la schimbare, preferă stabilitatea și continuitatea
    PrioritățiInovație, transformare digitală, creștere rapidăEficiență, stabilitate, optimizarea proceselor existente
    Cultură organizaționalăPromovează o cultură agilă, orientată spre învățare continuă și adaptabilitateMenține o cultură organizațională tradițională, bazată pe ierarhie și proceduri clare

    Diferențe dintre leadership digital și e-leadership

    Știai ca exista si noțiunea de e-leardership? Hai sa vedem diferențele

    CaracteristicăLeadership digitalE-leadership
    PrioritateTransformarea digitală a organizațieiConducerea echipelor virtuale
    Abilități cheieViziune strategică, adaptabilitate, inovare, analiza datelor, comunicare eficientăComunicare online, colaborare virtuală, gestionarea proiectelor digitale, motivarea echipelor la distanță
    Utilizarea tehnologieiIntegrarea tehnologiei în toate aspectele businessuluiUtilizarea tehnologiei pentru a facilita comunicarea și colaborarea în echipele virtuale
    ObiectiveCreștere, inovare, avantaj competitivPerformanță, coeziune, comunicare eficientă în echipele virtuale
    ExempleCEO-ul unei companii care implementează o strategie de transformare digitalăManagerul unui proiect desfășurat de o echipă distribuită geografic

    ***

    Acum poți sa-mi spui: Ești un lider digital sau doar un manager cu un laptop? Scrie-mi și ce îți lipsește astfel încât să pot crea materiale potrivite pentru tine.


    Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică

    Pentru nimeni nu este ușoară dezvoltarea si cu atât mai mult pentru cei care sunt considerați incapabil de cei din jur. Astăzi Florica Prică psihoterapeut de familie ne va împărtăși cum Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică.

    Cine este Florica Prica?

    In primul rând lucrez in Asociația Touched România ca psihoterapeut. Aceasta asociație are un secret, acela de a iubi oamenii. In momentul în care există această iubire îți dai toată silința să le oferi suport, mai ales emoțional.

    Cum ai ajuns să faci aceste lucruri?

    Cred că primul impact a fost în momentul în care la facultatea de teologie a apărut profesorul de consiliere. Când a început să vorbească despre postire spirituală a fost așa uau. Există așa ceva și în țara noastră?! A fost un fel de dragoste la prima audiție.

    Lucrarea mea de licență a fost pe consiliere și se referea la gestiona conflictelor în familie. Așa că a fost un 1 parcurs norma ca după aceasta să merg la psihologie. Aici am avut o lucrare de licență tot studiind familia mergând pe agresivitate și stimă de sine.

    Am întâlnit Asociație Touched România în urma faptului că făceam voluntariat la secția de oncologie pediatrică. Sunt 7 ani de când lucrez aici ca și consilier psihologic psihoterapeut. Lucrez cu mamele și copiilor atât individual cât și în diadă adică împreună mamă copil. Uneori lucrez cu întreaga familie adică și cu partenerul.

    E o trecere ușoară de la teologie la psihologie?

    După facultate am predat câțiva ani. Mi-a plăcut să lucrez cu copiii, să observ speranța care ii însuflețea.

    Am o temă preferată. La sfârșit de an calendaristic le propuneam să-și facă o listă cu 10 dorințe care să se împlinească în anul următor

    Când vedeam bucuria lor când parte din obiective împlineau si altele nu, le spuneam că se vor împlini mai târziu sau niciodată. Dar vom vedea care a fost motivul.

    De aici lucrând cu copiii în momentul în care am avut posibilitatea să lucrez și cu copilul și cu mama; mai ales cu persoanele care sunt într-o situație vulnerabilă, am simțit că acolo aș avea mai mult de lucru.

