Cursant

  1. Home
  2. Cursant
  3. Page 23
Agenda de invatare
Cum să-ţi creezi planul de învățare
By Lunif.com
0
18 iunie 2023
1741 Views
Cursant

Suntem obișnuiți ca altcineva să ne spună ce să învățam şi când, pe baza unei programe școlare. Însă pentru tot felul de examene şi acreditări această planificare revine responsabilitatea noastră şi mai mult decât atât cheia succesului în procesul de cunoaștere. Află în continuare: Cum să-ţi creezi planul de învățare?

Crearea unui plan este pasul zero înainte să te apuci efectiv de învățat. Dacă ne-am întâlni din nou cu domnul de la plafar rătăcind după medicamente minune, am putea să-l întrebăm: Care este planul tău?

Ce este un plan de învățare personal?

Este traseul pe care îl ai de parcurs pentru a învăță orice îți propui. Acest traseu este compus din pași de durate diferite, pe care le stabilești să se desfășoare la o anumita dată şi interval orar. Îl poți compara cu un calendar personalizat sau o agendă de lucru sau întâlniri.

Este de mare folos ca acest plan de învățare să aibă o forma scrisă: într-o agendă, un orar scris de mână sau poate chiar o aplicație informatică care te va asista şi mai mult la învățare anunțându-te când ar trebui să te apuci de treaba sau să iei o pauză.

Când ar fi bine să concepi acest plan de învățare?

Oricând, chiar dacă ai o singură zi la dispoziție. Pentru a profita la maxim de acest timp limitat, structurarea va fi mai de folos.

Dacă mai ai încă 6 luni, 1 an sau poate 4 ani până la momentul provocării examenului, și în acest caz planificarea este de folos chiar acum. Poate părea prea devreme, însă timpul se scurge pe nesimțite. Da probabil în paralel vei învăță şi multe altele, însă planul de învățare te va ajuta să ramai atent la obiectivul principal al evoluției tale.

De ce te ajută un plan de învățare

In primul rând îți va fi clar ce ai de făcut şi când. De cele mai multe ori implică activități zilnice. Pur şi simplu deschizi planul dimineața şi vezi ce ai de învățat în aceea zi.

Simți că ai un ajutor real lângă tine. Te simți în siguranță. Ai încrederea că urmând acei pași vei reuși să finalizezi de învățat şi vei trece cu succes examenele.

In jurul acestui plan, poți construi alte planuri mai atractive cum ar fi vacanțe, timp de relaxare sau alte pasiuni.

Cum să-ţi creezi planul de învățare

1. Stabilește obiectivul de învățare.

  1. Întreabă-te: Care este materia pe care o ai de parcurs? Care sunt informațiile pe care trebuie să le cunoști?
  2. Când definești obiectivul sigură-te că conține un verb la forma activă. De exemplu: în loc de „Formula lui Pitagora” stabilește „Sunt capabil să aplic formula în probleme de geometrie”
  3. De asemenea acest obiectiv să fie 100  în responsabilitatea ta, adică în loc de „Să iau 10” stabilește „Învăț de 10 materia x” astfel elimini din obiectivul personal subiectivismul unui profesor.
  4. Orice obiectiv bine definit se supun regulii SMART:
    1. Specific – „Materia de clasa a 10 la geografie” „Drept comunitar european”;
    2. Măsurabil – Care sunt exact cunoștințele pe care este necesar să le ai;
    3. Atins – Dacă nu știi nimic din geografie, nu-ţi poți propune să înveți totul într-o singură noapte.
    4. Relevant – dacă ai examen la matematică atunci obiectivul nu este să înveți la geografie chiar dacă abia acum ai descoperit o nouă pasiune în acest domeniu.
    5. Timp – până la ce data vrei să finalizezi de învățat.

2. Împarte în obiective mai mici.

Stabilește astfel ce ai de făcut în fiecare zi și între ce intervale orare. Este de mare folos să introduci în acest plan şi momentele de relaxare: pauzele, mesele, plimbările şi așa mai departe. Împărtășește acest plan cu cei care ar putea fie să te perturbe cum ar fi prietenii „Nu deranjați intre orele 9-12” sau familia care fie să te „scutească” de anumite responsabilități temporar, fie să-ţi creeze liniștea necesara, să-ţi aducă aminte ca a venit momentul să iei o pauză sau să-ţi atragă atenția când pauza ta e deja prea lungă.

3. Decide care sunt metodele de învățare.

  • Poți crea un grup de învățare.
  • Poți urma tutoriale video.
  • Poți studia din cărți, apoi practica rezolvând exerciții, probleme sau studii de caz.
  • Pentru mai multe detalii îți recomandăm e-bookul gratuit 100+ tehnici de invatare şi predare

4. Urmează planul

O dată ce ai stabilit planul apucă-te de treabă. Doar faptul că ai creat un plan nu înseamnă că totul va decurge de la sine. Este necesară implicarea ta activă pentru a obține rezultate.

5. Urmărește-ti progresul.

Ca să observi ritmul în care evoluezi este important să compari ce ai făcut cu planul. Poate timpul alocat este prea scurt sau din contra prea lung ignorând momentele necesare pentru recuperare fizică. De asemeni poți să-ţi urmărești progresul simulând un examen. Astfel de la un test la altul vei ști care noțiuni încă iți sunt neclare și ce mai ai de învățat.

