E iunie, e luna destinată copiilor așa că dedicam un episod din Podcastul de dezvoltare profesională lor şi părinților. Cum susținem motivația de dezvoltarea copiilor. având invitat special pe Mihaela Șerban psiholog.
Ce vei afla:
- Cauzele pentru care copii par lipsiți de motivație;
- Cum susținem motivația de dezvoltarea copiilor;
- Cum tratăm minciuna;
- Care sunt copii „mină de aur”.
Citește mai jos sau ascultă aici:
Cauzele pentru care copii par lipsiți de motivație
Mulți părinți se plâng de faptul că copii nu învață, sunt delăsători, puturoși. Însă cauzele sunt cu totul altele:
- Tratăm situația prin verdicte: generația asta, școala e de vină, părinții căci prea le dau totul.
- Deteriorarea relațiilor cu copii. Nu este suficient să-i oferi lucrurile cele mai bune, școala cea mai bună. In fapt: uiți să te joci, uiți să te prostești. Iar la adolescență nu le mai suporți greșelile şi ii judeci după propriile tale trăiri și experiențe.
- Metodele învechite şi presiunea școlii bazate pe memorare şi reproducerea textelor „băgate cu polonicul” Când multe altele sunt mai interesante: jocuri, telefon, discuții; competiția este dificilă. Ai nevoie să vii cu ceva şi mai palpitant, însă învățarea vine şi cu un efort de gândire.
- Experiența de viată. Părinții noștri spuneau şi noi executam. Ei au făcut tot ceea ce știau mai bine: au avut acces limitat la informații si au trecut prin traume de supraviețuire (lipsa hranei, lipsa libertății şi așa mai departe)
Alte cauzele pentru care copii par lipsiți de motivație
- Supunerea: noi ca părinți am trăit într-o generație în care a fi ascultător era o calitate. Când copii au curajul să-şi spună cuvântul se trezesc cu observații de genul „Dacă nu te oprești te las şi corigent”. Mi-am învățat copilul să-şi susțină punctul de vedere, să solicite o explicație pe tonul şi în cuvintele potrivite.
- Nu știm să ne ascultăm copii, căci nici noi nu am fost ascultați. Nu setezi limite sănătoase pentru că îți dorești ca al tău copil să aibă mai mult decât ai avut tu (jucării, vacante) Toți părinții au cele mai bune intenții; totuși suntem o nație care nu știm sa ascultăm. E important să rezolvi cu tine însuţi capacitatea de ascultare, astfel se răsfrânge asupra copiilor.
- Îți dorești cu orice preț să ai copii care să învețe. Mulți părinți încep cu sfârșitul sau cu mijlocul, uitând necesitatea existenței unor abilitați de învățare mai întâi.
- Motivația de învățare a copilului nu se construiește singură, are nevoie de părinți. Motivația este un efect și nu o cauză. Este un efect al plăceri și a abilitații de a învăța.
Cum susținem motivația de dezvoltare a copiilor
- Conectează-te cu copilul tău. Renunță la Tv şi ascultă–ți copilul si soțul măcar 15 minute pe zi.
- Setează limite sănătoase. Înțelegeți rolul de părinte şi ascultă cu răbdare „Te ascult dar nu acum. Te ascult dar dă-mi un pic de timp” Copii ne testează să descopere cât ducem, când cedăm. Copii insistă până când fie le oferim ceea ce își doresc fie când se lovesc de limita prestabilită.
- Luptă cu dependentele cum ar fi telefonul.
- Creează rutina de învățare pentru copii. Este foarte greu şi pentru un adult să prioritizeze şi să reziste tentațiilor, pentru ei cu atât mai greu.
- Comunică armonios in familie, inclusiv cu bunicii. Renunță la contraziceri fără sens, în care fiecare se supară sau pleacă din discuție plictisit.
- Dezvoltă o relație armonioasă şi de cooperare. Dezvoltă copii care pot să discute cu părinții şi care nu manipulează. In loc să se poarte frumos doar când au un interes.
- Previno comportamentele pasiv agresive, adică acele comportamente greu detectabile şi inconștiente: este agresiv, întârzie, nu face diverse lucruri. Asta înseamnă că nevoile sale emoționale nu sunt îndeplinite. Nu este necesăr sa-i faci mofturile, ci spune-i „Mă deranjează, dar îmi iau răbdarea și sunt atent la ce îmi spui. Te ascult” Nu există părinți zen. Dar când tensiunea iți creste spune „Lasă-mă să mă liniștesc şi vorbim după” Astfel ai arătat că ești om, că ai limite. Nu cicălești şi nu învinovățești şi mai ales lași ușa deschisă.
