Acum de final de an îți aduc gânduri cu inspirație de la Cristian Ioniță. Este un profesionist cu o experiență vastă, a acceptat să împărtășească viziunea sa despre dezvoltarea profesională, adaptabilitate și rolul obiectivelor clare în atingerea succesului. În prezent, lucrează la Vodafone ca Digital Transformation Manager și, în paralel, predă la o universitate. Parcurge pana la final sa descoperi Cariera care Bate Crizele cu Cristian Ioniță.

👤 Cine este Cristian Ioniță?

Sunt Cristian Ștefan Ioniță, am 44 de ani și am o scurtă biografie. Am absolvit Liceul Mihai Viteazul din București, apoi Facultatea de Automatică și Calculatoare din Politehnică. Am continuat cu un master în management la ASE, deoarece am vrut să învăț și economie pe lângă ingineria în calculatoare. După 30 de ani, am făcut și un MBA, unul dintre cele mai bune din România, la Bucharest International School of Management.

Ulterior, în fiecare an în care am lucrat, am încercat să fac câte un curs. Nu am vrut să treacă un an fără să învăț ceva nou. Dacă aveam posibilitatea, făceam cursuri pe banii companiei, iar dacă nu, îl alegeam pe cel mai bun din industria respectivă și îl făceam singur, pe banii și timpul meu. Tot timpul am încercat să învăț și să fiu cel mai bun în ceea ce fac.

Acum lucrez la Vodafone ca Digital Transformation Manager, în departamentul digital. Aici, pentru Vodafone Group Europa, avem programatori, data scientists, QA testeri, project manageri, scrum masteri, product owneri – tot ce trebuie pentru a face software. Facem software care automatizează diverse procese din companie. Pe lângă asta, am și o pasiune de suflet pe care o fac în paralel: predau la o universitate care ține tot de MBA-ul pe care l-am făcut.

💼 Ce a determinat trecerea de la studiile IT la Management la ASE?

Când eram mic, în școală, am observat că cei mai respectați oameni din jurul meu erau manageri, în special directorii generali. Mi se părea că a fi CEO este apogeul, maximul posibil pe care îl poți obține în viața asta, era cariera maximă. Era singurul mod de a câștiga mai mulți bani, de a urca pe scara ierarhică. Nu știam exact ce face un director general, dar știam că vreau să ajung acolo. De aceea am făcut facultatea de management și tot de aceea am făcut și MBA-ul.

🎯 Studiul și dezvoltarea constantă erau doar pentru a atinge funcția de manager sau erai pasionat de subiecte?

Răspunsul este da și da. Am fost și pasionat, dar a fost și pentru obiectivul meu general. Ceea ce lipsește tinerilor în ziua de azi, în opinia mea, este obiectivul de viitor. Îi întreb mereu pe studenții mei ce vor să devină când vor fi mari, unde vor să ajungă. Circa 90% nu știu, 10% au o idee, dar puțini știu exact unde vor să ajungă.

Un studiu întreg făcut de Harvard pe zeci de ani arată că studenții care știau din facultate exact ce vor să facă au ajuns cel mai sus și cel mai bine în viață. Ceilalți au mers „cu flow-ul”, lăsând vântul să decidă direcția. Recomandarea mea este să ai un plan, un obiectiv, o direcție pentru care să tragi și să vrei să ajungi undeva. La început, planul era să ajung CEO, dar între timp s-a mai schimbat.

🏫 Care au fost elementele formative din perioada școlii și de început de carieră?

Când eram la școală, am participat la olimpiade de matematică și am ajuns la olimpiada națională de fizică în liceu. În ultimii ani de facultate, am început să merg la târgurile de joburi. Mi-am făcut un CV frumos, cu data nașterii, adresa, facultatea și am inclus olimpiadele, sperând să impresionez. M-am dus la Târgul de joburi din Politehnică, am întrebat despre posturi, dar nu mi-a plăcut nimic. Am lăsat doar vreo 10 CV-uri și nu m-a sunat nimeni. Mi-am zis că e ceva în neregulă.

Anul următor, mi-am refăcut CV-urile, le-am lăsat la toți, fără să mai întreb ce fac. Iarăși nu m-a sunat nimeni, și m-am întrebat ce se întâmplă. Apoi, m-am întâlnit cu o colegă care tocmai se angajase ca și consultant de vânzări pentru asigurări și pensii private la ING. A fost o alegere: să lucrez în IT, după ce terminasem Automatica, sau să lucrez în ceva care aducea bani.

