Te invit astăzi sa o cunoști pe Bianca si ce presupune meseria de ilustrator de carte: Din secetele meseriei de ilustrator cu Bianca Tulea. Indiferent daca ești student, părinte, scriitor sau doar pasionat de dezvoltare, sunt convinsa ca vei găsi ceva relevant pentru tine.
Cine este Bianca Tulea?
Eu sunt Bianca și sunt artistă, mai exact sunt ilustratoare și lucrez cu ilustrație de carte pentru copii și ocazional cu ilustrație pentru jocuri. Sunt absolventă a Facultății de arte și design din Timișoara. Recent am încheiat și un doctorat, iar în prezent fac artă.
Cum ai ajuns la artă?
O poveste lungă. De când eram mică mi-a plăcut să desenez, totdeauna eram înconjurată de hârtie și creioane. Desenam pe tot ce prindeam și întotdeauna am știut că vreau să fac asta și mai departe atunci când o să cresc.
Am ajuns la facultatea de arte printr-o recomandare de la o doamnă profesoară. Ea m-a încurajat să urmez acest traseu și căutând am ajuns la Timișoara. Acolo m-am simțit chemată, acolo mi s-a părut cea mai bună oportunitate. A fost un mare risc pe care mi l-am asumat pentru că am plecat foarte departe de casă. Eu sunt din Constanța și practic am fugit la celălalt capăt al țării. A fost o decizie extraordinară, a fost probabil cea mai bună decizie din viața mea de până acum.
Am petrecut 3 ani de zile la facultatea de arte și design la secția de pictură. După aceea am făcut un master de 2 ani tot în Timișoara la arte vizuale și după am făcut un doctorat tot de 3 ani. Deci ai petrecut 8 ani din viață. Am vrut să descopăr mai multe si am ajuns la ilustrație.
Povesteai mai devreme că ai avut momente în care ai vrut să renunți. Ai putea să ne povestești un pic despre ele?
Nu pot să zic că am avut momente chiar atât de grele încât să nu știu ce să fac în continuare. Dar au fost momente de slăbiciune, au fost chiar materii în cadrul facultății în care stăteam înainte de examen… Noi nu avem neapărat examene scrise neapărat. Trebuia să facem lucrări și stăteam până la 2-3 dimineața și scoteam lucrări, căci trebuia să merg la examen. Imi făceam lucrările și plângeam și ziceam că eu nu mai vreau și că…
Era foarte mare stresul și foarte mare volumul de muncă. Dar după ce acestea treceau cumva, lucrurile nu erau atât de negre și acea încăpățânare de „OK, hai că mai e și hopul ăsta. „Hai că mai trec și peste asta”. M-au ajutat cumva să depășesc barierele și am realizat că momentele sunt grele doar atunci când există în prezent. Odată ce ai trecut de el, odată ce a trecut o săptămână de la examen, odată ce a trecut o lună, 1 an… Da, realizez că n-au fost decât niște rampe de lansare, doar un hop peste care să sari ca să ajungi mai sus.
Hai să spunem ce înseamnă meseria de ilustrator si ceva despre lucrările tale.
Aș vrea să precizez că sunt la început de carieră, proiectele sunt încă micuțe și puține. Dar ca ilustrator uneori ajung să fac de toate. Eu mă caracterizez drept ilustratoare de cărți pentru copii. Am făcut proiecte pentru persoane din străinătate, câteva și în țară și, așa cum am zis. Am făcut și ilustrații pentru jocuri, pentru personaje, decoruri, de toate. Și pe lângă am făcut și logo-uri și ilustrații de revistă și manuale, t tot ce s-a prins în proiect. Chiar am o cărticică, am venit cu temele de acasă. Aceasta, de exemplu, este o cărticică dintr-o serie din America pe care am avut șansa să o ilustrez acum câțiva ani. Am avut și proiecte personale care încă n-au ajuns pe piață, dar sper să ajungă în câțiva ani.