6. Oferă-ţi posibilitatea de a ajusta planul.

Nu există plan perfect pentru că în parte încerci să decizii viitorul care nu depinde doar de tine. Așa că mai ales după ce ai măsurat progresul este esențial să vii şi să ajustezi planul: fie reduci, fie mărești din timpul alocat sau poate ai uitat să incluzi ceva în plan.

7. Recompensează-te

Pentru strictețea şi răbdarea cu care ai urmat planul de învățare. Desigur examenul va fi cel care îți va confirma succesul însă nu orice plan de învățare se finalizează cu un test, ci poate doar cu un proiect personal de care acum te bucuri din plin.

Când nu funcționează planul de învățare:

In primul rând dacă ai sărit unul dintre pașii de mai sus.

Apoi este important să înțelegi ca indiferent cât de bine planifici mereu apar lucruri neașteptate. De exemplu un anumit subiect necesită din partea ta mai multă atenție, mai multe exerciți şi timp pentru a-l înțelege complet. Alteori pot fi factori externi: o vizită neasteptată a unui prieten vechi, îmbolnăvirea unui membru din familie, se strică ceva în casă (cel mai des sunt legate de instalația electrică sau sanitară) care devin prioritare a fi rezolvate. De altfel probabil îți va fi oricum imposibil să înveți.

Ai luat planul de învățare de la altcineva. Îți recomandăm să nu copiezi pur şi simplu planul altcuiva de învățare. Adaptează-l. Fiecare din noi are alte aspecte care îl stimulează atunci când învăță. De asemeni sunt o serie de cunoștințe premergătoare. Poate ție îți lipsesc o serie de noțiuni pe care cealaltă persoana le are deja.

***

Acum a sosit momentul să te apuci de treabă. Ar fi bine ca acest plan de învățare, în primii săi trei pași din capitolul Cum să-ţi creezi planul de învățare, ar fi bine să nu-ţi mănânce mai mult de o oră. Nu intra în detalii fără sens care se pot schimba în secunda doi.

Dacă cumva „cățelul ți-a mâncat planul de învățare” pe noi ne găsești tot aici gata să-ți oferim o mână de ajutor.

Cum susținem motivația de dezvoltare a copiilor
By Lunif.com
0
13 iunie 2023
477 Views
Cursant

E iunie, e luna destinată copiilor așa că dedicam un episod din Podcastul de dezvoltare profesională lor şi părinților. Cum susținem motivația de dezvoltarea copiilor. având invitat special pe Mihaela Șerban psiholog.

Ce vei afla:

  • Cauzele pentru care copii par lipsiți de motivație;
  • Cum susținem motivația de dezvoltarea copiilor;
  • Cum tratăm minciuna;
  • Care sunt copii „mină de aur”.

Citește mai jos sau ascultă aici:

Cauzele pentru care copii par lipsiți de motivație

Mulți părinți se plâng de faptul că copii nu învață, sunt delăsători, puturoși. Însă cauzele sunt cu totul altele:

  • Tratăm situația prin verdicte: generația asta, școala e de vină, părinții căci prea le dau totul.
  • Deteriorarea relațiilor cu copii. Nu este suficient să-i oferi lucrurile cele mai bune, școala cea mai bună. In fapt: uiți să te joci, uiți să te prostești. Iar la adolescență nu le mai suporți greșelile şi ii judeci după propriile tale trăiri și experiențe.
  • Metodele învechite şi presiunea școlii bazate pe memorare şi reproducerea textelor „băgate cu polonicul” Când multe altele sunt mai interesante: jocuri, telefon, discuții; competiția este dificilă. Ai nevoie să vii cu ceva şi mai palpitant, însă învățarea vine şi cu un efort de gândire.
  • Experiența de viată. Părinții noștri spuneau şi noi executam. Ei au făcut tot ceea ce știau mai bine: au avut acces limitat la informații si au trecut prin traume de supraviețuire (lipsa hranei, lipsa libertății şi așa mai departe)

Alte cauzele pentru care copii par lipsiți de motivație

  • Supunerea: noi ca părinți am trăit într-o generație în care a fi ascultător era o calitate. Când copii au curajul să-şi spună cuvântul se trezesc cu observații de genul „Dacă nu te oprești te las şi corigent”. Mi-am învățat copilul să-şi susțină punctul de vedere, să solicite o explicație pe tonul şi în cuvintele potrivite.
  • Nu știm să ne ascultăm copii, căci nici noi nu am fost ascultați. Nu  setezi limite sănătoase pentru că îți dorești ca al tău copil să aibă mai mult decât ai avut tu (jucării, vacante) Toți părinții au cele mai bune intenții; totuși suntem o nație care nu știm sa ascultăm. E important să rezolvi cu tine însuţi capacitatea de ascultare, astfel se răsfrânge asupra copiilor.
  • Îți dorești cu orice preț să ai copii care să învețe. Mulți părinți încep cu sfârșitul sau cu mijlocul, uitând necesitatea existenței unor abilitați de învățare mai întâi.
  • Motivația de învățare a copilului nu se construiește singură, are nevoie de părinți. Motivația este un efect și nu o cauză. Este un efect al plăceri și a abilitații de a învăța.