În anii 2000, vânzările aduceau bani. Agenții de vânzări erau foarte bine plătiți. În IT erau puțini angajați programatori, care instalau Windows-uri și reparau imprimante. IT-ul nu era ce este azi. Am decis să nu merg în IT și mi-a plăcut mai mult să lucrez în vânzări, deoarece am și o latură extrovertită, îmi place să vorbesc și să interacționez cu alte persoane. Am lucrat vreo 6-7 ani în vânzări și am făcut toate cursurile de pe piață.

💰 Ce ai vândut în acea perioadă?

M-am angajat la ING, care se numea ING Nederlanden pe vremea aceea (acum NN). Am vândut asigurări de viață și pensii private. A fost o experiență extraordinară, chiar am învățat multe. La început, când sunam prieteni, rude și cunoștințe, a fost OK. Mă întâlneam cu ei, le explicam și încercam să vând. Dar în momentul în care a trebuit să trec în piața rece, când s-au terminat prietenii și cunoștințele, și trebuia să sun la necunoscuți ca să le cer o întâlnire, aveam un gol în stomac. Suna de la numere aleatorii și le spuneam pitch-ul.

La început, era foarte dur: unii îmi ziceau să îi las în pace, că sunt al șaptelea în ziua aia, iar eu închideam telefonul și nu mai sunam pe nimeni în ziua respectivă. După doi ani însă, am învățat să vorbesc atât de bine la telefon cu necunoscuții, încât mi-a dispărut golul din stomac. Chiar dacă eram al șaptelea, le ziceam că al optulea semnează, așa că am venit la fix, și ne despărțeam râzând la telefon. Am învățat să vorbesc cu încredere, vocea nu-mi mai tremura.

Această experiență mi-a folosit toată viața. Acum, nu am nicio reținere. Pot să sun pe oricine, inclusiv pe președinți, dacă am nevoie de ceva de la ei.

🚀 Ce sfat ai pentru cineva care e în call center și vrea să treacă de „golul din stomac”?

Orice faci, succesul este în afara ariei de confort. Dacă nu ești confortabil să vorbești cu străinii, ar fi o experiență foarte utilă să stai măcar un an-doi în vânzări. Lucrul acesta te ajută în restul vieții. De exemplu, acum la Vodafone sunt mulți colegi care au o reținere să sune un director pentru a rezolva o problemă. Eu nu am nicio reținere, pun mâna pe telefon și l-am sunat. Asta e diferența: eu pot rezolva niște probleme pe care alții nu le pot rezolva.

📞 Cum ai făcut trecerea de la vânzări la call center?

După ce am stat la ING doi ani și jumătate – an de an rămânea doar jumătate din câți ne angajasem, era destul de greu – m-am angajat în call center. Visul meu era să lucrez la Connex sau Dialog. Înainte de Vodafone și Orange, au fost Connex și Dialog, primele multinaționale din România, care au fost cumpărate de Vodafone și Orange. Era un dream job, era ca și cum plecai în America, ieșind direct din comunism.

Mi-am dorit mult să ajung acolo și mi-am depus CV-ul pe fax la Connex și Dialog. După doi ani, mă sună cineva de la Dialog: „Bună ziua, ne-ați trimis un CV acum doi ani, haideți la interviu”. M-am bucurat, deși am întrebat de ce a durat atât. Mi-au spus că aveau 300 de CV-uri pe zi.

Acolo, am avut interviu de grup și interviu personal. Am încercat să le spun cât sunt de deștept, am menționat olimpiadele, dar nu i-a interesat absolut deloc. La interviul de grup, am vorbit iarăși prea mult și m-au respins. Nu puteam să înțeleg de ce pe mine nu, când o colegă lucra acolo, iar eu fusesem la olimpiade și știam atâtea lucruri.

Nu m-au luat, dar m-au sunat și de la Orange. M-am dus și acolo, am vorbit mult și am picat și acolo.

Mai aveam o singură șansă la Zapp.

La Zapp (al treilea operator). Am intrat pe Google și am citit „cum să te pregătești pentru un interviu”. Acolo scria: nu vorbi neîntrebat. Eu vorbeam într-una. Scria să răspunzi fix la întrebările care ți se adresează, și apoi să taci. Când te întreabă ce o să faci peste cinci ani, spui că vei lucra tot în această companie, pe o poziție cu mai multă răspundere.