    In cadrul asociației lucrăm cu persoane care au avut parte de anumite evenimente  traumatizante și unele persoane nu au avut ocazia să se gândească la ele si să își dea seama ce și-ar dori. In momentul în care apare împreună cu copilul în terapie și copilul se joacă pentru că uneori pur și simplu observă interacțiunea lor. Se uită cum se joacă copilul este mulțumită că se află într-un spatiu de siguranță și o invit să se joace „Da’ cum să mă joc? Cum să fac asta?” Pentru că ea nu a avut ocazia să se joace în copilărie.

    In momentul în care simte mai multă bucurie spune „wow este normal la vârsta mea să mă joc?” Da pentru că noi suntem copilul care a parcurs niște etape. Ce suntem noi în fond? Copilul care a crescut Dacă nu ai reușit s-o faci în perioada copilăriei bucură-te acum.

    Am observat că aceste femei nu îndrăznesc să viseze. Cum ai reusit?

    Eu știu că pot să viseze. La una dintre femeile care a fost în asociația noastră și avea despre sine o părere așa de joasă

    … că nu este inteligentă

    … nu știu ce să fac aproape nimic

    + avea trăsături frumoase

    + avea un zâmbet extraordinar

    + când vorbea scotea niște perluțe

    I-am sugerat să le noteze pentru că sunt interesante. Doar ca demult vorbise cu una dintre doamnele de lângă ea, crescuse la casa de copii, care i-a spus ca replica la „Mi-ar plăcea să scriu” să-si ia gândul. Din acel momentul nu s-a mai gândit vreodată să scrie

    Eu am încurajat-o „Hai încearcă cum ai o sa fie. O pagină să vedem ce iese” Inițial a zis „Nu vreau”  După ceva timp cred că a luat o lună jumătate mi-a zis c-a scris ceva. A avut atâta emoție în acea pagina și jumătate și i-am spus „foarte frumos”

    Da și așa se întâmplă cu cele mai bune „Aș putea eu sa fac treaba asta”

    Nu trebuie să fim într-o zonă vulnerabilă ca să înțelegem că avem calități. Din păcate uităm și uităm de noi. De cine sunt noi cu adevărat și nu încercăm…

    Cum putem sa trecem peste aceste critici care ne inconjoara?

    Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică

    Să ne gândim la noi. Să acționăm. Nu contează foarte mult, de unde venim, în ce mediu am crescut.

    O mămică împreună cu copilul avea în ea atâtea calități și nu-și dădea voie să le scoată la iveală. O încurajam, nu doar eu făceam asta în cabinetul psihologic ci întreaga echipă pentru că suntem o echipa care lucrăm cu aceste mame. In momentul în care îi validam o acțiune făcută, îi aduceam la lumină în calitate parcă se retrăgea și la un moment dat și a spus în mintea ei „dacă ei au încredere în mine înseamnă că ele văd ceva în mine”

    Urma să meargă la un curs de calificare a zis „nu fac asta” „nu sunt în stare azi” iar eu „Măcar încearcă. Dacă nu reușești măcar ai încercat măcar ai experimentat. Dar dacă reușești?” A terminat acel curs. A fost singura care a fost felicitată la finalizarea cursului.

    La angajare a zis „Nu mă duc; într-o mulțime de oameni, cum pot eu să gestionez?” Am făcut câteva exerciții jocul de rol.

    Plus că avea in spate toate ședințele de terapie de până atunci și a început jocul de rol. Cum ar putea să fie un client în fața ta câteva minute dacă este agresiv este vorba despre el nu despre tine încearcă Acum este singura persoana care de 1 an jumătate a fost lucrează ca vânzător a rămas în aceeași echipă în care a intrat. Au fost persoane care au venit,au plecat iar ea a rămas acolo, este apreciată.

    Ce spun ele?

    In momentul în care am întrebat-o uite ce crezi tu că te-a ajutat să ajungi aici, a spus „încrederea pe care mi-ati dat-o mie” „Dacă voi mă apreciați poate că chiar aveți dreptate”

    Este important să ne observăm așa cum suntem în momentul de față un fel de scanare:

    • care-mi sunt calitățile,
    • care sunt defectele,
    • care sunt valorile mele,
    • în ce domeniu mă pricep cel mai bine,
    • în ce domeniu nu mă pricep mai deloc;
    • unde aș vrea să progresez.

