„Sunt prea bătrân”, „A trecut vremea mea”, „Mai am puțin până la pensie” sunt câteva dintre afirmațiile pe care le-am auzit de la oameni cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani. De la cei cu vârsta de peste 50 de ani, aud regretul: „Aveam vise”, „Cât de multe puteam să fac atunci”, „Știi, m-am apucat de… pentru că întotdeauna mi-am dorit.” Acestea sunt motivele pentru care vreau să-ți arăt că niciodată nu este prea târziu și, de asemenea, să-ți dau o veste importantă.

Până să mă apuc să scriu aceste rânduri, nu știam că această expresie nu este doar o vorbă din popor, ci îi aparține lui George Eliot care spunea: „Niciodată nu este prea târziu pentru a fi ceea ce ai fi putut fi.” Această afirmație vrea să ne reamintească să nu așteptăm prea mult, să nu ne complacem într-un prezent care ne displace din teama, ignoranța, din cauza opiniei altora, din amânare și scuze.

Din păcate, uneori ajungem în situația în care, într-adevăr, este prea târziu. Pur și simplu, te trezești într-o zi și primești vestea: „Mai ai 6 luni” sau „A fost ultima zi când ne-am văzut”. Da, există momente când e prea târziu, însă nu despre acestea vreau să-ți vorbesc, ci să-ți dau o veste bună, așa că rămâi până la final.

Cum faci ca Niciodată să nu fie prea târziu

1. Când este momentul să schimbi? Conștientizare

Înainte de a-ți da indicațiile, vreau să-ți spun o poveste personală.

Parcursul unui om văzut de unii ca fiind „de succes” este cam așa: liceu, facultate, master, doctorat… Așa am făcut și eu, fără pauze, fără să înțeleg poate unde vreau să ajung. Am început doctoratul cu mai bine de 10 ani în urmă, fiind pasionată de supply chain. Nu îmi era clar ce vreau să aflu, însă pentru mine acest domeniu a fost și este în continuare ceva fascinant, doar că nu eram în locul potrivit.

Timp de doi ani, m-am chinuit să învăț despre grafuri, transport și trafic, ceea ce reprezintă sub 10% din aria vastă a supply chain-ului. E ca și cum ai vrea să studiezi o casă pentru a vedea cum să o faci mai frumoasă, dar singurul lucru la care te uiți sunt țevile. Așa că am suspendat doctoratul, având încrederea că va veni momentul să continui.

Hai să vedem care sunt întrebările pe care să ți le pui pentru a-ți da seama dacă este momentul să spui „Stop” și să mergi într-o altă direcție:

• Simți bucurie în ceea ce faci la locul de muncă? Dar acasă?
• Care sunt lucrurile pe care le detești în ceea ce faci? Ce ești nevoit să suporți zi de zi?
• Ce te face să te oprești din ceea ce faci, să ciulești urechile și să privești cu mare atenție?
• Ce îți lipsește acum?
• De cine și de ce îți este rușine sau teamă?
• Dacă cel mai bun prieten al tău sau copilul tău ar trăi viața ta, l-ai încuraja să continue fără să schimbe nimic?
• Ți-ai dori să mai trăiești a doua oară aceeași viață?

Dacă ai răspuns „Nu” la ultima întrebare, este sigur momentul să o iei de la capăt.

2. Primul pas in schimbare. Dorința.

Sunt două variante care te pot împinge să faci primul pas spre schimbare.

Prima variantă: A apărut un eveniment în viața ta care te-a zguduit bine și ți-ai spus „ACUM trebuie să fac ceva.” Este ca acea durere de măsea care te-a luat pe neașteptate și spui „Gata, mă duc să-mi fac cariile,” și nu te limitezi doar la a spune, ci chiar te apuci de treabă.

A doua variantă: Primul pas nu este acțiunea, ci pregătirea. Poate că la stomatolog te poți programa imediat, dar să devii antreprenor sau să schimbi orașul în care locuiești arareori are succes dacă nu te pregătești.