Cum susținem motivația de dezvoltare a copiilor

  • Conectează-te cu copilul tău. Renunță la Tv şi ascultă–ți copilul si soțul măcar 15 minute pe zi.
  • Setează limite sănătoase. Înțelegeți rolul de părinte şi ascultă cu răbdare „Te ascult dar nu acum. Te ascult dar dă-mi un pic de timp” Copii ne testează să descopere cât ducem, când cedăm. Copii insistă până când fie le oferim ceea ce își doresc fie când se lovesc de limita prestabilită.
  • Luptă cu dependentele cum ar fi telefonul.
  • Creează rutina de învățare pentru copii. Este foarte greu şi pentru un adult să prioritizeze şi să reziste tentațiilor, pentru ei cu atât mai greu.
  • Comunică armonios in familie, inclusiv cu bunicii. Renunță la contraziceri fără sens, în care fiecare se supară sau pleacă din discuție plictisit.
  • Dezvoltă o relație armonioasă şi de cooperare. Dezvoltă copii care pot să discute cu părinții şi care nu manipulează. In loc să se poarte frumos doar când au un interes.
  • Previno comportamentele pasiv agresive, adică acele comportamente greu detectabile şi inconștiente: este agresiv, întârzie, nu face diverse lucruri. Asta înseamnă că nevoile sale emoționale nu sunt îndeplinite. Nu este necesăr sa-i faci mofturile, ci spune-i „Mă deranjează, dar îmi iau răbdarea și sunt atent la ce îmi spui. Te ascult” Nu există părinți zen. Dar când tensiunea iți creste spune „Lasă-mă să mă liniștesc şi vorbim după” Astfel ai arătat că ești om, că ai limite. Nu cicălești şi nu învinovățești şi mai ales lași ușa deschisă.

Cum susținem motivația de dezvoltare a copiilor

  • Învață să te cerți Crizele de nervi scad, te cerți din ce în ce mai puțin şi mai rar. Este și rândul tău să aștepți ca al tău copil să se liniștească. Nu băga conflictul sub preș. Discută. Ascultați-vă reciproc „Știu ai fost supărat dar nu vreau să mai rupi cărțile sau să-ţi lovești sora” Adică transmit „Nu este negociabil să vorbești urât. Nu este negociabil să lovești” Este normal să bodogănești însă începe şi finalizează cearta cu empatie. Adică in loc ca cearta să ducă la ruptură cu păreri diferite, ţine ca cearta să se finalizeze cu împăcare şi rezolvare astfel încât copilul să nu rămână cu resentimente sau ca fiind neînțeles, neascultat.
  • Lasă copilul să se descurce. Nu-i spune că nu poate şi nu-l ajuta non-stop. Lasă-i bucuria să descopere că poate. Este confirmarea abilitaților proprii de a învață „Ia uite ca pot” Am organizat un concurs cu premii pentru copii din familii defavorizate. Le-am dat posibilitatea să-şi aleagă premiul. Ghiciți ce şi-au dorit? 95% din cazuri nu au fost jucări, cărți sau alte obiecte; ei şi-au dorit să poată învăța mai bine şi să aibă note mai mari.
  • Arată-i succesul mai mult decât insuccesul sau ce nu știu. Noi le arătam mai mult cât de mult nu pot: prin note, prin „n-ai știut”, prin lipsa noastră de răbdare.
  • Mișcă-te repede. Anii de şcoală trec foarte repede așa că este important să iei măsuri imediat atunci când copilul nu mai vrea la școală.

Cum tratezi minciuna:

Mulți părinți afirmă „totul până la minciună. Când mă minte, mă enervez”. Hai să vezi o altă faţă a minciunii: Când copilul minte nu începe să-l descoși, nu-l învinovăți. E clar că îi este rușine și se va simți vinovat chiar dacă neagă şi este agresiv. Nu există copii care să nu simtă rușine.

Dacă ii vânezi greșelile copilul va intra în defensivă şi se va apăra. Mută accentul de la rezolvarea problemei „de ce a mințit, de ce a făcut”. Motivul pentru care o face este pentru că ii este frică. Dacă nu i-ar fi fost teamă de cicăleala ta sau de pedepse atunci ar fi recunoscut fapta. Căutând vinovatul adâncești rușinea şi doar se va perfecționa în a minți şi mai bine.

Exemple cum tratezi minciuna

Iată un exemplu cu o mămica căreia ia dispărut într-o zi rujul. Si-a întrebat copilul „Știi cumva unde îmi este rujul. Fata a răspuns „Nu știu”. Ce credeți? A doua zi a apărut rujul. Mama era foarte supărată: de ce fiica nu recunoaște. Normal pentru că este relația părinte-copil. Este mai bine să te întrebi „de ce copilul nu are curaj sau încredere să-mi spună” Ce ai putea face este să glumești ”Îți mulțumesc că mi-ai adus rujul” Aceasta relaxare nu este o trecere cu vederea care va da posibilitatea ulterioară copilului să minta din nou. Arată-i copilului că poate spune adevărul fără să pățească nimic. „Știu că ai luat rujul, însă ești mică şi frumoasă fără ruj”

Un alt exemplu fiica mea care adoră să facă tot felul de creme, de experimente cu șampon. Adeseori găseam baia făcută vraiște. Când o întrebam „Cine a umblat aici?” răspunsul era mereu același „Nu eu.” Mi-am dat seama că e stupid să întreb de ce. O face din amuzament şi curiozitate. Apoi, m-am întrebat ce anume mă deranjează: faptul că folosește produse scumpe şi mizeria din baie. Prin urmare am luat special pentru ea șampon ieftin şi am rugat-o să șteargă după experimente. Așa că spune-i ce te-a deranjat în loc să învinovățești.