    Atunci când avem un fel de harta a noastră, o schemă a noastră știm unde e de lucrat, ce dorim să obținem. In momentul în care am realizat ceva mi-am atins niște obiective în momentul în care le-am atins „Uau reușesc?! înseamnă că pot și mai mult”

    Avem nevoi de validarea celor din jur?

    In general simțim nevoia de validare în sensul de verificare. Este bine ce fac. Mai am de lucrat? Avem nevoie de părerea celorlalți. Este normal pentru că noi așa trăim în relație. Așa am venit pe lumea asta în urma unei relații funcțională, mai puțin funcțională sau disfuncțională. N-am apărut pur și simplu trăind.

    Influențăm și suntem influențați. Întotdeauna există un schimb, dăruim și primim. Bineînțeles în mod excesiv nu ne ajută. Este sănătos in acest caz să mergem în terapie pentru că această nevoie e vine de undeva din trecut.

    Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică

    Câteva cuvinte despre Asociația Touched Romania?

    Imi este drag să-ți spun mai întâi că a început la inițiativa unei fete pe atunci. Avenit în România o tânără din America ca să facă voluntariat la o maternitate în București. In calitate de asistent medical a ajutat un copilaș. Era la secția de nou-născuți. Mămica lui era într-o situație foarte dificilă pentru că partenerul nu recunoștea copilul, iar tatăl ei nu o primea acasă cu un copil fără tată.

    Atunci această fată din America s-a gândit bun, copilul a venit pe lume probabil că va merge la o familie, va fi adopta. Dar ce se întâmplă cu această tânără mămică?!Intrebarea asta a frământat-o. S-a întors în America și peste un timp a zis „Hai să facem ceva pentru femeile care se află în situația de a-si abandona copii” Așa s-a născut acest centru maternal. Acum suntem deja după majorat, avem 19 ani.

    ***

    Sunt mame care s-ar afla în situația de risc de a renunța la copiii lor și atunci vin în această asociație In urma unor interviuri. Pentru că-s multe solicitări și în funcție de gradul de risc sunt acceptate. Avem un număr limitat de locuri în cadrul asociației. Ele primesc un suport holistic pentru că în afară de trauma emoțională asiguram nevoile de bază omenești de hrană, de apă de odihnă adică au nevoie de un acoperiș sigur Să fie protejate de acel agresor și după o perioadă de acomodare ele sunt încurajate să lucreze. Dacă nu au lucrat niciodată, să facă un curs de calificare sau să își continue studiile, să își înscrie copilul la grădiniță sau la școală în funcție de vârsta lor.

    Apoi merg către a reuși să trăiască într-un mod independent. In general un an dacă își ating obiectivele. Dacă nu, mai au câteva luni. Obiectivul este să aibă o pregătire profesională și niște bani care să-și asigure întreținerea, chiria. Dar sunt în continuare monitorizate, adică sunt ajutate în continuare. Așa crește încrederea „pot sa am grija de mine de copilul meu, îl am lângă mine.

    Dar este important că au în continuare acest suport. Pentru că de 19 ani  fostele rezistente continuă să se întâlnească pentru diferite evenimente și atunci socializează. Uau a reușit cealaltă? Si eu pot! Caută puterea exemplului.

    Obiectivele le stabiliți voi cu mămicile sau cum se întâmplă?

    In momentul în care vine la interviu femeia respectivă este întrebată ce îți dorești să realizezi.