În cazul meu, de această dată a fost nevoie de pregătire. Știam că voiam să îmi continui studiile. Doctoratul era singurul lucru pe care îl începusem și nu îl terminasem, ceea ce nu îmi stă deloc în fire. În fiecare an mă întrebam: „Sunt gata să continui? Ce aș putea să studiez astfel încât să aibă impact?” În sfârșit, a venit un an în care am spus: „Sunt gata.” Așa că am început procesul de pregătire pentru doctorat.

La un moment dat, cineva m-a întrebat: „De ce ai vrea să faci doctoratul? Știi cât de multă muncă și stres implică?” Am răspuns: „Este un amalgam de dorința de a arăta că pot, de a oferi calitate și de a ajuta.”

3. Cum te pregătești pentru schimbare? Cunoaștere

Nimic complicat în această etapă. Află ce ai nevoie pentru a face schimbarea și treci la treabă. Însă munca din spate și dedicarea sunt cele care duc greul.

(1) Află ce ai nevoie pentru schimbare.

Hai să-ți spun cum a fost la mine. Încă din luna noiembrie m-am documentat pentru a înțelege ce implică demersul de admitere și pentru a decide dacă mă angajez în acest proces și la ce universitate m-aș înscrie, deoarece oscilam între două opțiuni. Am citit programul, condițiile, activitatea profesorilor și lucrările altor doctoranzi. La final, am spus „da” uneia dintre cele două variante.

Apoi a venit luna februarie. S-au afișat condițiile de înscriere. În afară de o listă lungă de documente și formulare de pregătit, la două dintre ele aveam de lucrat: un examen de limbă străină sau un atestat de competențe și un proiect de cercetare.

(2) Mi-am făcut planul

Cel târziu până la finalul lunii aprilie trebuia să decid tema, iar cel târziu până la finalul lunii mai trebuia să obțin atestatul de limbă.

(3) M-am apucat de treabă.

Proiectul de cercetare presupunea, în plus, ca tema să fie de interes pentru oamenii de afaceri. Așa că am început cu acest aspect. M-a ajutat foarte mult, pentru că și eu oscilam între mai multe variante. Am creat un chestionar și l-am distribuit pe diverse grupuri din social media, însă nu a funcționat. Nici măcar un răspuns. Așa că am contactat direct persoanele potrivite, iar rezultatele au început să apară.

În aprilie mi-a fost clară tema, dar ghici ce? Nu se potrivea 100% cu temele propuse de profesori. M-am panicat puțin, dar am zis să văd ce au cercetat alții. Așa că am citit peste 100 de lucrări și vreo 5 cărți, iar la final a rezultat proiectul de cercetare, în doar 4 pagini.

Am ales să mă pregătesc pentru testul TOEFL de limbă engleză. Știam ce presupune, îl mai dădusem de două ori, dar este valabil doar 2 ani. Folosesc engleza zilnic, uneori mai mult decât româna, dar asta nu înseamnă că puteam să merg la examen fără pregătire.

Timp de o lună, în medie cam 2 ore pe zi, m-am pregătit pentru examen, atât teorie cât și practică. Mi-a plăcut foarte mult să mă pregătesc pentru acest examen; am aflat lucruri extraordinare din diverse domenii: istorie, artă, biologie, astronomie etc.

Am făcut și o simulare a unui examen real pentru a-mi structura timpul de lucru, totul fiind sub cronometru.

A venit ziua examenului. Nu ai vrea să știi ce emoții aveam. Parcă era pentru prima dată când dădeam un examen. Îmi pierdusem antrenamentul; trecuseră 5 ani de la ultimul examen. Când citeam textul, cuvintele parcă treceau pe lângă mine, iar când vorbeam aveam tendința să mă bâlbâi. La final, nu am obținut un rezultat extraordinar, dar suficient pentru a merge mai departe.

(4) Automotivare. Pregătirea nu e ușoară; ai nevoie de motivație și determinare pentru a-ți atinge obiectivul. Alungă gândurile care îți spun „Nu poți” sau „Nu ești suficient de bun” și treci la treabă.