Care sunt copii „mină de aur”

Copii cu personalitate puternică sunt copii care vor muta munții din loc chiar dacă sunt inconvenabili şi greu de gestionat. Sunt personalitățile cele mai frumoase, creative cu potențial uriaș. Cei obraznici şi guralivi, dacă sunt gestionați cum trebuie pot deveni fantastici. Cooperează cu copilul şi vei descoperi mine de aur chiar dacă par acum bombe cu ceas.

Cum poți intra în contact cu Mihaela Șerban:

Nu sunt nici copii şi nici părinții de vină. Este rolul specialistului să ajute la dezvoltarea acestor mine de aur si sa-ti arate: Cum susținem motivația de dezvoltare a copiilor. Află mai multe pe:

Si pe blogul Lunif in fiecare săptămână.

Cum înveți din greșeli?
By Lunif.com
0
5 iunie 2023
538 Views
Cursant

Adeseori la cursurile de management întrebăm „Câte greșeli accepți de la o persoană”. Două răspunsuri sunt frecvente „Nu știu, nu m-am gândit” sau „De două ori, prima oară ȋi explic, a doua oară mai explic o dată poate nu a înțeles, însă a treia oară e prost”. Mai puțin frecvent însă la fel de adevărat „Depinde cât de mare e greșeala” Înainte de a citi articolul mai departe, tu ce ai răspunde? Dacă ai deja în minte soluția, hai să descoperi „Cum înveți din greșeli”

O mică paranteza pentru domnul de la plafar care își dorea o soluție ca să învețe peste noapte: „Ce ai învățat după ce ai umblat din plafar în plafar?”

Despre greșeală:

Greșelile sunt cel mai frecvent lucru din viață unui om pe lângă cele care țin de supraviețuire. Ele pot fi banale de la o cană de apă răsturnată (sperăm că nu pe tastatura sau telefon) până la generarea unei catastrofe cum a fost cea de la Cernobîl.

Nu există om care să nu greșească și să nu greșească aproape zilnic. Așa că greșeala este cel mai bun profesor dacă ȋi oferim șansa de a reflecta la ce s-a întâmplat. In caz contrar se va instala teama, stresul sau lipsa de încredere. Dacă de exemplu îți este frică să înoți este foarte probabil ca din experiența de a încerca să înoți nu ai preluat lecția de aplicat pe viitor.

Poate lucrurile vor fi mai clare dacă definim greșeala: Greșeala este atunci când nu faci lucrurile potrivite, iar eșecul este eroarea care intervine în ciuda faptului ca ai făcut ce ai știut mai bine și apare după mai multe greșeli repetitive. Indiferent la care varianta te gândești din ambele poți învăța.

De ce înveți din greșeli:

Așa cum te întrebam mai devreme, dacă majoritatea oamenilor acceptă ca tu să faci maxim 2 greșeli, asta înseamnă că e normal să percepi greșeala ca fiind un lucru rău de care să te protejezi cu orice putință.

Însă cand depășești rușinea, și începi să înveți cei din jurul tău prind încredere în tine. Ei știu ca în ciuda faptului ca la un moment dat vei avea deraieri, vei fi capabil să anunți și să intervii cu acțiuni corective.

Creierul tău știe că ai greșit din momentul producerii evenimentului și se numește „negativitate legată de eroare sau ERN” pentru ca omul întotdeauna a învățat din greșeli încă din momentul apariției sale ca specie. Da și animale fac greșeli, și da și ele învață. In urma studiilor s-a constat că oamenii care au rezultate profesionale mai bune au un ERN mai ridicat, însă în același timp pot să și supra-reacționeze la un anumit context. Partea bună este că al nostru creier lucrează 20-30 ani pentru a dezvolta acest ERN astfel încât să fim capabil să învățam continuu din greșeli.

Cum înveți din greșeli:

Ca lucrurile să fie mai simple avem pentru tine și o poveste/ un exemplu care să te ajute să înțelegi: cum înveți, cum reacționezi și cum previi greșeala.

1. Conștientizează greșeala

Iată exemplul „Intr-o seara venind spre casă cu mașina pe o stradă îngustă nu ești atent (poate preocupat de telefon, o discuție în mașină sau doar oboseală) și nu observi o groapă proaspătă în asfalt. Lucru frecvent la finalul iernii deși în fiecare zi mergi pe aceeași străduță.”

Probabil este cel mai dificil pas din cei șapte pentru că prima ta reacție ar putea fi „Ce asfalt prost pun ăștia, nu-s buni de nimic. Se strică după o iarnă” și alte cuvinte de ocară la adresa autorităților.