Ca și ilustrator, din punct de vedere al job-ului, cred că trebuie să înveți să comunici. Noi, artiștii, suntem așa un pic mai… mai retrași în noi, noi și foaia de hârtie și tindem… Sper să nu vorbesc în numele tuturor, dar tindem să fim mai puțin comunicativi. Este o abilitate esențială, totuși, pe care trebuie să ne-o asumăm ca să putem comunica cu cel care are nevoie de ilustrația noastră. Să înțelegem ce dorește persoana respectivă de la noi. Odată ce reușești să creezi această legătură cu comandatorul, obții o lucrare care nu bucură doar ochiul. Consider că bucură și sufletul și mai ales prin faptul că persoana care a comandat obține ceva ce și-a închipuit poate, dar n-a văzut la propriu până acum.
Este nevoie de o responsabilitate, de asumarea unei responsabilități, să-ți duci la capăt proiectul și să faci tot ce ține de tine ca să iasă așa cum trebuie.
Știi, întrebarea multor părinți este: „În această meserie cum faci banii?”
Este singurul lucru pe care-l faci sau cum combați tu această idee? Aș vrea să zic că se poate trăi din artă și se poate, dar este un pic mai dificil. Depinde cât de hotărât ești și cât de dispus ești să faci anumite compromisuri. Să trăiești doar din arta pe care vrei s-o faci, să faci doar ce vrei este destul de greu. Așa că dacă vrei să trăiești din artă, probabil va trebui să iei și proiecte care nu-ți sunt atât de interesante. Dar întotdeauna există și alternativa de a avea un al 2-lea job, part time sau full time, care să te susțină financiar. Ilustrația sau arta să fie în completare. Eu am practicat acest lucru în timpul facultății. Practic facultatea era ca un job full time și pe lângă aceasta mai făceam și proiectele și atunci am văzut că era o dinamică destul de interesantă și plauzibilă.
Am comunicat de-a lungul timpului și cu alți artiști mai consacrați în domeniu și spun același lucru. Mai ales în România e destul de greu să trăiești din din artă, din ilustrație. Nu este imposibil, mai ales dacă ai și un sprijin sau poate dacă ești căsătorit și ai un partener care te poate susține și… poți trăi din artă, dar cu riscurile de rigoare.
Din secretele meseriei de ilustrator cu Bianca Tulea
Spuneai tu că un artist, ca are nevoie de comunicare. Ce competențe ar mai fi utile?
Cred că este nevoie și de un anumit stil de adaptare, să încerci să vezi ce cere piața, ce se găsește pe piață, cum poți accesa acele joburi care există pe piață. In prezent cred că avem un avantaj foarte mare prin site-urile de specialitate de freelancing care ne permit să accesăm clienți din toată lumea, nu doar din zona noastră.
Poate anumite skill-uri digitale sunt necesare pentru a te promova. Să știi cum să îți faci reclamă pe Instagram, pe Facebook, pe alte site-uri, cum să-ți faci un profil online. Sunt multe abilități micuțe de care ai nevoie, dar care se pot învăța.
Tu așa îți găsești clienții pe prin aceste site-uri de freelancing?
Da, o parte dintre ele, o parte dintre proiecte au fost realizate printr-o astfel de platformă. Am mai avut și norocul, unul dintre proiectele mele de suflet, care încă este în derulare. A început printr-un mesaj pe Instagram. Persoana care dorea să fac acel proiect mi-a văzut probabil lucrările postate și a zis: „Hei am proiectul ăsta, vrei să lucrăm împreună?”. Si acela a fost probabil unicul proiect printr-o astfel de platformă de social media și nu oficială, dar se poate întâmpla. Deci cu cât suntem mai vizibili cu atât șansele cresc.
Sunt proiecte pe care le-ai refuzat?
Au fost proiecte pe care le-am refuzat. Ne povestești de ce? De cele mai multe ori erau proiecte care nu se potriveau ca și stil. Autorul să zicem dorea un anumit stil pe care eu nu-l practicam. Ori la fel foarte des se întâmpla să nu am timpul necesar, să nu fie perioada optimă pentru a accepta un proiect.
Nu am refuzat vreun proiect pe motive morale, etice sau ceva să mă surprindă atât de tare și să zic nu, eu nu doresc să fac asta. Cele mai multe au fost probleme tehnice, ca să le zicem așa.
Ne poți spune un pic și despre planurile tale de viitor?