    Dar sunt și situații când e amenințată si zice „Să scap de el. Să nu mă găsească”. Adică are atâta teamă încât ea nu știe ce înseamnă dincolo de faptul că uneori nu înțelege „cum să ai obiective”. Ele nu au fost învățate să facă altceva decât să supraviețuiască. Li se explică și apoi reușesc „eu să lucrez sa am banii mei pentru mine și pentru copilul meu, reușesc să fac bijuterii, reușesc să fac un curs.”

    Periodic cer feedback „Cum crezi tu că te-a ajutat sau te-a încurcat terapia. Ce s-a întâmplat și ți-a fost de folos, ce ai fi vrut să se întâmple și încă nu s-a întâmplat, ce ai descoperit? Multe dintre ele spun „Am descoperit că am calități. Am descoperit că pot face niște lucruri la care nu mă gândeam că vreau să le fac”

    Ce alte proiecte mai faceți în cadrul asociației?

    Avem un fel de terapie ocupațională, mamele îndrumate de către colegele noastre, fac bijuterii. In timpul în care ele înșiră mărgeluțe mai vorbesc. Petrec un timp frumos împreună uitând de anumite limite pe care le au.

    Vreau să vă spun că 2 dintre fostele rezidente după ieșirea din program au fost angajate ale asociației tocmai pentru a confecționa bijuterii care sunt puse în vânzare pentru a asigura o părticică din banii necesari pentru susținerea acestora.

    Unde ne găsim bijuteriile?

    Touchedcollection.ro

    Mai avem un program de reintegrare socială. Sunt tineri, mame care merg  la cursuri intensive de calificare și apoi lucrează

    Lucrăm și cu voluntari, avem multe proiecte. In ultima perioadă și un proiect prin care am susținut familii din Ucraina. Ne dorim să susținem emoțional, financiar, reintegrarea lor.

    Dacă ar fi un voluntar să vină să v-ajute ce-ar putea să facă?

    Sunt multe de făcut, depinde către ce are el atracție. Ce spune atunci când întâlnesc o persoană și-mi spune că ar vrea să ajute și ce poate să facă, dau ca exemplu mic pentru cineva din afară, dar extraordinar pentru o mamă din centru. O oră în sufrageria casei cu copilul care se joacă, te joci și tu cu el și în timpul ăsta mama poate să își facă un duș, mama se poate odihni, mama poate merge la cumpărături. Fiindcă o mamă care merge la serviciu, îl duce copilul la grădiniță, după serviciu, iar la grădiniță, vine în casă mai gătește. mai pregătește lucrușoarele pentru a 2-a zi, mai face 1 curățenie plus stresul că poate fostul am descoperit numărul de telefon și ii trimite amenințări. Mama prețuiește mult o ora de siguranță.

    Legat de cumpărături, în centru se asigură toate cele necesare din punct de vedere, hrană și ce mai are nevoie. Dar mai sunt și momente în care o mămică a primit un cadou sau în loc de cadou material a primit niște bani. Atunci da poate să meargă să își cumpere ce-și dorește ea. Dar un lucru foarte important: atâta vreme cât ele sunt în centru își economisesc banii pentru ca în momentul în care ies din program să aibă cu ce plăti.

    Au fost situatii in care au abandonat programul?

    Am avut un caz în care nu a reușit să rămână în acest an pentru că stilul de viață a fost într-un anumit fel și acomodarea a fost dificilă pentru ea și a preferat să renunțe.

    Dar se poate întâmpla ca o persoană s-a întâmplat să fie timp de un an să i se acorde încă o lună sau 2 in plus. După finalizarea programului să spun „ce bine a fost acolo” acum înțeleg.

    Mai ales dacă întâlnesc o altă mamica care spune că este dificil  „nu înțeleg, ce să fac” „e dificil” și o încurajează. Asta este frumusețea când se încurajează reciproc. Puterea exemplului funcționează. Are puterea faptului că cel din fața ta care a fost în aceeași situație a reușit.

    Găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică.

    Ce spun voluntarii sau de ce vin voluntarii la voi?

    Pentru că le place.