Este necesar să admiți bucata ta de vină: nu erai atent 100% la drum. Apoi cere-ţi scuze dacă este cazul, adică cineva a fost afectat de greșeala ta.

Dacă încă te mustră conștiința pentru greșeli trecute, pentru a le putea depăși îți recomandăm să le pui pe hârtie una sub alta însoțite de cuvintele „Este ok că am greșit, de atunci am…” nu îți propunem ca în filme să cauți colegii de la grădiniță ca să le ceri scuze poate după 20-30 ani.

2. Fie-ţi milă de tine. Nu te pedepsi.

De exemplu „Gata de mâine nu mai pupi mașină dacă nu ești în stare să conduci prudent pe același drum în fiecare zi”

Ce ai putea face în schimb este să dai un alt sens situației „Pentru mine acest eveniment este un motiv suficient de bun ca să fac o schimbare în comportamentul meu”

3. Analizează greșeala

Întreabă-te:

  • Care a fost intenția mea?  „Să ajung acasă întreg”
  • Ce nu a funcționat? „Nu am fost atent”
  • Care a fost cauza are a generat greșeala? „Vorbeam la telefon”
  • Au fost niște simptome prevestitoare a apariției greșelii? „Tocmai s-a dezghețat zăpada”

4. Axează-te pe lecția învățata, pe evoluție

Întreabă-te:

  • Ce aş fi putut face diferit? „Aş fi putut să fiu mai atent.”
  • Cum pot face pe viitor ca să evit greșeala? „Voi ști că gropile apar oriunde pe neașteptate”
  • Ce comportament ar trebui să schimb? „Nu voi mai vorbi la telefon când conduc”
  • Ce se întâmplă dacă repet greșeala? „Se vor strica: cauciucul, janta, amortizoarele”
  • Care sunt beneficiile dacă nu mai repet greșeala? „Nu voi face accident, nu voi cheltui bani pe reparatul mașinii.”

Dacă nu ai un răspuns la aceste întrebări solicită ajutorul colegilor, prietenilor, familiei și mai ales experților.

5. Creează un plan de acțiune

După analiză știi ce ar fi bine să schimbi. Uneori poate fi o situație simplă ca în exemplul nostru sau mai complexe care necesită implementare pe câteva săptămâni.

Definește pentru fiecare cauză a greșelii cel puțin o acțiune de îmbunătățire. Iar pentru fiecare acțiune stabilește termenul până la care vrei să acționezi și resursele necesare dacă este cazul.

6. Urmărește progresul.

Ai un plan minunat. Hai să vedem ce se întâmplă în următoarea seară.

„A doua zi după apariția gropii cu alte griji, poate nu ale tale. Cineva te sună și tot la telefon ești. Uiți de groapă și iar o iei.

A treia zi vrei să fii pregătit de dimineața îți propui să ocolești groapa, dar te grăbești c-ai plecat târziu de la servici si… îți aduci aminte pe ultimul moment atât cât să o iei pe jumătate.

A patra zi, încă o zi cu speranțe de mai bine. Da în sfârșit sunt șanse mari și ocolești groapa din timp.”

Mai ține minte vorba „Ce nu măsori nu poți controla”.

7. Creează acțiuni care te împiedică să greșești

Se mai numesc și poka-yoke în traducere evită situațiile neașteptate sau anti-greșeală sau în varianta mai veche anti-prost. Nu e ușor să găsești o astfel de variantă, creativitatea jucând un rol important.

„Ziua a cincea ocolești groapa.

Ziua a șasea în timp ce ocolești te întrebi: oare de ce mă chinui să țin minte că e groapa în loc să o iau pe alta parte.

A șaptea zi, în sfârșit alegi o altă stradă fără gropi în drum spre casă.”

7+Bonus la pasii de până acum pentru Cum înveți din greșeli?: Învață și pe ceilalți

Deși ţi-ai învățat lecția, este foarte probabil ca după un an să uiți de acea situație, și în următoarea iarnă să reiei procesul de învățare. Ca să previi uitarea ta dar și greșeală altora, ajută-i și pe ceilalți. „Hei vezi ca pe strada X a apărut o groapa noua. să vedem dacă la anul va fi tot acolo.”

***

Pentru că managerii la rândul lor avertizează candidații „Nu îmi plac oamenii care greșesc” avem o replică pentru tine (desigur și noi am auzit-o de la alții și o folosim) „Promit că voi face greșeli din ce în ce mai bune”

Te lăsăm cu zâmbetul pe buze, cu 7+1 modalități „Cum înveți din greșeli” și cu invitația de a rămâne alături de noi pentru evoluția ta profesională și personală.

Cuplu jocuri video
De ce să te joci?
By Lunif.com
0
31 mai 2023
495 Views
Cursant, Trainer

Dacă te regăsești prin marii iubitori de jocuri atunci te vei bucura să ai argumente pentru cei care-i neagă utilitatea. Totuși, ar fi bine să știi de la început că jocul nu te ajută să înveți peste noapte pentru examen. Jocul nu substituie învățarea propriu-zisă. Așa cum nici domnului de la plafar nu i-am fi putut recomanda „Nu mai alerga după pastile, du-te la joacă!” Citește până la final şi descoperă răspunsul la întrebarea „De ce să te joci?”