4. Fă schimbarea. Acțiune

Cel mai important lucru pe care aș vrea să-l știi despre schimbare este că nu se întâmplă dacă nu îți dorești cu adevărat. Dacă îți spui „Ce bine ar fi dacă…”, „Îmi trebuie, dar…”, schimbarea nu se întâmplă. Însă când simți cu fiecare celulă din tine „Asta este ceea ce vreau să fac. De asta depinde viitorul meu, poate chiar viața mea”, atunci schimbarea se întâmplă. Pur și simplu, orice urmă de îndoială sau de regret dispare.

Hai să-ți spun cum a fost pentru mine ziua examenului pentru doctorat, ziua care putea marca începutul schimbării.

Deși e puțin probabil ca aceste rânduri să ajungă la doamnele de la secretariat, țin foarte mult să le apreciez pentru promptitudine. Procesul administrativ al admiterii a decurs excelent și am primit asistență rapid ori de câte ori a fost nevoie.

Am ajuns cu 30 de minute înainte de ora la care eram programată și bine am făcut, deoarece intervenise un decalaj și am intrat mai devreme. Am început să prezint proiectul cu emoție și pasiune. La început, am avut senzația că nimeni nu mă ascultă. Apoi, am lansat câteva afirmații care să stârnească un zâmbet și să creeze intrigă. Reacțiile au început să apară, dar au venit și întrebările. Multe, diverse, și desigur, cu totul altele decât cele la care mă așteptam. La final, a rămas teama: „Oare nu intru?”

Rezultatele au venit repede, după doar două zile, însă abia vineri, pe la ora 17:00, după ce întreaga zi am stat ca pe ghimpi, am aflat: Sunt din nou studentă.

5. Nu te opri. Perseverenta

„Renunț”, „Nu mai pot”, „E prea greu”, „Nu e de mine”, „Cine m-a pus să mă apuc?”, „Lasă că mă apuc altădată”, „Acum am prea multe pe cap și nu mă pot concentra” — toate acestea sunt gânduri care te împiedică să îți atingi obiectivele și te lasă doar cu vise.

Așa cum îți spuneam, singurul lucru pe care l-am abandonat dintre vise a fost doctoratul. Să zicem că aveam o scuză: „Nu era ceea ce căutam.” Însă, odată ce îmi pun ceva în minte, e imposibil să nu se materializeze mai devreme sau mai târziu. Hai să îți spun ce fac ca să nu abandonez:

• Pauze. Nu sunt robot și nici supererou. Și eu „pierd vremea” frunzărind după ceva haios, vorbind cu cineva sau căutând un film. Diferența este că nu întreaga zi este o pauză, ci doar câteva minute, distribuite aleatoriu pe parcursul zilei, în funcție de cum mă simt.
• Nu totul poate fi făcut. Poate și tu, la fel ca mine, ai o listă lungă de lucruri care ar trebui făcute și ai vrea ca toate să fie realizate cât mai repede, ca nimeni să nu sufere. Doar că pur și simplu este imposibil să faci totul, chiar și dacă ai avea o clonă. Îți reamintesc cât de importantă este prioritizarea.
• Continuă să visezi cum vei fi când obiectivul tău va fi atins. Nu este nimic mai frumos decât să visezi, să îți imaginezi cum va fi lumea și cum vei fi tu odată ce ai ajuns la destinație.
• Caută inspirație. Nu ești nici primul, nici ultimul care trece prin momente dificile. Poate nu chiar aceleași, dar unii au reușit să treacă peste ele. Află ce fac ceilalți ca să nu își abandoneze visurile atunci când le este greu.

6. Construiește-ți echipa de suport

Puține lucruri poți să le faci 100% singur. Pentru asta ar însemna să locuiești singur într-o casă, să nu spui nimănui absolut nimic și să ai toate competențele și cunoștințele necesare. Nu este imposibil, dar arareori se întâmplă.