Cum susținem motivația de dezvoltare a copiilor
- Învață să te cerți Crizele de nervi scad, te cerți din ce în ce mai puțin şi mai rar. Este și rândul tău să aștepți ca al tău copil să se liniștească. Nu băga conflictul sub preș. Discută. Ascultați-vă reciproc „Știu ai fost supărat dar nu vreau să mai rupi cărțile sau să-ţi lovești sora” Adică transmit „Nu este negociabil să vorbești urât. Nu este negociabil să lovești” Este normal să bodogănești însă începe şi finalizează cearta cu empatie. Adică in loc ca cearta să ducă la ruptură cu păreri diferite, ţine ca cearta să se finalizeze cu împăcare şi rezolvare astfel încât copilul să nu rămână cu resentimente sau ca fiind neînțeles, neascultat.
- Lasă copilul să se descurce. Nu-i spune că nu poate şi nu-l ajuta non-stop. Lasă-i bucuria să descopere că poate. Este confirmarea abilitaților proprii de a învață „Ia uite ca pot” Am organizat un concurs cu premii pentru copii din familii defavorizate. Le-am dat posibilitatea să-şi aleagă premiul. Ghiciți ce şi-au dorit? 95% din cazuri nu au fost jucări, cărți sau alte obiecte; ei şi-au dorit să poată învăța mai bine şi să aibă note mai mari.
- Arată-i succesul mai mult decât insuccesul sau ce nu știu. Noi le arătam mai mult cât de mult nu pot: prin note, prin „n-ai știut”, prin lipsa noastră de răbdare.
- Mișcă-te repede. Anii de şcoală trec foarte repede așa că este important să iei măsuri imediat atunci când copilul nu mai vrea la școală.
Cum tratezi minciuna:
Mulți părinți afirmă „totul până la minciună. Când mă minte, mă enervez”. Hai să vezi o altă faţă a minciunii: Când copilul minte nu începe să-l descoși, nu-l învinovăți. E clar că îi este rușine și se va simți vinovat chiar dacă neagă şi este agresiv. Nu există copii care să nu simtă rușine.
Dacă ii vânezi greșelile copilul va intra în defensivă şi se va apăra. Mută accentul de la rezolvarea problemei „de ce a mințit, de ce a făcut”. Motivul pentru care o face este pentru că ii este frică. Dacă nu i-ar fi fost teamă de cicăleala ta sau de pedepse atunci ar fi recunoscut fapta. Căutând vinovatul adâncești rușinea şi doar se va perfecționa în a minți şi mai bine.
Exemple cum tratezi minciuna
Iată un exemplu cu o mămica căreia ia dispărut într-o zi rujul. Si-a întrebat copilul „Știi cumva unde îmi este rujul. Fata a răspuns „Nu știu”. Ce credeți? A doua zi a apărut rujul. Mama era foarte supărată: de ce fiica nu recunoaște. Normal pentru că este relația părinte-copil. Este mai bine să te întrebi „de ce copilul nu are curaj sau încredere să-mi spună” Ce ai putea face este să glumești ”Îți mulțumesc că mi-ai adus rujul” Aceasta relaxare nu este o trecere cu vederea care va da posibilitatea ulterioară copilului să minta din nou. Arată-i copilului că poate spune adevărul fără să pățească nimic. „Știu că ai luat rujul, însă ești mică şi frumoasă fără ruj”
Un alt exemplu fiica mea care adoră să facă tot felul de creme, de experimente cu șampon. Adeseori găseam baia făcută vraiște. Când o întrebam „Cine a umblat aici?” răspunsul era mereu același „Nu eu.” Mi-am dat seama că e stupid să întreb de ce. O face din amuzament şi curiozitate. Apoi, m-am întrebat ce anume mă deranjează: faptul că folosește produse scumpe şi mizeria din baie. Prin urmare am luat special pentru ea șampon ieftin şi am rugat-o să șteargă după experimente. Așa că spune-i ce te-a deranjat în loc să învinovățești.
Care sunt copii „mină de aur”
Copii cu personalitate puternică sunt copii care vor muta munții din loc chiar dacă sunt inconvenabili şi greu de gestionat. Sunt personalitățile cele mai frumoase, creative cu potențial uriaș. Cei obraznici şi guralivi, dacă sunt gestionați cum trebuie pot deveni fantastici. Cooperează cu copilul şi vei descoperi mine de aur chiar dacă par acum bombe cu ceas.
Cum poți intra în contact cu Mihaela Șerban:
Nu sunt nici copii şi nici părinții de vină. Este rolul specialistului să ajute la dezvoltarea acestor mine de aur si sa-ti arate: Cum susținem motivația de dezvoltare a copiilor. Află mai multe pe:
- Grupul Adolescenta
- Pagina facebook Mihaela Serban
Si pe blogul Lunif in fiecare săptămână.