Jocul face parte din viața omului de peste 5000 de ani. El aduce bună dispoziție și relaxare, din acest motiv poate fi utilizat în mai multe domenii: educație, recuperare medicală, rezolvarea traumelor, integrare socială și multe altele.

Înainte de a citi mai departe îți propunem un exercițiu de memorie: Ce jocuri cunoști? Ce jocuri ţi-au marcat viată și cum te-au ajutat?

De ce să te joci?

Jocul nu este doar o unealtă care te relaxează și nici nu va dispărea prea curând din preferințele omenirii chiar dacă are o vechime semnificativă. Iată ce poți obține dacă te joci:

  1. Crești responsabilitatea – pentru fiecare succes și eșec ești conștient de contribuția pe care ai avut-o la rezultat. Chiar dacă este un joc de grup, mintea ta este deja gata să se descurce și mai bine la următoarea tură.
  2. Înveți limba engleză mai ales în cazul Jocurilor video și online;
  3. Lucrezi în echipă pentru a atinge obiectivul jocului;
  4. Comunici eficient, este sigura variantă prin care te poți integra într-o echipă si în joc;
  5. Îmbunătățești capacitatea de decizie, te lovești de situații ipotetice și aici sub presiunea timpului.
  6. Îmbunătățești memoria vizuală. Majoritatea jocurilor se bazează pe imagini video, cărți de joc sau alte instrumente fizice.
  7. Înveți strategie și leadership; rezolvi disputele din joc sau din echipă cu care joci.
  8. Gândești critic. Te bazezi pe fapte și corelații logice pentru a putea avansa în joc.
  9. Ești creativ, scurtăturile sunt valabile și în joc.
  10. Descoperi necunoscutul, adică înveți funcție de tematica jocului.

De ce jocul oferă atâtea beneficii:

  • Este un spațiu sigur. Nu cotează dacă greșești;
  • Nu ești afectat emoțional – știi că este doar un joc, iți dai dreptul să greșești și să te distrezi.
  • Te regăsești într-o poveste, într-o aventură; totul este interactiv;
  • Te provoacă să depășești bariere prin creativitate;
  • Ești motivat să ajungi la finalul jocului, să-ti depășești limitele;
  • Ești independent, deciziile sunt ale tale, de tine depinde succesul. Ba mai mult vezi imediat rezultatul acțiunilor tale.
  • Ai satisfacția succesului atunci când atingi un nivel avansat din joc;
  • Este amuzant, aduce bună dispoziție.

Statistici despre jocuri

Dacă enumerarea de mai sus este abstractă ȋți aducem și câteva statistici:

Jocul & trainingul

Cum poți folosi jocul (Gamification) și mai mult pentru învățare (pentru profesori, părinți și traineri)?

  1. Implică jucătorii în crearea jocului;
  2. Oferă a doua șansă sau o alternativă;
  3. Oferă mici indicații când jocul pare pierdut;
  4. Folosește tehnologia pentru supervizare și activitate la distanță;
  5. Îmbunătățește permanent jocul cu nou provocări;
  6. Arată participanților cum evoluează;
  7. Oferă un premiu;
  8. Încurajează conversații productive despre joc între participanți;
  9. Aliniază obiectivele de învățare cu obiectivele jocului;
  10. Creează provocări și interactivitate în joc pe măsura învățării. Dacă aceste elemente nu sunt îndeplinite este foarte probabil ca jocul să demotiveze;
  11. Nu da note pe joc, distrugi toată bucuria jocului chiar dacă nota poate fi un premiu.
  12. Alternează jocul cu învățarea teoretică pentru a face conexiuni logice și practice.

Tipuri de jocuri

Pentru inspirație în caz că dorești să creezi chiar jocuri ar fi bine să mai știi ce tipuri există. Jocurile se diferențiază intre ele prin număr de participante, tematica și modalitatea de desfășurare astfel:

  1. După participanți: Competiție 1 la 1 sau intre echipe;
  2. După nivelul de apropiere de realitate: Simulare sau fantastic;
  3. După modalitatea de premiere: Câștig pe baza de puncte sau pe finalizarea sarcinii;
  4. După modalitatea de susținere: Video, online, faţă în faţă;
  5. După subiect: Acțiune, Aventura, puzzle, sport, roll play, strategie, simulare, logica;
  6. După modalitatea de supervizare: Individuale sau cu arbitru;
  7. După instrumente: Fără sau cu instrumente de lucru (cărți, bile, telefon etc);
  8. După domeniu: matematica, fizica, logistica, management etc.

De ce să NU te joci?

După atâtea lucruri de bine despre joc este important să știi și riscurile. Cel mai mare dintre ele fiind dependența faţă de joc. Există un punct în care învățarea dispare, căci jocul nu mai oferă fundamental nimic nou.

Apoi o dată intrat în lumea jocului, nimic din jurul tău nu mai contează: cum ar fi hrana, apa sau alte responsabilități casnice și profesionale. Pierzi noțiunea timpului.

Colaborarea are limitele ei, în acea lume a jocului. Dacă jocul este online fără interacțiune umană fizica, pot duce a anxietate și chiar depresie.

Apoi violenţa din jocuri ca și cea din filme nu calmează agresivitatea, ba din contra o cultivă, o acceptă și o promovează.