La întrebarea „de ce vrei la noi?”, nu le spui că te-au respins Dialog și Connex, ci le spui că ești pasionat și numai la ei voiai să ajungi. Și la sfârșit, când îți zice de salariu, zici că vrei mai mult, negociezi.

M-am dus la interviu la Zapp, am tăcut, am răspuns cu lux de amănunte, și apoi am tăcut. Când m-a întrebat ce vreau să fiu peste cinci ani, am spus că tot acolo, pe o poziție cu mai mare responsabilitate. Când m-a întrebat de ce la Zapp, am spus că sunt pasionat de telefoane mobile de când eram mic, știam toate review-urile despre ele și îmi plăcea tehnologia lor militară. Dacă m-aș fi dus la o firmă de bere, aș fi spus că sunt pasionat să vând oamenilor mai multă bere.

A doua zi, m-au sunat și mi-au zis: „ești angajat!”. La call center, salariul era 800 de lei (acum 20 de ani). Am spus că e cam puțin, că vreau 1.000 de lei, dar mi-au zis că oferta e fixă, și dacă nu, mai așteaptă 30 la coadă. Am acceptat, bifând și partea cu negociatul.

🏢 Următorul pas a fost Romtelecom

Am ajuns la call center. A fost o perioadă frumoasă, după care am trecut la Romtelecom. Am fost agent de vânzări pe clienți mici, medii, apoi pe clienți mari ca Account Manager. Eram entuziasmat: aveam mașină, telefon și laptop. Era wow, nu mai contau banii.

Am învățat multe și acolo, atât partea frumoasă, cât și partea urâtă a vânzărilor. Era multă presiune, stres și target. În fiecare lună, porneai de la zero și trebuia să atingi un anumit target; dacă nu-l făceai, începeau presiunile și problemele.

📉 De la vânzări la Consultanță

M-am săturat de vânzări. Prin 2008, m-am gândit ce vreau să fac în viitor. Am zis că, dacă tot trebuie să stau 8 ore pe zi la un job, măcar să stau pe bani. Am căutat pe Google „top cele mai bine plătite meserii din lume”. Locul întâi era expert în achiziții și fuziuni (Mergers & Acquisitions), care mi s-a părut complicat. Locul doi era consultant în management. Am aflat că sunt experți care vin când o firmă are probleme, o scot din probleme și apoi pleacă. Asta mi s-a părut foarte tare, mi-am zis: „asta aș face!”.

Am căutat ce firme de consultanță existau în România, cum ar fi KPMG, Deloitte, PriceWaterhouseCoopers, Ernst & Young și încă vreo 11 în total. Am trimis CV-ul la toate, dar nu m-a sunat nimeni.

Atunci am realizat puterea gândului: în momentul în care mi-am setat obiectivul să ajung într-o firmă de consultanță, creierul meu a conspirat cu Universul. O colegă de la Romtelecom, care se angajase la o a 12-a firmă de consultanță care nu era trecută în „pagina urii” (o carte cu toate firmele din România), mi-a spus că fac angajări. M-am dus și m-am angajat.

Acolo am ajuns unde voiam, dar am învățat Project Management. Mi-am luat cele mai bune certificate din lume la momentul respectiv pe Project Management și am învățat cum să fac Project Management cu adevărat. Am lucrat la integrarea tehnică a României în spațiul Schengen, fiind cel mai junior membru din echipa de 11 oameni. Îmi convenea, pentru că am învățat să fac lucrurile respectând toate procedurile.

Cariera care Bate Crizele cu Cristian Ioniță

⚠️ Criza din 2008 și Antreprenoriatul în Paralel

Apoi a venit criza din 2008. Primele bugete tăiate într-o firmă, în caz de criză, sunt consultanța, training-urile și marketing-ul. Acestea dispar imediat la fiecare criză. Firmele de consultanță au început să aibă din ce în ce mai puțini clienți și au trebuit să dea oameni afară.

Firma la care lucram, care se extinsese regional, a anunțat întâi reducerea salariilor cu 20%. Apoi au anunțat că vor da jumătate de oameni afară, și în final i-au dat pe toți. Am zis că m-am lămurit cu consultanța.

Ce mergea pe criză? Online-ul și vânzările la mâna a doua. În România, era un site mare, okazii.ro, care era eBay-ul României, un fel de OLX de acum 20 de ani. Dacă voiai să înveți online în România, aveai două locuri: eMAG și okazii.ro. Prin intermediul unui prieten care lucra la Okazii și care făcea interviuri pentru directori de vânzări, m-am dus și m-am angajat.