Echipa de acasă

În primul rând, ai nevoie de un minim de susținere din partea celor din casă. Recunosc că nu îmi expun de obicei obiectivele, așa că singurul lucru pe care l-am anunțat a fost: „Intenționez să mă apuc de doctorat.” Dacă nu ai nevoie de ajutorul celor din casă, atunci această declarație este suficientă.

Însă, dacă ai nevoie ca ei să te elibereze de anumite sarcini casnice sau să te înțeleagă când ești stresat, atunci este foarte important să faceți un plan de bătaie împreună.

Din păcate, există și situații în care cei din casă îți pun obstacole, sunt invidioși, se simt neglijați sau poate chiar geloși. Nu abandona visul tău! Caută sprijin în afara casei.

Echipa ta de suport

Poate fi formată din colegi sau oameni cu interese similare. M-am bucurat enorm când am descoperit că am o colegă la doctorat pe care o cunosc deja.

Poate fi și cei pentru care lucrezi. Nimic nu mi se pare mai relevant decât atunci când ți se spune: „Vin la tine pentru că știu că mă poți ajuta repede” sau „Îți mulțumesc. Ești un om extraordinar.”

Pot fi și oameni care, într-o formă sau alta, te însoțesc pe drum: oameni care vin și pleacă din viața ta, dar cu care ai ocazia să schimbi opinii, oameni care au trecut prin probleme similare cu ale tale sau oameni care doresc să fie inspirați de tine. Sunt oameni pe care parcă nu te lasă inima să-i abandonezi și care te motivează să continui drumul spre obiectivele tale.

Cu această ocazie, îți adresez și ție invitația și rugămintea de a mă însoți în studiile mele doctorale. Ce vei avea de făcut este să vorbim. Dacă ai îndoieli, hai să-ți spun concret ce vei obține:

• Informații de calitate din domeniul leadershipului și al tehnologiilor digitale; /span>
• Vei învăța cum să-ți gestionezi timpul: să lucrezi și să studiezi eficient; /span>
• Vei fi printre primii care vor afla rezultatele cercetării; /span>
• Și, foarte important, poți fi printre cei care se implică direct în cercetare. Când va fi momentul potrivit, îți voi spune cum.

Te rog să rămâi alături de mine pentru a parcurge acest drum împreună.

7. Pregătește-te pentru probleme.

Niciun drum spre atingerea obiectivelor nu este simplu. Poate doar dacă îți propui ceva extrem de banal, de exemplu, să bei apă.

Știu că multe probleme vor apărea în demersul meu de cercetare. Mi-e teamă doar când mă gândesc cât de puțin timp voi avea pentru mine, câți oameni mă vor critica și îmi vor spune: „Nu știi destul”, „Ești incapabilă”, „Nu faci suficient”, „Nu ai dreptate” — și asta doar în cuvinte frumoase. Să nu mai vorbim de faptul că o boală sau un accident pot apărea oricând.

• Fii conștient că problemele vor apărea.
• Identifică riscurile. Îți las aici câteva idei despre cum poți face asta.
• Pregătește planuri de rezervă și nu doar unul. /span>
• Rămâi calm. Nu poți lua decizii bune dacă ești nervos sau stresat.
• Privește din diferite perspective.
• Ține minte să visezi. /span>
• Ține minte să apelezi la grupul de sprijin.

Pentru a-ți oferi maximum de rezultate din munca mea de doctorand, te rog încă o dată să rămâi alături de mine. Îți mulțumesc!

***

Exemplele pe care ți le-am dat aici sunt din aria profesională, dar nu sunt cu nimic diferite de o schimbare semnificativă în viața personală. Acestea au un impact major în viața ta, nu le ignora. Adu-ți aminte că niciodată nu este prea târziu să acționezi.

Iar dacă și tu îți dorești să începi studiile doctorale, dar ai 1000 de întrebări în minte, m-aș bucura să-mi scrii și să-ți povestesc ceea ce nu am reușit să includ în aceste rânduri.