***

Am vrea să te lăsăm cu gânduri pozitive legate de joc, iată un ultim argument la întrebarea De ce să te joci? Alege jocurile inteligente unde amprenta aplicabilității este un pic mai mare decât distracția; în acest fel vei simți în termen scurt beneficiile.

Si cum lista de trucuri utile pentru dezvoltare ta profesională și personală continuă, ne-am bucura să rămâi în continuare alături de noi. Ba mai mult ne poți propune subiecte de interes scriindu-ne pe info@lunif.com.

Cum ne susține familia învățarea?
Cum ne susține familia învățarea?
By Lunif.com
0
21 mai 2023
427 Views
Cursant

Toți avem doi educatori principali în viață: profesorii și familia. Astăzi discutăm despre al doilea, căci ne aflăm între două evenimente importante: Ziua internațională a familiei (15 mai) și Ziua copilului (1 Iunie). Gândindu-ne la domnul de la plafar care-şi dorea minunea învățării peste noapte, oare care a fost contribuția familiei sale în evoluția sa profesională? Hai să vedem: Cum ne susține familia învățarea?

Cum ne susține familia învățarea?

Când auzi cuvintele: familie și învățare prima asociere pe care o faci (în general) este relația părinte-copil. Într-adevăr apetitul pentru învățare acolo începe.

Multe studii arată că familiile cu o situație financiară mai bună, pot susține mai ușor dezvoltarea copilului; cu toate acestea, ai auzit (sau poate chiar tu ești un exemplu) de cei care au rezultate remarcabile în ciuda dificultăților din familie.  Așa că vei găsi mai jos o multitudine de idei prin care indiferent de venit, familia cultivă aprecierea pentru învățare.

Cum putem noi susține familia prin învățare?

In viața de adult este rolul nostru să susținem dezvoltarea familiei. Ca adult tot ceea ce am scris în capitolul următor devine responsabilitatea ta.

Ca membru al familiei: tată/mamă, frate/soră, verișor-nepot, unchi-bunici, poți contribui activ la crearea unui mediu prielnic pentru învățare. Da, am spus corect frate-soră-verișor. Indiferent de vârsta pe care o ai, cu siguranță știi ceva ce restul nu știu.

Ajută pe cel mai mic/neștiutor decât tine, și ție ţi-a fost greu demult la început. A învăță pe altcineva orice lucru mărunt pe care îl cunoști, nu este doar responsabilitate față de el, ci față de tine. Este acea activitate care îți va aduce împlinire personală și mai ales este cea mai bună metodă prin care înveți și tu la rândul tău.

Cum se întâmplă efectiv contribuția familiei la evoluția ta:

1. Modele în familie
Trec direct la exemple:
  • Bunicul chiar dacă a ieșit la pensie de 10 ani știe tot ce mișcă cu privire la industria în care el a activat.
  • Mama participă periodic la cursuri de seară.
  • Tata merge în deplasare pentru specializare.
  • In vacanță cartea are loc de cinste în bagaj.

Toți sunt supereroi care ajută la salvarea Învățării. De ce ai nevoie de modele? Ele sunt previziunea viitorului, ele sunt obiectivele spre care tinzi, ba mai mult să le depășești. Ele sunt normalitatea care te va însoți întreaga viață.

2. Lectura în familie

Cu greu pot pune pe locul doi această activitate. Visele și imaginația se nasc din cărți. Creează un obicei din lectura chiar dacă copilul este un nou născut: de la simple poveşti cu animale, prințese și zmei, la cărți SF și filozofie pentru orice vârstă.

Cum ajută cititul? Dezvoltă vocabularul, înțelegi cum funcționează anumite lucruri, cum pot fi oamenii care la un moment dat se vor intersecta cu viața ta, deschide apetitul pentru a ști și mai mult.

3.Membrii familiei se implică în activitatea ta

Cum ar fi să te dea la o parte și să-ţi facă temele? E un vis frumos, însă atunci te-ar priva de dezvoltare. Prin implicare lor, înțelegem faptul că poți apela la ei ori de câte ori ai nevoie de ajutor. Nu fi dezamăgit dacă nu au timp imediat sau dacă nu știu răspunsul corect imediat. Nimeni nu le știe pe toate.

Uneori nici nu este necesar să ceri ajutor, deja au văzut prin ochii tăi c-ai intrat intr-un labirint în care nu găsești ieșirea. Deja îți pun întrebări, tu le explici și iată cum ajungi la lumină.

4.Monitorizează rezultatele

Dacă nimeni nu se uită pe rezultatele tale, nimeni nu se bucură sau plânge alături de tine atunci tu de ce ai face-o. Da ai putea să simți stres datorită așteptărilor celor din jur pentru rezultate bune și chiar excepționale. Tine minte acest tip de stres este constructiv pentru evoluția ta profesională.

5. Primești feedback constructiv

Ai face orice altceva în loc să înveți/ lucrezi şi pui pe primul loc activități mai puțin importante. Acestea sunt momentele când o voce „pe nepusa masă” se așază lângă tine şi-ţi aduce aminte de obiectivele tale lăsa-te acum pe locul doi.