Acesta a fost primul salt de la o poziție de execuție la una de management. Îmi doream acest lucru la 30 de ani și îmi trebuia și pentru MBA, unde trebuia să am 5 ani de management. Am fost fericit, am început cu 5 oameni și în final am ajuns să am 20 de oameni. Acolo am învățat foarte bine online-ul, mi-am luat certificate de Google Analytics și Google Ads, și am înțeles cum să fac campanii de marketing.

Cum ai gestionat experiența antreprenorială în paralel cu jobul?

În 2008, pe când eram la firma de consultanță, m-am dus la conferințe de dezvoltare personală și cursuri despre managementul banilor, citind cărțile lui Kiyosaki. Trainerii spuneau să nu mai muncesc pentru alții, să fiu propriul meu șef. Mi-am zis că trebuie să îmi fac firma mea pentru a avea mulți bani.

În criză, m-am gândit că ar merge service-urile auto, spălătoriile auto și restaurantele. Am ales un restaurant fast-food. M-am gândit că dacă alții cu 4 clase pot, pot și eu, având atâtea școli și traininguri. Am greșit fatal: sunt mulți oameni cu 4 clase care îmi dau clasă la cum se fac afaceri și cum se protejează cash-ul.

Eram angajat la firma de consultanță, aveam un asociat care stătea la restaurant, și eu mă duceam seara acolo. Am crezut că pot să pun un manager și nu trebuie să stau eu, ca patron, dar trebuia să fac contabilitate, registre, să mă ocup de problemele zilnice (se strica ceva, lipsea ceva, trebuia cumpărat ceva).

Am ținut afacerea cam un an și jumătate, în plină criză. Pierdeam bani în fiecare lună. Mâncarea a mers în continuare, dar nu la restaurant, ci la alimentare și piață. Restaurantele au dat faliment pe capete. Oameni care făceau un miliard pe lună plângeau în criză, trebuind să închidă locațiile.

Eu nu știam asta, credeam că sunt deștept și mă descurc. Banii pentru a porni afacerea (echipamente, renovări) m-au costat vreo sută de mii de euro. Mi-am luat credit de la bancă în franci elvețieni pe 30 de ani. Într-o noapte, francul elvețian s-a dublat și datoria mea tot creștea.

M-am băgat într-un domeniu pe care nu-l cunoșteam și care nu-mi plăcea. Criza nu mi-a dat timp să învăț. Sfatul meu este: nu vă băgați în ceva ce nu vă place, dacă nu sunteți pasionați.

📉 Lecția de după eșecul antreprenorial

Efectiv pierdeam bani în fiecare lună, nu reușeam să scot mai mulți bani decât cheltuiam. A trebuit s-o închid, pe scurt. Am continuat să pierd bani pentru că nu îmi venea să renunț, mă gândeam la câți bani, timp și suflet am investit. Nu puteam să accept că am dat greș. A fost o lovitură.

Nu este greu, este extraordinar de dur. Trebuie să ai stomac pentru așa ceva și să fii foarte puternic mental. Eu nu am fost. Am intrat într-o depresie, timp de trei luni nu am mai putut. Îmi venea să vomit când mă sculam din pat din cauza stresului acumulat.

Într-o dimineață, m-au sunat 7 furnizori, de la bancă (întârziere cu rata), proprietarul (întârziere cu chiria, mă dă în judecată). Am fost corect, am avut toate actele, dar nu am putut să le plătesc și am închis. Pe la 9:30 dimineața, după acele telefoane, pur și simplu mi-a căzut capul. Am intrat într-o depresie, mă gândeam cum o să mă descurc. Rata era foarte mare, 100.000 de euro deveniseră 200.000 într-o noapte.

Cum ai reușit să treci peste?

Într-o zi, după ce am zăcut 3 luni în depresie, m-am ridicat, am luat o foaie și am scris tot ce puteam să fac pentru a limita pierderile. Am notat ce avocat și ce contabil să contactez. Apoi, mi-am stabilit o nouă direcție: online-ul, ceea ce mergea pe criză.

M-am reinventat și remodelat, mi-am învățat lecția și am mers mai departe. Nu m-am mai băgat în ce nu știam sau nu-mi plăcea.

📉Trecerea de la faliment…

Am ajuns director de vânzări la Okazii, am învățat multe despre online și campanii de marketing. După 4 ani, a intrat OLX pe piață, care se numea pe vremea aceea mercador.ro. Mercador avea în spate un grup financiar foarte puternic, Naspers, care extrăgea diamante din Africa de Sud. Ei băgau bani mulți prin fonduri de investiții care creșteau firme pe diferite industrii.