    In momentul în care ai o inimă bună, vrei să ajuți și nu ți se pare că ai coborât vreo treaptă. De exemplu tu cureți legume și mămica gătește. Asta aduce bucurie.

    Au fost la un moment dat câțiva elevi de liceu care au făcut practică în centrul nostru și veneau de la un liceu privat. Copiii din poziții sociale bune „Păi și asta n-am făcut niciodată, a făcut bona” si le-a plăcut.

    Toți oamenii care fac voluntariat au o inimă minunată dintr-un singur motiv spun eu asta, fac anumite lucruri fără să ceară nimic înapoi. Să fim conștienți că facem acel lucru fără ca noi să avem pretenția să primim înapoi în momentul acela.

    Consider că voluntariatul este un act de dăruire.

    Asociația nu are doar pe ei are și angajați, care este profilul de angajat care ar putea veni in asociație?

    Va fi un interviu de angajare și acolo stabilește în funcție de nișa. Dacă avem nevoie de asistenți social să fie asistent social. Dacă este nevoie de pedagog să fie pe pedagog. E suficient licența ca asistent social social.

    Parcursul meu ca și al oricărei alte persoane care ocupa aceasta functie este licenta in psihologie, apoi master urmând specializarea. In cazul meu pentru familie, era psihopatie de familie.

    In asociația noastră nu este neapărat nevoie de 5 ani de experiență.

    Ce le spui celor care vor să facă meseria ta și ce ai vrea să spui celorcare vor să ajute?

    Celor care vor să facă pe cariera psihologică dacă simți asta s-o faci cu drag. Este un parcurs greu dar merită să te apuci. Munca cu omul e cea mai grea. Dar în momentul în care îți place este ca un cadou. Atunci când îți place și vrei să descoperi ce calități are:  Hai să vedem ce reușești să faci mai mult. Este un schimb. Dăruiești, eu doresc ceea ce am primesc ceea ce are cel din fața mea.

    Pentru cei care vor să ajute, trăim într-o lume care este și materialistă. Orice donație este benefică, pentru că orice lucru costă de la laptele praf la pampers, îmbrăcăminte, Încălțăminte, grădiniță, taxe Orice donație este perfecta pe https://touchedromania.org/ sau să vină la la târgurile organizate de către asociație acolo unde vindem bijuterii

    Pe latura didactică

    Cum am câștigat un adolescent în terapie Adolescența în sine este mai sensibilă îi venea greu să se deschidă în fața mea era băiat clasa a 8-a. Se pregătea de examenul de capacitate. Am zis să încep altfel. Hai să vedem dacă pot să te ajut altfel. Mi-a servit-o așa  „matematica sistemele”. I-am zis: „Hai să vedem ce-mi amintesc, descoperim împreună” In cabinet am și o tablă. Mă ajuți unde greșesc, verifici tu pe Google dacă este corect. Uite cam așa se face… acum putem să rezolvăm și noi necunoscutele de la tine din suflețel ? L-am câștigat pornind de aici.

    O altă fetiță care ar fi vrut să vină, dar asocia durerile ei cu cabinetul. La un moment dat am spus poți să vii aici, îți iei cu tine cărțile, stai și pe fotoliu și citești. Va să se acomodeze, să vadă și altfel spațiul din cabinet. Am întrebat-o pe ea

    • Vrei să te ajut ceva la teme?
    • La  franceză. Este așa de greu cititul.
    • Nu, daca știi regulile. Hai să facem câteva pe tablă.
    • Nu e chiar atât de greu.

    Adică ne folosim de ceea ce avem și nu folosesc o singură abordare.

    Credința mea este că orice om este valoros și poarta în sine o comoară care așteaptă să fie descoperită. Este important să acordăm încredere celui din fața noastră.

    ***

    Mulțumesc foarte mult pentu cum găsește curajul de a te dezvolta cu psihoterapeut Florica Prică. Abia așteptăm să ne revedem cu un nou episod!