In viitor îmi doresc să public cărți pentru copii, cât mai multe și cât mai diverse. Este visul meu curent să devin un ilustrator profesionist de cărți pentru copii . Mă interesează și zona jocurilor, jocurilor de masă ca să le spunem așa de societate. Posibil jocurile video sunt tentate deși încă n-am ajuns în acea zonă și de asemenea am și un interes în zona educațională.
In timpul doctoratului am ținut ore pentru studenți în calitate de asistent. A fost o experiență foarte, foarte interesantă și foarte, foarte noua în acea perioadă a vieții. Si mi-aș dori mai departe să continui în paralel și pe această zonă a educației universitare.
Pentru copii există anumite lucruri de care ții cont astfel încât ilustrația să fie cât mai atractivă copilului?
Sunt niște reguli, niște norme foarte, foarte concrete în domeniu în această privință. Ironic chiar teza de doctorat pe care am scris-o este despre ilustrație de carte pentru copii.
Da se ține cont de vârsta copilului. Cărțile pentru copii sunt de cele mai multe ori împărțite pe categorii de vârstă, de la 0 la 2 ani, de la 2 la 4, de la 4 la 6 și tot așa. Fiecare categorie are culorile folosite, formele folosite, cât de complexe sunt ilustrațiile, inclusiv textul, cât de mult text are fiecare pe pagină și cât de mult din acea pagina respectivă este acoperită de text.
Sunt foarte, foarte multe aspecte care trebuie luate în considerare. Durează până le înveți, nu le nimerești întotdeauna, nu este ceva ce înveți, ce cunoști natural, sunt până la urmă lucruri tehnice. Dar odată ce le stăpânești se deschide un nou univers.
Comunicarea cu copilul se face destul de direct. Noi prezentăm copilului acea lume din carte. Dar în același timp noi trebuie să apelăm și la adult. Că ne place sau nu ne place adultul este cel care in cele din urmă trebuie să cumpere. Noi ca artiști trebuie să vedem cum împăcăm și capra și varza, să mulțumim și copilul, să mulțumim și părintele in cauză.
Ai avut clienți mai dificili care au refuzat desenele pe care le-ai propus sau care au impus anumite reguli, stiluri, culori sau altceva?
In general am observat că autorii sunt destul de deschiși la interpretarea artistului. Clar există anumite puncte pe care aceștia doresc să le fixeze cum să arate poate un anumit personaj sau cum să arate. Dar nu cred că am avut vreodată un autor care să zică „eu nu așa vreau” și să nu se clintească deloc. Dacă era necesară poate o mică schimbare.
Dar dacă ar fi cu cineva să-și dorească să ilustreze o carte, la ce ar fi bine să se gândească?
Ar trebui să se hotărască ce dorește, să aibă o viziune cât de cât clară aceea ce dorește să obțină de la ilustrator. Când autorul deja își cunoaște povestea bine și știe cumva cum vrea să arate și ilustrația, comunicarea se face destul de rapida. In lipsa acestui lucru este necesară un fel de ședință în care artistul vine cu idei. Autorul zice da sau nu. Apoi autorul vine cu idei și poate fi un proces destul de lung. Dar dacă autorul nu este hotărât sau există și alternativa ca autorul să decidă să lase totul la atitudinea artistului și este un scenariu pozitiv.
Sunt și multe aspecte tehnice pe care sunt obligată să le întreb: dimensiunea cărții în primul rând, cartea poate fi ă de 10cm sau de 30 cm, cât de mult ilustrația trebuie să acopere pagina, o să fie o pagină complet ilustrată sau doar câteva desene mici prin colțuri și bugetul este un aspect important.
Eu de exemplu pot mula un proiect astfel încât să încapă în bugetul autorului dacă acesta este restrâns. Sau din contră pot să extind ca să fac cât mai multe lucruri pentru cât este, cât este bugetul. Aș mai zice și un alt aspect important este textul. Cât de mult text este, cât de mare va trebui să fie cartea la final ca număr de pagini, în momentul de față asta, asta îmi amintesc.
Spune-ne te rog cum ajung oamenii la tine?
Cred că cea mai ușoară variantă este pe Instagram. In contul meu de Instagram am și un link în descriere, este un link cu email-ul meu si cu alt portofoliu mai vizibil. Contul meu de Instagram este Eva Rabbit. Este un nume ales acum mult timp, un alter ego artistic.