Au venit la Okazii cu o sumă de milioane de dolari, dar patronul de la Okazii a cerut de 10 ori mai mult. Naspers a zis că oricum intră și că o să-i mănânce. Au intrat cu un site mult mai slab, dar era gratuit și nu lua comision de la vânzători. Okazii era cel mai tare site din România, dar vânzătorii au migrat ușor la Mercador. Mercador a pierdut bani timp de 5 ani, băgând milioane de dolari în reclamă la TV, până când a sufocat Okazii.

💡 … La Proiectele Inovatoare

După ce am plecat de la Okazii, m-am dus la Vel Pitar, schimbând complet direcția, de la online la o fabrică. Patronul era același, și m-a trimis acolo împreună cu alți oameni pentru un proiect de Digital Transformation.

Acolo am făcut unele dintre cele mai faine proiecte din viața mea. Vel Pitar nu era o singură fabrică, ci 13. Lucrând la sediul central din București, am făcut o transformare completă a lanțului logistic. Am văzut transformarea de la a lua comenzi pe hârtie la a le lua pe tabletă, iar agenții de vânzări au trecut de la caiet la tabletă.

Ulterior, am creat un sistem, un robot pe computer, care lua comenzile automat, fără să sune nimeni. Am făcut predicția viitorului, care era un algoritm de statistică. Asta am învățat-o în timpul MBA-ului. În fabrica de pâine, se produc milioane de pâini pe zi. Dacă produci prea mult, arunci pâinea și pierzi bani. Dacă produci prea puțin, pierzi comenzi. Am creat un sistem care, printr-un algoritm statistic de predicție, se uita la partenerii care nu dădeau comenzi și prezicea cu o acuratețe de 90-95% pe produsele mari cât se va vinde mâine.

În fabrică, comenzile se iau până la 8 seara, dar producția pentru a doua zi începe de la 2 după-amiaza și ține până la 5 dimineața. Nu mai poți corecta producția după ora 8, așa că e important să pornești cu numărul corect.

Înainte, era un dispecer bătrân în fiecare fabrică care spunea ce să producă din experiență. Eu am înlocuit dispecerul cu un program de Machine Learning.

📱 De la Vel Pitar la Vodafone

Mi-a plăcut partea asta de transformare digitală și am căutat un job în domeniu după ce am terminat MBA-ul. Am găsit postul de Digital Transformation Manager la Vodafone, am aplicat și am fost acceptat. Acolo chiar m-a ajutat ce am învățat la MBA, pentru că la interviu au fost studii de caz. Trebuia să spun cum aș rezolva problemele dintr-o firmă. Făcusem atâtea studii de caz la MBA, încât știam ce e bine și ce e rău. Am avut o strategie unificată pentru toate țările din Europa. Produceam software pentru ei, care automatiza procese manuale prin diverse tehnologii.

Transformarea digitală, pentru noi, înseamnă digitalizarea (automatizarea proceselor manuale) și o transformare agilă (Agile Transformation). Acum, Project Management-ul se face prin metode Agile, nu prin metode clasice.

🎓 De ce ai vrut să devii profesor?

Îmi plăcea să țin cursuri. Devenisem foarte bun pe ce făceam, învățam bine produsele și țineam cursuri pentru colegi. La Vel Pitar, am făcut un modul de cursuri filmat despre vânzări și marketing. Mi-am dat seama că îmi place să fac asta.

Când am ajuns la Vodafone, eram hotărât să ajung CEO. Am încercat să ajung pe poziția de Head of Digital, dar nu am reușit din prima. Am început să fac coaching de carieră ca să văd ce îmi doresc cu adevărat să fac în viață.

Am descoperit că, pentru a urca pe scara ierarhică, aproape toți oamenii de deasupra mea lucrau 16 ore pe zi. Se trezeau la 6 dimineața, citeau mail-uri, făceau prezentări. Aveau întâlniri până la ora 7 seara, fără pauză, iar seara mai lucrau până la 9-10, inclusiv sâmbăta și duminica. Și nu erau plătiți regește. Până ajungi în board, creșterile de salariu pe toate nivelurile de middle management sunt foarte mici. M-am întrebat dacă vreau să muncesc atât de mult. Nu-mi era frică de muncă, dar nu toate întâlnirile sunt plăcute.

Ce ai descoperit în urma sesiunii de coaching?