Apoi sunt situațiile când rezultatele tale lasă de dorit. Nu este responsabilitatea ta faţă de ei, ci este responsabilitatea ta față de tine să înveți, iar membrii familiei au rolul să-ţi aducă aminte.

6. Discută cu profesorii tai

Familia implicată activ în mediu educațional este cea care:

  • participă în discuțiile cu alți părinți,
  • participă în ședințele cu profesorii,
  • organizează activități voluntare pentru copiii,
  • își exprimă opinia și fac solicitări către profesori;

Aceste acțiuni contribuie la eficiența ta în mediul instituționalizat de învățare.

7. Petrec timp cu tine

Toți membrii familiei au pasiuni, activități administrative și profesionale. Printre miile de lucruri de făcut ceva rămâne mereu în calendar lor: timpul petrecut în familie, de la un joc si teme, la vizite la muzeu sau sus pe munte.

8. Te ascultă

Opinia ta, poveștile tale sunt la fel de importante și speciale ca ale tuturor. Poate uneori te simți ignorat căci altele sunt prioritare, însă este o chestiune de ordinul minutelor.  Ei știu cât de fain este să-ţi faci vocea auzită. Întrebările pe care le primești nu sunt un interogatoriu ci pentru înțelegerea contextului și astfel să primești sprijinul necesar.

9.Creează un mediu de învățare plăcut

Atunci când ai nevoie de liniște, de alimentație, de somn sunt cele mai simple lucruri pe care familia le poate oferi ca tu să poți învăța. Vin apoi lucrurile speciale: birou și scaun confortabil, lumina din camera și uneltele de la caiet cu pix până la tablete de proiectare.

10.Te ajută să intercalezi învățarea cu relaxarea

Pentru situațiile în care învățatul devine un sac fără fund, vor fi cei care să-ţi spună: „E momentul pentru o pauză” fie o cană de ceai, o plimbare scurtă sau o lecție în natură.

Ne bucuram dacă ai ajuns până în acest punct după ce am parcurs deja 10 modalitati, și încă mai avem 7 variante despre: Cum ne susține familia învățarea?

11. Pune învățarea pe primele locuri între responsabilitățile tale

De câte ori ești trimis la lecții, de câte ori ești întrebat ai finalizat proiectul, de câte ori tţi s-a spus: „lasă asta acum e mai important să te pregătești pentru mâine” (examen, teme, prezentări și altele de natură profesională)

12. Împărtășesc experiențe cu tine

Ai auzit deja pățăniile lor din copilărie, din tinerețe sau din cele de zi cu zi. Le asculți cu o curiozitate rară așteptând cu suspans finalul poveștii. N-ai zice că sunt lucruri de învățat ci pur și simplu viaţă de zi cu zi, însă exact acestea te pregătesc pentru greșelile viitoare.

13.Transformă învățarea în joacă

Să presupunem că adori pisicile, însă nu-ţi place matematica. Aceasta nu e animăluțul care îți mănâncă tema de casa, ci este cel care vine în poveste și elucidează mistere. De exemplu: Sub o mașină vezi 2 cozi de pisică, de câte picioare are nevoie coada să iasă de sub mașină dacă vrea să se bucure de mâncarea de la tine.

Să presupunem că nu-ţi place fizica, însă îți plac corturile pe munte. Imaginează-ţi câte experimente poți face doar gândind la fixarea cortului.

14.Te sprijină să înveți activ, oricând, oricum

O piatră găsită în drum cu o formă ciudată, o frunză colorată, un gândăcel nevinovat toate sunt instrumente pe care le găsești accidental pe drum și se pot transforma ȋntr-un joc, o poveste cu talc sau provocarea de a construi ceva cu ele. Nu e nevoie să fii într-o clasă, acasă la masa de studiu, ci oriunde în lume și ceilalți să ţi explice diversitatea lucrurilor care ne înconjoară.

15. Îți oferă libertatea alegerii

Alegi ȋntre a merge într-o vacanţă sau alta, între o haină sau două, apoi lucruri complexe şcoală, profil și meserie. Da știm, nu toți se bucură de acest privilegiu, însă este cel care îți oferă încredere și pasiunea pentru care le vei face în viitor.

16. Sărbătoresc cu tine succesul

Bucuria succesului tău este de 10 ori mai mare decât a ta, este confirmarea că au făcut o treaba bună. Poate tu aștepți doar recompensa promisă, însă îți propun să uiți de ea și pur și simplu să începi să visezi la următoarea ta realizare.

17. Primești recompense

Învățarea este normalitate și bucurie, nu o obligație care necesită recompensă, însă efortul depus pentru teme și examene devin parcă mai ușoare atunci știi că vei primi ceva ce îți dorești de mult (un obiect, o vacanță etc)

***

Mai ţine minte un lucru. Atâta timp cât tu te dezvolți, cei din jurul tău observă că tu înveți, ȋi vei inspira și se vor apuca și ei de treabă. Probabil nu vor învăța același lucru ca tine; au alte pasiuni. Așa că îți vor împărtăși și ei la rândul lor ceea ce au descoperit, și iată cum creezi în familie circuitul infinit al învățării.

După atâtea trucuri legate de Cum ne susține familia învățarea? Te invităm ca astăzi să înveți şi să transmiți informații valoroase în familie, iar noi te așteptăm cu alte șiretlicuri utile.