Sunt suficient de mulți artiști care nu ajung să facă studii, este necesar? Se poate și fără aceste studii?
Clar se poate ajunge la un nivel destul de ridicat și fără studii. Depinde de fiecare persoană cât de mult se poate autoeduca. Insă cred că o facultate sau niște studii superioare în domeniu te ajută să ai o viziune mai largă. Atunci când încerci să înveți de unul singur tinzi să te axezi doar pe direcția pe care o vrei. In schimb facultatea îți oferă o avantaj mai mare de subiecte pe care le poți aborda. Inveți și artă clasică, înveți și pictură, poate înveți și gravură și multe alte tehnici. Multe alte subiecte care te pot ajuta să-ți dezvolți mai departe abilitățile personale și să nu rămâi fixat într-o zonă micuță.
Achiziționăm tot felul de tablouri din supermarket-uri sau din magazinele de decorațiuni. Dacă am asculta criticii ne-ar recomanda să nu facem asta. Care este perspectiva ta sau cum poate să facă un om diferența dintre arta și o producție în masă?
Depinde foarte mult dacă vrem neapărat acest lucru. Clar există un farmec aparte atunci când achiziționezi o lucrare special făcută pentru tine. La fel o lucrare unicat realizată de un artist care are propriul său magazinaș. Dar contează ca fiecare să-și înfrumusețeze viața și casa așa cum vede de cuviință. Nu contează de unde își obține neapărat obiectele atâta timp cât acestea îl bucură.
Pentru mine cel puțin, rolul artei este de a bucura, de a te face să-ți pui anumite întrebări. Da poate fi monetizată sau eu aș putea zice arta valabilă este doar aceea făcută de artist, că trebuie să-mi văd lucrările. Dar nu, arta înseamnă ceva diferit pentru fiecare persoană. Pentru cineva un tablou luat dintr-un supermarket poate avea aceeași valoare ca un tablou luat de la un artist. Pentru alții tablourile făcute de artiștii, artiști pe care îi admiră sunt, sunt de nereprodus și acelea sunt speciale în modul lor.
Arta depinde de privitor.
Ce ai vrea tu să transmiți celor care ne ascultă?
Dacă avem părinți printre cei care ne ascultă aș vrea să vă sugerez să le oferiți copiilor cât de multă artă în orice fel. In orice fel de mediu: că este vorba de cărți pentru copii, că este vorba de vizite la muzeu sau vizite la expoziții. Lăsați-i pe cei mici să descopere lumea artei și să plece în viață cu o viziune mai frumoasă.
Iar pentru cei care nu se încadrează în această categorie luați-vă puțin timp și explorați locuri artistice. Cum am zis: muzee, expoziții sau intrați într-o librărie și frunzăriți cărțile. Găsiți ceva frumos în fiecare. Este o formă de relaxare și este o formă de învățare, este ceva ce cred că ne poate bucura la cu orice ocazie.
Si celor care doresc sa devina artiști le spun să muncească. Să nu cedeze niciodată, să deseneze, să picteze, să lucreze. Să-și investească sufletul în ceea ce au ales să facă și să nu renunțe. Poate lua o lună, poate lua 1 an, poate lua 30 de ani. Dar atâta timp cât își dedică timpul și energia artei vor ajunge acolo unde își doresc să ajungă. Dacă plantăm un sâmbure și sâmburele cu pasiune, cu dorință, cu voință, cu energii pozitive într-o zi de acolo răsare un lăstar. Depinde de noi cum va crește acela planta. Cât îl udăm, dacă îl udăm, dacă nu îl udăm. Pentru că, cred eu, că și în domeniul acesta sau și în artă cred că este loc de învățare continuă și întotdeauna putem să îmbunătățim ceea ce facem.
***
Mulțumim tare mult de Biancăi, ne-a plăcut tare ceea ce face. Mulțumim frumos și celor care ne ascultă. Separăm ca îți sunt utile din secretele meseriei de ilustrator cu Bianca Tulea. Ne vedem data viitoare c-un subiect interesant legat de dezvoltare profesională, să vedem ce surpriză pregătim.
